910 matches
-
cosmic” (dec. 1935 Ă 552)? Un vitalism care se hrănește din conștiința vidului. În fine, la Paris, lui Cioran nu-i rămâne decât să trăiască cu nostalgia locurilor părăsite, a elementarului, să întreprindă o critică fără iluzii, să proiecteze spații recuperatoare, cu sentimentul că, venind la Paris, s-a mutat în miezul aparențelor. „Parisul ăsta blestemat” (9 iunie 1967) îl copleșește. „Un oraș în care totul e un coșmar. Deja ziua nu mai poți circula pe jos. Eu mă plimb numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum în nimic nu este perfect, Cioran spune despre sine că ar fi „un veleitar al violenței” (III, 123). N-ar fi atât de relevant acest fapt dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este „opusul unui om angajat”, dar este astfel printr-o alterare a identității, deopotrivă refundamentare a ei. Cât despre atacurile lui la adresa modernității, ele se datorează tocmai acestei ecuații. Modernitatea e această sterilitate pe care Cioran, cu tot orgoliul său recuperator, cu toată recesivitatea sa înnăscută, o dezavuează. S-ar fi vrut mai degrabă un barbar decât un modern. Iar scrisul se definește, el însuși, din această perspectivă. Oricărui scriitor, știm bine, i-l preferă pe barbarul care nu știe nici
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exclude alte terapii. Atâta vreme cât există pacienți cu simptome și semne diferite, va trebui să apară modificări ale tehnicilor de tratament adaptate la posibilitățile de moment ale bolnavilor respectivi. Deși există tehnici de bază ce trebuiesc însușite, credem că întregul proces recuperator poate fi un domeniu al ceativității și învențiilor puse în slujba bolavului. Asfel am încercat să ne îndreptăm atenția spre folosire unor exerciții adaptate la simptomele pacientului, exerciții efectuate cu ajutorul unor aparate. Terapia cu ajutorul aparatelor, denumită și mecanoterapia, constituie un
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
scenă și să degajez tot atîtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar clipele de plictiseală au avut un sens." Actul rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și împrejurărilor, pentru ca acestea să fie livrate istoriei în termeni de precizie și relevanță. Cuvintele scrise de venerabila Cella Delavrancea, curând după revoluție, despre tinerii pe care aceasta i-a jertfit ar trebui să rămână un motto pentru orice efort recuperator: "Plâng pierderea atâtor vieți. Sângele lor limpezește pământul patriei, umilit de distrugerea onoarei și credinței. Mă rog Domnului să pot citi noile manuale de istorie din școli." Noile manuale de istorie! Când le vom avea? Și cum ar putea ele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aceeași oriunde s-a impus un regim totalitar. "L'homme ne se découpe pas en tranches" spunea Lucien Febvre. Cum să-și refacă unitatea, dacă a avut nenorocul să o piardă, într-un atare sistem? Ici și colo, un proces recuperator a putut avea loc, însă cu prețul marginalizării, dacă nu al unei depline izolări, preț diferit, de la caz la caz, căci regimul în cauză a avut totuși o anume suplețe în politica lui de persuasiune, dominație, acaparare continuă. Armonia conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
critica rusă, intelectualii ruși între popular și național. Curioasă în viziunea autoarei, e contradicția dintre starea de spirit a metropolei ("la France s'ennuie") și aceea a tinerilor români veniți la studii. Dacă emigrația polonă se afla în plină "cruciadă" recuperatoare, românii se manifestau ca buni și entuziaști discipoli ai lui Michelet, Quinet, Mickievici și altor spirite ce focalizau luarea aminte a noii generații. Dintre români, figura ce se distinge în chip particular e aceea a lui D. Brătianu, prezentă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sunt uneori tratați, înregistrați, îngrijiți, uneori chiar înmormântați la fel. Fiecare cal își are numărul lui de înmatriculare, marcat cu fierul pe copită, precum și tatuajul cu însemnul regimentului, sus, pe crupa dreaptă. Născut în 1911, câinele Gaillac ("Gaillac, ciobănesc francez, recuperator"), dresat să localizeze răniții pe câmpul de luptă și să-și conducă stăpânul la ei, deține o adevărată carte de identitate care menționează că ține de "secția de infirmierie militară"; Nancy, gazela springbok, mascotă a regimentului 4 de infanterie, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
copaci" (1957), "Cavalerul inexistent" (1959), tradusă fără cusur de prof. Despina Mladoveanu. Premiile primite în Italia (Bagutta, 1959, Feltrinelli, 1973), cât și cele din Austria și Franța, confirmă un autor european definitiv cucerit de poetica fantasticului și alegoricului. O estetică recuperatoare și totodată anticipatoare, inedită mereu, se face simțită atât în volumele de proză scurtă, cât și în textele epice mai ample: "Cosmicomicării" (1965), "Iubiri dificile" (1970), Castelul destinelor încrucișate (1973), "Orașele invizibile" (1972), Dacă într-o noapte de iarnă un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1994, 1995) și Premiul Academiei Române (1989). Dintre toți orficii ieșeni, tânărul Dan Laurențiu își pune poate în termenii cei mai deciși, încă de la debutul reprezentat de volumul Poziția aștrilor (E.P.L., București, 1967), problema fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
anilor '70, retrasă ulterior într-o nedreaptă uitare (în ciuda relativei popularități de care s-a bucurat profesorul de limbă și literatură română care a schimbat, voluntar, Iașii pe Răducăneni), Nicolae Manea merita, ce-i drept, cu prisosință un asemenea gest recuperator. Un gest prin care i se face în sfârșit dreptate poetului, publicat antum doar în paginile unor reviste ieșene, cu poeme răzlețe sau scurte grupaje de versuri. În fapt, exceptând ultima ei parte (constând în miniportrete realizate de prietenii sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite în cafea". Cele mai reușite dintre pânzele acordorului de semne sau ale ultimului vorbitor de umbră sunt însă micile alegorii ale himericului, ale iluziei recuperatoare ("Ne plăceau mai ales/ jocurile cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gazele evacuate. În instalațiile moderne, acest lucru duce la o ușoară creștere a ratei de generare a energiei termice. Cu toate acestea, în cogenerarea industrială este frecvent utilizat ca un mijloc de a controla generarea aburului în cazanele cu abur recuperatoare, independent de energia produsă de turbina cu gaz. În aplicațiile de cogenerare, arderea suplimentară îmbunătățește eficiența globală a producerii energiei termice și electrice. Deoarece gazele naturale și păcura cu conținut scăzut de sulf sunt carburanți foarte curați și permit o
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
de ardere incompletă sau dioxidul de sulf (SO2). Singura problemă este NOX, care, la sistemele moderne este controlată prin utilizarea arzătoarelor speciale cu nivel scăzut de NOX și, uneori, prin utilizarea reducerii catalitice selective, care se adăugă suplimentar la cazanele recuperatoare HRSG. În arzătoarele mai mari, NOX poate fi controlat prin pulverizarea apei sau aburului în arzător, acest lucru realizându-se însă în detrimentul ratei de căldură. Turbinele cu gaz sunt, în mod inerent, foarte zgomotoase. Ca urmare, acestea sunt instalate în
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
temperatură relativ scăzută. Sistemele de ardere în ciclu combinat pot fi utilizate pentru combustibili lichizi, în același mod în care sunt utilizate pentru alte tipuri de combustibil. Produsele petroliere grele sau ușoare sunt utilizate uneori pentru arderea suplimentară în cazane recuperatoare sau ca un combustibil suplimentar în instalațiile pe bază de gaze naturale, unde pot fi de asemenea utilizate drept combustibil de rezervă. 5.1.3.4. Cogenerare (CHP) Acest sistem conduce la emisii mai mici decât generarea separată de energie
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează încă din modernitate, și anume afectul, s-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Se observă, în ultimul timp, o tendință recuperatoare a trecutului, o reconsiderare a valorilor acestuia, în spatele unei aparente deconstrucții care reconstruiește trecutul prin prisma coordonatelor prezentului. Cum, însă, trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a transtextualității 78. Matei Călinescu 79 introduce postmodernismul prin menționarea unei suite de etape
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deconstructivism primei etape a postmodernismului, pe care aceasta o identifică neomodernismului. Neomodernismul, care are în centru Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar îl are și deconstructivismul care, printre altele, urmărește o relansare a întregului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
subiecte de elecțiune spirite afine, fără îndoială. "Schimbare de structură", cum este anunțat în prefață, volumul Salon literar cu prozatori contemporani români și străini, Editura Junimea, Iași, 2014, înfățișează atașamentul autoarei pentru critica de nuanță, hermeneutică dublată de reflecția actualizantă, recuperatoare de contexte, într-un anume fel ilustrând convingerile pe care Elvira Sorohan le împărtășește, pe teren estetic, cu autorii de azi, ori, dimpotrivă, dezacordul fără înconjur. Volumul, construit în jurul romanului contemporan, recenzat cu mult fler și cu votul explicit al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
transpuse memorabil de cărturarul-cronicar al secolului al XVII-lea. Subliniem motivarea lingvistică bine mediată a primilor creatori români − autori de nuvele și romane istorice. "Întoarcerea romantică spre istorie" a prozatorilor români 44 se face acum cu o adevărată lăcomie benefică, recuperatoare, tezist-demonstrativă, venind în întâmpinarea evenimentelor esențiale de stabilire a conturului național. Se scrie multă literatură artistică pe marginea unor momente de istorie românească, se scrie cu fervoare lăudabilă chiar dacă, de cele mai multe ori, talentul scriitoricesc aproape lipsește. Este poate unicul moment
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii imaginabile, inclusiv viața și moartea: Moartea nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
străzilor și a clădirilor. Mai mult, lumea urbană este o suprapunere a celor două, nu se constituie decât ca un „colportaj“ al indiciilor lor eterogene. Un alt element specific al constituirii acestei modalități de cunoaștere „urbane“ este și caracterul ei „recuperator“. Kracauer descrie lumea orașului ca una a uniformității trăirii (Erlebnis) care înlocuiește experiența veritabilă, în timp ce Bloch, în capitolul „Übergang: Berlin, Funktionen in Hohlraum“ din Erb schaft dieser Zeitt, consideră categoria destrămării (Zerstreuung) ca fiind fundamentală în ontologia urbană. Absența oricărei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al realității sumbre din anii ’30, ci același oraș, „venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub un acut simț al istoriei și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a accentua această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al colecționarului, care nu vizează noul, ci „înnoirea vechiului“ (das Alte zu erneuern)“; gestul dialectic al cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și dovadă autentică a originii lor. O altă taină a jocului este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]