1,326 matches
-
cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846; ed. 2, I-II, București, 1856-1857. Repere bibliografice: D.G. [Dimitrie Gusti], „Recrutul răscumpărat”, „Albina românească
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846; ed. 2, I-II, București, 1856-1857. Repere bibliografice: D.G. [Dimitrie Gusti], „Recrutul răscumpărat”, „Albina românească”, 1845, 85; Trifu, Cronica, 181-182; Constantin Rezachevici, Valeriu Stan, Memoriile istorice ale colonelului Ion Voinescu I, un izvor inedit privitor la istoria politică a veacului al XIX-lea, STD, 1978, 5; Dicț. lit. 1900, 914-915; Dicț. scriit
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist”, este de fapt tot o suită de schițe, scrise „fără venin” - cum le califică autorul însuși -, nu însă și fără irepresibila vocație a șarjei. Liantul episoadelor (încorporarea recrutului și repartizarea sa la „pifani”, instrucția „de front”, cu stupidele reluări la infinit ale întoarcerilor pe loc, vizita mătușii nurlii care provoacă latențele sexuale ale militarilor, concediul, lăsarea la vatră etc.) îl reprezintă soldatul Neață Ion, alter ego al scriitorului
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone, fie urmărindu-i consecințele nefaste în rândul simplilor recruți de la țară (Sandu Hurmuzel), fie luând act de corupția și ignoranța militarilor de carieră (Toto-n război), fie punând la stâlpul infamiei politicianismul, demagogia și pretinsul patriotism. Prozatorul merge de cele mai multe ori pe linia caricaturală inaugurată de Anton Bacalbașa, dar - cum
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
fărâmițate, istoricii ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice, fără înrădăcinare în istorie. Nici unul dintre istoricii de profesie n-ar contrazice teza lui Karl Popper (1902-1994) despre adevărul falsificabil și inaparent al cunoașterii umane. La această convingere, unii recruți ai structuralismului adaugă ideea că „nu există fapte, ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lagărului le aduse supraviețuitorilor amnistia și trimiterea în unități obișnuite. Primiră vestea, fără să manifeste nici o bucurie, ca și cum schimbarea asta nu-i privea. Războiul căpătase un aer tot mai tineresc. Pavel băga de seamă acest lucru, observându-i pe ultimii recruți, nepăsarea lor că vor fi uciși sau teama lor de a muri, stângăcia în suferință, tânăra lor disponibilitate față de tot ce le oferea războiul. Uitase că și el, mai înainte, îndepărta moartea prin rugăciuni de amator, își freca medaliile, visa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai înalți decât voi, ăștia din sud, adevărate stârpituri cu picioare mici și groase. Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am fost singur la părinți. Nu pentru că aș vrea să ascund ceva. Dar dacă deschid subiectul, discuția devine interminabilă și mă intristez. Odată am fost vizitat de cineva de la o nouă mișcare religioasă. A venit un tip, un fel de recrut și mi-a spus: «Ai avut parte de mai multe nenorociri în lanț. N-ar fi mai bine să-ți schimbi destinul? Ce-ai zice să devii credincios?» Nu mi-a plăcut deloc cum mi-a vorbit. Cred că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
verandă, lăsându-și ofițerul să aștepte, muncit de întrebări și neliniști pe care le purta cu el de săptămâni întregi. Acum părea că cei doi bărbați terminaseră de discutat: sprijiniți de balustradă, priveau în curte, comentând leneș exercițiile formațiilor de recruți; cu toate acestea, Etius nu părea să se grăbească să-l salute pe guvernator. Părea absorbit în reflecții grave și, pentru un moment, Sebastianus se simți îndemnat să se întrebe dacă nu cumva uitase de el, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt floarea forțelor mele militare. Fapt este că întreaga mea armată - adică, practic, tot ceea ce Roma a putut să mobilizeze în acel moment, mă înțelegi? -, ei bine, întreaga mea armată, inclusiv țărănușii ăștia, spuse, arătând din nou către grupurile de recruți, nu depășește douăsprezece mii de soldați, la care trebuie să adăugăm două sau trei mii pe care pot să-i iau de la garnizoana de la Arelate. Din rapoartele tale și din altele ce mi-au parvenit de la Mediolanum, din teritoriile invadate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armamentul sumar. încă de când începuseră grotescul și scurtul lor antrenament, renunțase să-i mai instruiască în lansarea javelinelor ori să-i pregătească pentru a spori numărul arcașilor, fiindcă în ambele situații era nevoie, pe lângă o atitudine mult mai disciplinată din partea „recruților“, și de un timp prea îndelungat. De aceea îl convinsese pe Ambarrus să-i așeze în primele rânduri pe cei care dispuneau de un scut, indiferent din ce material ar fi fost - iar aceștia nu erau mai mult de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un stăvilar în furtună, ca un turn de apărare, ce se prăbușise doar când se aruncaseră asupra lui câte patru, câte cinci, câte zece, poate. Toți cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o incredibilă abnegație. Chiar și recruții înrolați în Italia și la Narbonense, contrazicând previziunile pesimiste formulate de Etius la Arelate, se luptaseră cu mare vitejie. Acei tineri sosiseră ultimii, pentru a astupa cum puteau mai bine fisura deschisă în aliniament după ce Thorismund, aflând de moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cred că pot găsi o duzină de răspunsuri, toate valabile, chiar dacă mai vagi. Totuși, cred că pot să mă dispensez de ele și să repet, doar, că era anul 1942, că aveam douăzeci și trei de ani, că eram proaspăt recrut, proaspăt instruit asupra eficacității spiritului de turmă și - mai presus de orice - mă simțeam singur. Și atunci sari, pur și simplu, în mașini înțesate și rămâi acolo. Ca să mă întorc la intriga acțiunii, îmi aduc aminte că, în timp ce toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mă Îndreptam către orașul Satu Mare, pentru a mă pregăti și Însuși instrucția militară. Lăsasem În Capitală prietena mea pe care o iubeam dar lucru curios: nu eram necăjit, din contră, cu ceva timp În urmă văzusem un film american unde recruții se instruiau făcând exerciții la diferite aparate sportive Într-o veselie generală și, chiar simțem nevoia unei deconectări fizice, fiind extrem de optimist. La câteva zile Însă, sufeream o amară decepție. Hainele militare erau rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adăugat, nimic mai mult. Din Întâmplare, o singură dată am descoperit În tocana de cartofi unele rămășițe de carne de porc...Această constatare Îmi Întemeie prezumția, confirmată câteva zile mai târziu: depozitul central de alimente, trimetea produse animalice și pentru recruți Însă, totul mergea la popota ofițerilor pentru a fi bine hrăniți și a avea forța necesară să ne tăvălescă prin teren accidentat, baltoace și noroi iar restul produselor carnivore era distribuit nevestelor de ofițeri...! După aceea intram În dormitor unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni repede În ajutor, la timpul prezent benefic Însă cu ramificații ce-mi va marca tot restul vieții În viitorul apropiat. Am fost selectat Împreună cu alți recruți pentru a urma timp de patru luni de zile o școală de sanitari-felceri ce se derula În cadrul unității respective cu practică la spitalul orașului, unde pe lângă unele cunoștințe generale a medicinei am fost introduși În camera mortuară unde participam la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stabilirea unei accident ori unei crime, practică ce m-a ajutat să privesc evoluția vieții din unghiuri diferite. La câteva zile dela terminarea școlii am primit gradul de fruntaș și am fost repartizat la infirmeria centrului de instrucție a-l recruților din orașul Odorhei. Cu doctorul acelei infermerii, un Lct.Maj. promovat cu puțin timp În urmă din băncile facultății de medicină, m-am Îprietenit destul de repede. Tânăr, vesel, suficient de glumeț și asociabil la scurt timp infermeria a rămas În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
infermerii, un Lct.Maj. promovat cu puțin timp În urmă din băncile facultății de medicină, m-am Îprietenit destul de repede. Tânăr, vesel, suficient de glumeț și asociabil la scurt timp infermeria a rămas În custodia mea. Doctorul făcea unele consultații recruților, prescria o rețetă după care se făcea nevăzut urmând ca eu și cu un fel de ajutor din rândul recruților să aplicăm tratmentul făcând injecții ori să-i ținem căteva zile la infirmerie. Eram fericit. Este adevărat, puține dureri de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tânăr, vesel, suficient de glumeț și asociabil la scurt timp infermeria a rămas În custodia mea. Doctorul făcea unele consultații recruților, prescria o rețetă după care se făcea nevăzut urmând ca eu și cu un fel de ajutor din rândul recruților să aplicăm tratmentul făcând injecții ori să-i ținem căteva zile la infirmerie. Eram fericit. Este adevărat, puține dureri de cap Îmi dădea ofițerul politic al unității făcându-mi propuneri de a mă Înscrie În Partidul Comunist Român Însă, de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult. La poarta cazărmii soldatul de pază Îmi prezentă onorul, ca de fiecare dată fără a pune Întrebări. Eu eram dat În consemn la corpul de pază cu permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului iar uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite la făcem masaje și le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur niciodată În libertate...! După aprecierea mea trecuse patru luni de zile, timp În care Încă nu știam ce se Întâmplă și nimeni nu mă Întreba ce-i cu mine acolo. Adeseori Îmi fulgera prin minte amenințarea din fața careului cu recruții “Plutonul de execuție” Însă nu Îmi era frică, fiind optimist. Dece să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea mulți de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela viață și dela prietena mea ce nu va ști niciodată unde am dispărut și dece am fost omorât...! În incredibilă așteptare și imaginând supoziții de felul cum voi fi asasinat, norocul și de data aceasta Îmi veni În ajutor. Recrut fiind În armata de securitate, tribunalul civil acolo unde activa, nu rostea sentințe militarilor ce aveau origine sănătoasă adică,maidanez, copil al nimănui cum eram eu - și probabil prea ocupați cu masacrarea celor Încă În viață din Închisoarea Văcărești, am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul de antrenament înaintă repede spre luptător, care nu avu timp să se apere și se prăbuși la pământ, cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecut prin ciur și prin dârmon, nu stătea prea mult pe gânduri, ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul unor nuci rostogolindu-se vesel pe podea. În ciuda acestor diferențe, de ton și atitudine, cele două „coruri” se armonizau perfect, intrând În rezonanță cu fantoșele ce se acuplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]