958 matches
-
imperiul Austriac făcând parte din Regatul Galiției și Lodomeriei. După Primul Război Mondial, teritoriul a fost redobândit de Polonia fiind încadrat din punct de vedere administrativ in Voivodatul Stanisławów. În 1939 a teritoriul a fost ocupat de Uniunea Sovietică, fiind recucerit de Germania în 1941 și încadrat în Guvernământul General, făcând parte din cercul Stanislau al regiunii Galiția. După 1944 raionul Cosău a fost reînființat și a fost inclusă în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte
Raionul Cosău () [Corola-website/Science/317979_a_319308]
-
provizii atât de necesare micii armate a Texasului. În martie 1836, o a doua convenție politică a declarat independența și a numit conducerea noii Republici Texas. Hotărât să răzbune onoarea Mexicului, președintele Antonio López de Santa Anna a jurat să recucerească personal Texasul. "Armata de Operațiuni" formată de acesta a pătruns în Texas la jumătatea lui februarie 1836 și i-a surprins pe texiani complet nepregătiți. Generalul mexican José de Urrea, a condus operațiile unui grup de forțe în ceea ce s-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și orașul Kadesh era un teritoriu-tampon dintre Egipt și Imperiul Hitit.Asa cum și Regatul Mittani era un stat-tampon dintre Imperiul Hitit și Imperiul Asirian la aceea vreme. Plecând din capitală să, Pi-Ramses (la est de Delta Nilului), pentru a recuceri cetatea siriană Kadesh, Ramses al II-lea și-a condus armata de cca. 20.000 de infanteriști și 2.500 care de luptă, în 4 divizii (Amon, Ra, Ptah, Seth) și o trupă de luptători Néarini (Na’arn) care au
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
indică faptul că herulii au servit în armatele împăraților antici bizantini ( Imperiul Roman de Est) pentru un număr de ani, în special în campaniile lui Belisarius, când mare parte din teritoriul vechilor romani, inclusiv Italia, Siria, și Africa de Nord au fost recucerite. Pharus a fost un comandant herulian notabil în această perioadă. Câteva mii de heruli au servit în garda personală a lui Belisarius de-a lungul campaniilor. Ei dispar din însemnările istorice de la mijlocul secolului al VI-lea. Potrivit lui Procopius, mulți
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în bătălia navală de la Zierikzee. Ioan al II-lea a recucerit cea mai mare parte din autoritatea sa atunci când murea în același an. În 1270, Ioan a fost căsătorit cu Filipa de Luxemburg, fiică a contelui Henric al V-lea de Luxemburg cu Margareta de Bar. Copiii lor au fost:
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
pierdut, după zece ani în exil. Ca mulțumire, noul împărat bizantin le oferă cantități enorme de aur, argint, mătase, precum și teritoriul situat între Stara Zagora, Sliven și Marea Neagra. Dar trei ani mai târziu, Iustinian se consideră destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute. Bătălia a avut loc lângă fortăreața Anchialus. Bizantinii și-au ridicat tabăra, inconștienți că armata bulgară se afla în apropriere. Tervel și cavaleria au zdrobit trupele periferice bizantine, în timp ce infanteria ataca tabăra. Hanul a capturat cai, arme și
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
II-lea al Boemiei din 1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Assan (1257-1277), și bizantinii conduși de împăratul Mihail Paleologul (1259-1282), au trecut Dunărea și au ocupat cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit ban, a recucerit cetatea și regiunea. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268, banul Alexandru, împreună cu garnizoana cetății, a participat la mai multe bătălii victorioase împotriva bulgarilor și
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. Pentru cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când a refuzat să mai fie vasal regelui Ladislau al IV-lea (Cumanul). Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330 și a recucerit-o după victoria de la Posada în același an. Titlul de ban l-a preluat Vladislav Basarab (Vlaicu-vodă, 1364-1372), până când, refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), cetatea Severinului a trecut din nou sub stapânire ungară
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de alianță cu Sigismund I de Luxemburg (1387-1437) chiar în cetatea Severinului. În 1417 Sultanul Mohamed I, (1413-1421), ocupă Severinul luând prizonieri trei din fiii lui Mircea care se vede obligat sa ceară pace plătind tribut. În noiembrie 1419 Sigismund recucerește cetatea cu ajutorul fiului lui Mircea, Mihail I (1418-1420). În 1408, Sigismund îl numește Ban de Severin pe renumitul Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu numele de Pipo di Ozora, cavaler ca și Vlad Dracul al Ordinului Dragonului. În 1427, Murad
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Turnu-Severin) care începuse retragerea din Culoarul Timiș-Cerna. Situația recuceririi era delicată, tunurile românești neputând face foc la puterea maximă, mulți dintre ofițerii și soldații români având casele și familiile în Turnu-Severin. În ciuda acestui fapt, o bună parte din Severin este recucerită. Situația se schimbă prin sosirea grupului ungar "Szivõ" care îi ajută pe germanii Grupului de armate "Picht" să scape din încercuire. La 18 noiembrie, în zona Strehaia, Prunișor și Filiași, după ce la 17 noiembrie ocupă Târgu-Jiu, trupele austro-germane ating linia
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
au urmărit și s-au ciocnit scurt cu acestea la Răscrucea lui Davis. Bragg era hotărât să reocupe Chattanooga și a luat decizia de a întâmpina o parte din armata lui Rosecrans, de a o învinge, și apoi de a recuceri orașul. La 17 septembrie, el s-a îndreptat spre nord, cu intenția de a ataca Corpul XXI, care era izolat. În timp ce Bragg mărșăluia spre nord la 18 septembrie, cavaleria și infanteria armatei sale s-au ciocnit cu trupe de cavalerie
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
primăvara anului 1919, Armata Voluntarilor comandată de Anton Denikin și Armata Donului au cucerit Ucraina centrală și estică și au cucerit poziții importante și pe alte fronturi. În iarna aceluiași an însă, situația s-a inversat și, în 1920, „roșii” recuceriseră tot teritoriul pierdut cu un an în urmă, cu excepția Crimeii. Bolșevicii l-au anihilat între timp și pe fostul lor aliat împotriva lui Denikin, Nestor Mahno. Republica Populară Ucraineană a ales să se alieze cu un fost adversar, Polonia, pentru
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
nord-vestul Chinei, Yaqub Beg a invadat Xinjiang din Asia Centrală, cu sprijinul Imperiului Rus, si s-a făcut pe șine conducător al Regatului Kashgaria. Curtea Qing a trimis forțele armate pentru a-l învinge pe Yaqub Beg și Xinjiangul a fost recucerit, iar sistemul politic din Chină propriu-zisă a fost aplicat în mod oficial și în Xinjiang. Hanatul Kumul, care a fost încorporat în Imperiul Qing, ca un vasal, după ce a ajutat Qingul să-i învingă pe Zunghari în 1757, și-a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
a cooperat, în perioada în care spaniolii au luptat împotriva rezistenței din nord. Între timp Diego de Almagro, un asociat al lui Pizarro a încercat să pretindă Cuzco pentru el. Manco a încercat să folosească aceste neînțelegeri din rândul spaniolilor, recucerind Cuzco (1536), însă doar pentru o scurtă perioadă. Manco Încă s-a retras în munți (Vilcabamba), unde, a condus, împreună cu succesorii săi, pentru încă 36 de ani. A făcut unele incursiuni împotriva spaniolilor și a incitat la revoltă. În 1572
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
etnică longobardă și populația majoritară, vorbitoare de latină și greacă. În 663, orașul Benevento însuși a fost asediat de către trupele bizantine, în cadrul campaniei nereușite a împăratului Constans al II-lea al Bizanțului, care debarcase la Taranto cu scopul de a recuceri sudul Italiei. Ducele Romuald I a apărat orașul cu vitejie, iar împăratul de la Constantinopol, temându-se de sosirea tatălui lui Romuald, regele Grimoald, s-a retras la Napoli. Romuald a interceptat o parte a trupelor bizantine la Forino, între Avellino
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Stimulați adeseori de către conducătorii creștini aflați în rivalitate, sarazinii au jefuit Napoli, Salerno și Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte din sudul Italiei, începând cu Bari, pe care l-au recucerit de la sarazini în 876, și până la urmă transformându-și "themata" conduse de "strategoi" în Catepanatul de Italia (999), conducând la reducerea deja decăzutei puteri a Beneventului
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
Benevento însuși. Colonia întemeiată de musulmani în sudul regiunii Lazio a fost eliminată abia în anul 915, după bătălia de la Garigliano. În același timp, Imperiul Bizantin recucerea o mare parte din sudul Italiei, începând cu Bari, pe care l-au recucerit de la sarazini în 876, și până la urmă transformându-și "themata" conduse de "strategoi" în Catepanatul de Italia (999), conducând la reducerea deja decăzutei puteri a Beneventului. În 899, Atenulf I de Capua a cucerit Benevento și a unit cele două
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
chronicon Northmannicum", Maurex (Mambrica/Mambrita) a comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
Franța). Dar Arabii (veniți din Tunisia și Algeria) s-au și stabilit în regiune, uneori decenii la rând, lăsând toponime ca "Munții Maurilor", "Darboussèdes" (de la "Duar el buseida" : "tabăra călăreților") sau "Almanarre" (de la "Al manar" : "farul"). În sec. XIII, insulele, recucerite de catolici, devin o dependență a mânăstirii cisterciene din arhipelagul Lérins, situat mai la răsărit, în largului orașului Cannae. În 1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția franceză. Puțin după aceasta, familia Marquant din Hyères cumpără de la stat insulele, în valoare de 34 800 de franci-aur. În 1793, arhipelagul este ocupat de Englezi, dar anul următor Napoleon îl recucerește și ridică fortificațiile ce se văd până azi. Acestea au fost ridicate de prizonieri, dintre care mulți au murit pe insule, care rămân în continuare posturi de veghe și de pază a coastei franceze, fără populație permanentă, până la începutul secolului
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
pace, NU va fi recunoaștere, NU vor fi negocieri cu Israelul." Peședintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, a murit în septembrie 1970. El a fost urmat la conducerea țării de Anwar Saadat, care a hotărât să lupte cu Israelul și să recucerească teritoriul pierdut în timpul războiului de șase zile. În 1971, Saadat, ca răspuns la o inițiativă a negociatorului ONU Gunnar Jarring, a declarat că, dacă Israelul își "retrage forțele armate din Sinai și din Fâșia Gaza" și, dacă acest stat este
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
dacă ar fi provocat o înfrângere, chiar și limitată, Israelului, starea de fapt putea fi schimbată. Hafez al-Assad, liderul Siriei, avea o altfel de părere. El nu era interesat de începerea unor negocieri și considera că teritoriile pierdute puteau fi recucerite numai printr-o acțiune militară. De la sfârșitul războiului de șase zile, Assad a inițiat o întărire masivă a forțelor armate, în speranța transformării Siriei în forța militară dominantă a lumii arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat că noua sa armată
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
unor noi teritorii. Dar, pe de altă parte, forțele arabe reunite nu au reușit să-i scoată pe evrei din regiunea pe care o cuceriseră deja. Pe 22 octombrie, infanteria și comandourile israeliene au reușit, suferind pierderi foarte grele, să recucerească avanpostul de pe Muntele Hermon, apărat de lunetiștii sirieni bine fortificați. Atacul din urmă cu două săptămâni se soldase cu 25 de morți și 67 de râniți, iar cel de-al doilea atac a crescut numărul victimelor cu încă 55 de
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
În 1949, Seulul a fost separat de provincia Gyeonggi și a primit statutul de "Seul, oraș special". În 1950, În timpul războiului coreean, Seulul a fost ocupat de trupe nord-coreene și orașul a fost aproape în întregime distrus. Orașul a fost recucerit de forțele ONU pe 14 martie, 1951. De atunci, granițele orașului s-au extins treptat în diviziunile administrative apropiate: Gimpo, Goyang, și Shiheung.Granițele de azi au fost stabilite în 1995. Seulul se află în regiunea de nord-vest a Coreei de Sud
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
înlocuiți de Abbasizi în 750. Din 878 regiunea a fost condusă din Egipt de către conducători semi-autonomi timp de aproape un secol, începând cu Ahmad ibn Tulun și terminând cu conducătorii dinastiei Ikhshididă care au fost îngropați în Ierusalim. Fatimidii au recucerit regiunea în 969. În 1073, Palestina a fost cucerită de către Marele Imperiu Seljuk, doar pentru a fi recuperată de către Fatimidi în 1098, de la care au cucerit regiunea cruciații în 1099. Controlul cruciat al Ierusalimului și a celei mai mari părți
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]