886 matches
-
uită lumea la ea? Și e ok, nu te deranjează?” „Aa, zău? Eu am crezut inițial că te-a atacat un urs sau ceva, așa arată.” „Oof, măi, Alex...” Câte capete, atâtea păreri (deși ideea că ar fi sexy e reconfortant de recurentă, chiar dacă nu din cale afară de convingătoare) despre cicatricea mea. Care e, în general, un conversation starter mai amuzant decât mă așteptam acum doi ani, când m-am procopsit cu ea după un accident de mașină („Tu erai la
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
văzut, cunoștințele de însușit. Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca niște călători: călători la infinit. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
an. Dar și atunci - stă cam șase luni”. Despre neveste: „Animalele preferate ale nevestelor: nutria din dulap, jaguarul din garaj, armăsarul de la hotel și boul care plătește”. Cartea paradoxistă a lui Florentin Smarandache este rapidă, fulminantă, paradoxistă, excepțională. O lectură reconfortantă și instructivă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
atunci - stă cam șase luni” (p. 141). Despre neveste: „Animalele preferate ale nevestelor: nutria din dulap, jaguarul din garaj, armăsarul de la hotel și boul care plătește” (p. 186). Cartea paradoxistă a lui Florentin Smarandache este rapidă, fulminantă, excepțională. O lectură reconfortantă și instructivă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
singurătate, într-un habitat familiar când omul are mai mult timp să stea față în față cu propria-și sineitate. Ieșirea din orizontul acestei temporalități altinice, fierbinți și intrarea în infratemporalitatea cotidiană (serviciu, prieteni, companii amoroase, petreceri etc.) e întotdeauna reconfortantă, echivalează cu uitarea, te obligă să-ți trăiești viața în exterioritatea ființei tale adânci, impersonal, prin delegație. După arestare Josef K. spune: La bancă, de pildă, sunt totdeauna gata; acolo ar fi imposibil să mi se întâmple asemenea lucruri; am
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
paradoxist de Ștefan Vlăduțescu Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca niște călători: călători la infinit. Profesorul Florentin Smarandache este fondatorul curentului estetic paradoxist, primul curent cu accentuate fundamente logico-științifice. Totodată, paradoxismul este printre foarte, foarte puținele direcții estetice
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
văzut, cunoștințele de însușit. Per total, în linia paradoxismului, cartea izbește prin noutatea formală și de conținut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu și „fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca niște călători: călători la infinit. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută, reconfortantă, o afli în miezul poamelor. Esențele rezistă agresiunii generale. În cazul omului, miezul înseamnă personalitatea lui. Poeții romanticii își chemau iubita în templul naturii. Crișu Dascălu schimbă tiparul. Iubita este invitată în mansardă. Pofta de cozerie e motivul. Un asemenea
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
și ne-am distrat copios. Ne-am revoltat virtual și ne-am răzbunat printr-un unlike. Am fost intransigenți, combativi, neînduplecați. Tot virtual. Pentru că, ușor, ușor, această second life a eclipsat-o pe prima. A devenit mai interesantă și mai reconfortantă pentru că am construit-o astfel încât se ne asigurăm reciproc de faptul că există o spărtură în vălul dintre lumi și că imersiunea ei în cotidianul fizic este posibilă. Iar în tot acest timp, Pandora mult iubită, cea dătătoare de tot
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
Iar vindecarea prin credință în Dumnezeu se dă prin iertarea păcatelor și curățarea sufletească. Credința în Dumnezeu ne dă o stare de siguranță și confort. Sentimentul că suntem parte din ceva mai mare de cât noi înșine poate fi extrem de reconfortant pentru noi oamenii, care de multe ori ne simțim neputincioși și singuri. Studiile psihologilor spun că omul s-a născut cu această nevoie în suflet de a trăi în ordine și în liniște, dorind mereu să aibă un sentiment de
CREDINŢA VINDECĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340967_a_342296]
-
dezbrace de pantalon și bluziță. Rămasă într-un chiloțel roz cu dantelă fină pe margini și sutienul de aceeași culoare. Intră în camera de baie, unde dădu drumul la apă, reglând temperatura în așa fel încât să fie cât mai reconfortantă. Lui Mircea i-a venit imediat ideea năstrușnică de a intra și el peste fată, să facă „dușul” împreună. Când a intrat în baie, a observant că Săndica trăsese perdeaua din plastic ce proteja restul băii de stropii de apă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
la prânz și seara în loc de somnifere ce, zice-se, ar crea dependență? Marian Malciu nu-și iartă personajele vinovate. Măcar el, autorul, să-i pedepsească dacă Legea, de multe ori, le pierde pe drum sau le confundă. Finalul romanului e reconfortant, optimist, binefăcător.Victimele sunt recompensate moral prin deschiderea unor uși ale speranței, conform proverbului: Când și se închide o ușă, ți se deschide o fereastră”. Vă invit să priviți și dumneavoastră prin fereastra transparentă deschisă de autor. Veți vedea că
ROMANUL CARE ACUZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341791_a_343120]
-
pentru copii - o adevărată bijuterie! Scrisul Titinei Nica Țene e ca o fântână la răscruce de drumuri, limpezind și răcorind sufletele prea osteniților trecători, sentimentele ei depline și nedisimulate - cercei de flori înmiresmate -, bucurând zborul fluturilor și inimile calde. Este reconfortantă această apariție editorială, dedicată „scumpilor mei nepoți: Anastasia, Catinca, Darius și Paul ”, pe care autoarea o structurează în două cicluri: „Recreația grădinii” și „Anotimpul jocului”. În loc de prefață, câteva referințe critice edificatoare, între care cea semnată de reputatul scriitor clujean Constantin
VIAŢA CA JOC, JOCUL CA VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340722_a_342051]
-
copilărie acea fanfară din satul natal Petia, așa numita bandă. Mai apoi îmi pierdeam serile ascultând fanfara din centrul orașului Fălticeni, renumita fanfară a regimentului de infanterie din acest frumos oraș moldav. Muzica de fanfară este atrăgătoare pentru public și reconfortantă în același timp. Elev fiind la școala profesională Zlatna aveam să asist la nașterea unei fanfare a elevilor acestei școli. Maistrul instructor Silaghi avea să fie cel care reușea să-i dea viață. La început nimeni nu credea că acest
FANFARE DISPĂRUTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341161_a_342490]
-
toți se prăjesc cu uleiul fetid al realității de care mediul organizat și stabil al corporației i-a ferit. Fie, nu chiar toți. Mai sunt câte unii, rara avis in terram, pe care îi vedem prin publicațiile financiare sub titluri reconfortante de tipul: „Face 20.,000 de euro pe an din vândut scovergi covrigoase după ce a plecat din banca/compania/plantația care l-a exploatat 10 ani”. Dar până și aceștia, în virtutea mai vechilor mele apucături gazetărești, cred că mint de
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
chimia și, mai nou, psihologia, sociologia, istoria ori geografia. Ele se asumă sau nu, se crește în ele sau nu, dezvoltă competențe specifice sau nu. Respiri sau nu prin ele. De aceea, în loc să fie un prilej de bucurie și recunoaștere reconfortantă de valori asumate și însumate în timp, Bacul e suma unor toane și unor tonuri de conjunctură. Îți recomandăm Robert Neagu, elevul cu 10 la Bacalaureat, admis la Oxford: „Acum este momentul să învăț mult pentru a clădi o carieră
Sunt pline barurile de noapte de cei care au picat bacul. Doar noi le-am construit () [Corola-blog/BlogPost/338089_a_339418]
-
că, în general, oamenii au tendința instinctivă de a compara lucrurile și de a le sorta. Totuși, putem crea și povești noi! Aceasta este povestea a ceea ce este Bucureștiul pentru mine când îl descriu străinilor. Să începem cu o plimbare reconfortantă și dătătoare de vigoare de dimineață prin Herăstrău, un parc mare cu un lac în centrul său, aflat chiar în inima Bucureștiului. Oamenii se plimbă, aleargă, se joacă, merg la restaurante, asistă la concerte: da, parcul este plin de viață
„Acesta este Bucureștiul!” O mișcare pentru schimbarea imaginii României pentru turiștii din țările nordice () [Corola-blog/BlogPost/338080_a_339409]
-
liberi. Ne este încă teamă de a ne elibera. Recunosc, și eu scrutez cu reținere un grad mai mare de libertate. Și eu caut să mă pun la adăpost, în felul meu. Resemnarea și detașarea pot fi uneori atât de reconfortante... aproape că, paradoxal, te eliberează. Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilitate și îndrazneală. Deci, implicit, poate provoaca disconfort, nesiguranță chiar și când ești dispus(ă) să ți-o asumi. A te „răzvrăti” în fața jumătăților de măsură, a calității așa
Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...” () [Corola-blog/BlogPost/337724_a_339053]
-
domeniul tratamentelor balneare, amintim că faimoasele baze de tratament datează încă de pe timpul vechiului imperiu austru-ungar când "numele localității a devenit, pentru cei dornici, avizi de sănătate și liniște, sinonim cu un ansamblu generos și miraculos de efecte curative, reconfortante, tonifiante ale izvoarelor carbogazoase și feruginoase, ale nămolului de turbă vegetalo-mineralo-rășinos, ori ale aerosolilor bogați din acest colț de rai pământesc. . ." - Petru Țăranu, citat din "Memoria Dornelor" ediția a III-a. Defileul Mureșului, luat ca întreg între Toplița și Deda
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
paletă de culori, te-am admirat mereu. Forța ta, siguranța, simțul practic, înțelepciunea, erau scutul meu, carapacea mea. Cu atâta dragoste, cu atâta grijă, m-ai vegheat, m-ai înconjurat. Trebuia să mă plâng? Nu...era așa de bine, de reconfortant, și te lăsam s-o faci... Îmi știai meritele ca și slăbiciunile. Greșelile mele te întristau. M-ai înțeles la rău, te-ai bucurat la bine. M-ai sprijinit la greu. Nu te-ai clintit . de lângă mine Nu te-ai
TE STRIGAM PUIU MIC-TRADUCERE ȘI ADAPTARE DIN LIMBA FRANCEZĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377645_a_378974]
-
dinainte comandat, la Ierusalim, era ușor ca omul să-mi onoreze invitația. Cât privește reciproca, mai va, că doar n-o să plec la mama dracului numai să mănânc musaca de oaie și să văd cum țopăie cangurii. Oricum, e totuși reconfortant să știi că undeva departe, un prieten e gata orișicând să te invite la masă, împreună cu soția. --------------------------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 19 mai 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (78) - ZBOR AUSTRAL / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SCHIŢE UMORISTICE (78) – ZBOR AUSTRAL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378942_a_380271]
-
dezbrace de pantalon și bluziță. Rămasă într-un chiloțel roz cu dantelă fină pe margini și sutienul de aceeași culoare. Intră în camera de baie, unde dădu drumul la apă, reglând temperatura în așa fel încât să fie cât mai reconfortantă. Lui Mircea i-a venit imediat ideea năstrușnică de a intra și el peste fată, să facă „dușul” împreună. Când a intrat în baie, a observant că Săndica trăsese perdeaua din plastic ce proteja restul băii de stropii de apă
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
arhive, muzee, colecții etc., a izbutit să adune, cu o tenacitate calmă și cu o apreciabilă ușurință de a se mișca în aria subiectului, ceea ce părea ireversibil risipit și care, iată, se prezintă astăzi, la centenarul Academiei Bârlădene, ca o reconfortantă surpriză”, pentru „oricine va deschide tomul acesta va trăi aceleași satisfacții și va simți bătaia aripilor de înălțime ale lui Victor Ion Popa”. Intitulat Victor Ion Popa - Artistul și criticul plastic, Albumul, realizat la Editura Sfera, Bârlad, 2015, spuneam, este
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
dispărut de pe afișul Naționalului. Regret. Dar în același timp, dacă spectacolul „a căzut”, cum se vorbește în târg, mă consolez cu gândul că am avut dreptate! E tragic ce se întâmplă cu comedia lui Shekespeare, dar în același timp este reconfortant să constați că publicul bucureștean le dă lecții Ocidentului! Nu s-a lăsat prostit de fițele lui Petrică al nostru. Rudă bună cu Petrică al lui Stravinsky... Mai lipseau fluierăturile, în timpul spectacolului, ca tacâmul să fie complet! Dar bucureștenii sunt
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
al nostru. Rudă bună cu Petrică al lui Stravinsky... Mai lipseau fluierăturile, în timpul spectacolului, ca tacâmul să fie complet! Dar bucureștenii sunt oameni subțiri, domni, și știu să sufere în demnitate, alături de actori și de regizor chiar! Așadar, un in-succes reconfortant! Lumea nu a luat-o a vale chiar cu totul! Teatrul românesc nu s-a lepădat de spectatori! Încercarea domnului Ion Caramitru a eșuat lamentabil! Veritabil succes al teatrului românesc! Poate cel mai important în ultimii ani! ----------------------------------------- *TNB - Teatrul Național
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]