673 matches
-
în fascinația geometriei. O grafică sumară, însoțită din cînd în cînd de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă însemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scîndurei. Geometria se adună uneori într-o formă recognoscibilă, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit din infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile acestuia. Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze. Configurațiile sale sunt determinate de o remarcabilă forță legiferatoare. Numesc forță legiferatoare
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
atunci ceea ce se numește, în ficțiune, Orașul, romanul mizează, aproape integral, pe resursele imaginative ale povestitorului, al cărui musafir devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși spectrul alogenului care lăsase urme durabile în moravurile locului. Stocul de date - recognoscibil până la detalii asimilabile, azi, aspectelor numite de Fernand Braudel structurile cotidianului - ni se precizează de către pasionatul, aproape posedatul răscolitor de vechi documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
mînă de ajutor atît Legiunii aflate la strîmtoare, cît și extremei drepte în general. Poate că nu a făcut-o destul de violent și de fățiș, cum o făcea prietenul și colegul său de pagină, G. Racoveanu, dar a făcut-o recognoscibil, totuși. Absența documentelor - scrisori, jurnal etc. - ne împiedică să ne dăm seama care a fost starea de spirit a lui Sebastian la sfîrșitul anului 1933, cînd Nae Ionescu a devenit antisemit pe față. Poate că, deși și-a scris textele
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
un delusion of grandeur. Nici nu mă leg de titlul intenționat vulgar al piesei (preluat neutru de americanul de rând), ci de irelevanța unei astfel de oferte culturale făcute străinătății pentru a ne remarca întru... cultură și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet "național" prin identificarea românilor cu spiritul său timp de un secol și mai bine, el este reprezentativ pentru cultura noastră așa cum doina este identificabilă cu folclorul românesc, și nu cel francez, german sau englez! (Politica
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea îmbină tot mai mult cultura cu turismul, cultura într-o definiție mai largă incluzând artiștii populari, artizanii, turismul cultural, agroturismul etc.) Pentru promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există în prezent nici o strategie culturală. ICR ar fi trebuit de mult să fie numit "Institutul Eminescu", după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei astfel de
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
Or imaginea "clasică" a literaturii naționale se formase în secolul XIX". Prezentarea evoluției genului nu ocolește enumerările și nici clasificările în funcție de tendințe, una din concluziile sistematizării sumare fiind aceea că"nu există o "școală" de roman românesc, o formulă proprie, recognoscibilă ca atare de către un cititor străin, ci doar complicata dinamică internă a unor modele inspirate din sau compatibile cu cele din lumea largă". Nu o identitate (în sens tare), deci, ci nenumărate identificări parțiale. Aplicațiile vizează 25 din cei mai
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
un soare necruțător. într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic împregnată de energii spirituale (valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
ne previne Mircea Martin, nu presupune obligatoriu recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile recognoscibile și inconfundabile. Se înțelege că această dicțiune nu poate fi în cazul unui gânditor adevărat decât una personală". Mutată în teritoriul criticii literare discuția despre dicțiunea ideilor conduce la aceleași concluzii. Pentru unii, observă Mircea Martin, contează „ce spune criticul
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
un reciclat sau un oportunist de curte nouă, Corneliu Buzinschi a avut o comportare demnă și în răstimpul ,epocii de aur", elaborînd nu numai un capitol al uneia din cărțile sale, de tăioasă oponență politică, Tîndală-împărat, în care era lesne recognoscibil ,geniul carpatin", ci și proiectînd o trilogie care trebuia să cuprindă scene ale grevei minerilor din 1977. Urmarea? înscenarea unui ,accident" de mașină în 1979, cînd scriitorul plecase în Nordul Moldovei pentru a strînge material documentar de la părinții cîtorva dintre
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în micile și indecisele noastre scuare, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața publică și asumarea directă a istoriei creează instantaneu o nouă mitologie și un alt plan de referință care, într-un anumit fel, se substituie vechilor reprezentări ale
Monumentul public între artă, magie și propagandă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6893_a_8218]
-
decât o incompatibilitate. Care se vede cel mai limpede în partea de analiză a cărții. Atunci când discută, poet cu poet, literatura ultimelor cinci decenii, ajunge, vrând, nevrând, la un tip de discurs, într-adevăr nuanțat, într-adevăr inteligent, dar perfect recognoscibil, adică prin nimic nou. Este discursul criticii de poezie care se practică, amabil, în multe din revistele literare de la noi. Empatic, prea empatic. Parturient montes. Efortul e admirabil. (Și nu numai efortul.) Dar randamentul, în cele din urmă, e mic
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
Roemeense Verhalen, pe care a coordonat-o, apărută în 2008. Autorul interviului din Volkskrant este un alt cunoscător și prieten al culturii române, jurnalistul Olaf Tempelman, autorul cărții Roemeense lente (Primăvară românească) - o colecție de instantanee ale tranziției românești, perfect recognoscibile, scrisă în urma unei șederi de peste două decenii în România. Poate și din acest motiv autorul materialului a plasat un accent discret al discuției cu Mircea Cărtărescu pe o serie de constatări ale acestuia despre România și București. Cunoscător al limbii
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
pe sol românesc starea de spirit insurgentă a acestuia, urmîndu-i cu suficientă fidelitate pe "specialiștii revoltei" din Occident, mai cu seamă pe cei din Franța. S-ar putea vorbi, constată Ion Pop, de o, pînă la un punct, "ucenicie pasionată", recognoscibilă la toți sacerdoții avangardei. Scopul lor era de-a construi "viziunea-tip" a suprarealismului, de "derivație "gotică"" și poescă, "romantic-tenebroasă" și chiar baudelairiană. La temelia limbajului poetic în cauză se afla o "stare de a fi", "un fel de-a
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
cam a doua în importanță pe scena berlineză) și-a dezvăluit potențialul în Simfonia a VI-a de Ceaikovski. Nu mi-am putut opri impulsul de a o compara cu Filarmonica bucureșteană: nu are suflătorii acesteia, mulți dintre ei soliști recognoscibili după timbru, după intervențiile cu adevărat artistice, dar este mai disciplinată, în ansamblul său mai profesionistă. Probabil că un rol important l-a avut dirijorul Lan Shui, care a imprimat spiritul patetic ceaikovskian unor tempi deloc trenanți, a construit cu
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
și an fascinația geometriei. O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
puțini alții, să se pună în pielea personajelor sale. Prozatorul schimbă foarte bine registrele de la o situație la alta, personajele sale sînt vii, au autenticitate, iar identitatea lor este întărită de particularități culturale și de limbaj care le fac ușor recognoscibile. Viața, cu sau fără ghilimele, satului Lindenfeld este văzută din perspectiva unui narator omniscient care coboară în permanență unghiul de percepere a realității la nivelul tuturor personajelor sale. La o privire globală asupra imposturii care se pune la cale de către
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
al literaturii și artei românești a anilor '20. O dovedesc luările de poziție nu doar ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion Vinea, purta, în rama "constructivistă" afișată, și marca imediat recognoscibilă a vehemențelor demolatoare futuriste, alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi): sincronizarea cu "ritmul epocii" primea acolo eticheta de sursă futuristo-constructivistă a "fazei activiste industriale", identificabilă și în " expresia plastică, strictă și precisă
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
specifici literaturii acestui autor. Pendulul lui Foucault se regăsește în multe dintre aceste mici narațiuni; titlul lor spune tot: "Cum am intrat în Loja PP2" sau "Cum să devii cavaler de Malta". În articolele care nu cuprind explicit subiecte beletristice recognoscibile, îl surprindem pe acel Eco avid de a transforma în poveste, în literatură pură, tot ce întîlnește. Firescul, nonșalanța cu care apropie literatura de viață sînt remarcabile. Sînt printre altele și cauza succesului enorm la public. Deviza "lăsați-mă să
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului nostru. Parodie și pastișă, etern clin d'oeil spre cititor, Duminica lui Arcimboldo este o incursiune
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
-și îndrepte voturile. Deci pe Adrian Năstase putem conta ca finalist. De ce Vadim Tudor pe locul 2? Nu pentru că a mai fost. Ci pentru că voturile nemulțumiților de PSD se vor duce către el din cel puțin două motive. Are discurs recognoscibil și chiar mai apăsat, iar dacă nu mai e Ion Iliescu să ne apere, nu mai e decît Vadim s-o facă. Încît, dacă CV Tudor va strînge peste 25% din voturile exprimate, acest procentaj îi va fi suficient pentru
O prognoză apropiat-îndepărtată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13228_a_14553]
-
introdus ,citatul biblic în stilul savant cronicăresc" (p. 74-96). Cazul lui Dimitrie Cantemir e mai interesant, pentru că există o diferență considerabilă între ,citatul savant" vehiculat cu ușurință în Divanul ca operă de tinerețe și ,asimilarea creatoare" a referințelor biblice, abia recognoscibile, în Istoria ieroglifică (p. 97-139). Psaltirea lui Dosoftei își trimite subtil sugestiile către toate operele importante care o succed, de-ar fi să sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
celelalte organe sunt inversate, ca într-o oglindă. Foarte rară, boala anatomiei inversate există și se numește Situs inversus totalis. Cărtărescu transformă problema congenitală într-una multiplă literar-simbolic: a dublului/ geamănului, a androginului, a întregului și așa mai departe; teme recognoscibile din textele mai vechi, doar că lipsite de angajamentul științific. Iată că nu e cu totul întâmplător faptul că cele două proze sunt emblematice pentru volum; ele devin esențiale pentru armonizarea întregului din literatura lui Mircea Cărtărescu. Autoficțiunea cărtăresciană trece
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
ceea ce am realizat e un spectacol direct, inteligibil, menit să-i apropie pe spectatorii de-o șchioapă de lumea lui Creangă. De aceea, n-am operat modificări în poveste, am apelat la efecte de culoare, la păpuși deloc avangardiste, ușor recognoscibile“. „De data aceasta, decorul și costumele sunt vii, multicrome, nu ne-am axat pe simboluri, ci pe imagini care să se imprime în memoria proaspătă a copiilor, iar ca să fac asta a trebuit să... dau în mintea lor“, a mărturisit
Agenda2005-14-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283550_a_284879]
-
mare și nu ar fi exclus ca modul în care sunt pictate anumite personaje să producă seisme în comunitatea evreilor originari din România și chiar a comunității evreiești din România (prim-rabinul S�sserman, de exemplu, poate fi un personaj recognoscibil în viața realăî). în ce ne privește, nu putem lua decît de bun sfatul autorului de a citi acest roman ca pe o ficțiune realistă, fără trimiteri directe la realitatea curentă. Israel fără horoscop este un roman incitant și foarte
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]