12,341 matches
-
lamentările și să vedem ,,partea plină a paharului’’, adică cele 120 de pagini care prin conținutul și semnăturile pe care le găzduiește, ne umplu sufletul de bucurie. Director Fondator, Eugen Evu a reușit cu abilitate să alcătuiască un colegiu de redacție care, deși format din oameni ce trăiesc prin orașele României sau în diverse țări, reușesc cu abnegație, dăruire permanentă și talent să participe cu preaplinul sufletului lor la succesul acestei publicații. Îi menționăm pe redactorii: Ion Urda, Muguraș Maria Petrescu
Revista hunedoreană NOUA PROVINCIA CORVINA [Corola-blog/BlogPost/93968_a_95260]
-
Ion Urda, Muguraș Maria Petrescu, Elena Daniela Sgondea-Rujoiu, dar și pe cei care sunt prestigioși colaboratori externi: Maria Teresa Luizzo (Italia), Acad. Dr. Angelo Manitta (Italia), sau Alexandru Cetățeanu, Directorul revistei Destine literare din Montréal, Canada. Atât întregul colectiv de redacție, cât și prieteniile legate de Eugen Evu cu scriitorii din lumea întreagă, unesc laolaltă românii din diaspora americană (Doina Uricariu, Directorul ICR New York - ,,The Nights When We Don’t Exist’’ - p. 77, Vavila Popovici-Raleigh - ,,Politica și compromisul’’ - pp.1-3, Theodor
Revista hunedoreană NOUA PROVINCIA CORVINA [Corola-blog/BlogPost/93968_a_95260]
-
însă agenții i-au spus doar un nume. Agresor cercetat penal Sub imperiul șocului de moment și al atitudinii pasive a echipajului, Mircea Marian a refuzat invitația acestora de a merge la Secția 14 Poliție. A sunat, în schimb, la redacție unde a povestit ce i s-a întâmplat. Faptele din stradă au ajuns, rapid, la urechile șefilor din Poliția Română. Abia ajuns acasă, Mircea Marian a primit vizita unui alt echipaj, de la Secția 14 Poliție. Atunci, jurnalistul a povestit tot
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
trei decenii, cu instituția numită Secolul 20. Aparținea unei lumi în extincție: a fair-play-ului, gentileții, a sentimentalului prevalând asupra pragmaticului: o lume guvernată de un cod al onoarei a cărui cheie de boltă, împărtășită cu insistență tinerilor ce pășeau pragul redacției, era "dialogul cu tine însuți". Se mândrea că fusese studentul lui Iorga și că-și luase doctoratul cu Magna cum laudae. Îl aștepta o promițătoare carieră diplomatică, retezată însă pentru totdeauna de regimul comunist, care-i furase ani buni din
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
buni din viață. Fusese zvârlit ca simplu corector de tipografie într-o lume aproape militarizată, feroce, unde, mărturisea mai târziu, ideea sinuciderii îl ispitise nu o dată. Din acel infern îl salvase Dan Hăulică, numindu-l secretar, apoi secretar general de redacție la Secolul. Un gest pe care Domnul Baciu n-avea să-l uite niciodată. Funciarmente devotat, el s-a dăruit total revistei, devenită a două sa casă și familie. Sosea primul și pleca ultimul, se înhăma la cele mai dificile
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân, etc. etc. În ciuda acestui repetat lamento ("de Casandră" - spunea redactorul nostru șef), Dudu Baciu nu a părăsit redacția decât foarte târziu, la sfârșitul anilor �80, când sănătatea chiar nu i-a mai îngăduit să rămână. Părea naiv, defazat. Era, în fapt, un amestec de perspicacitate și candoare, un ins de mare puritate sufletească. Excesiv de modest și discret până la
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Geta Brătescu, abia întoarsă dintr-o călătorie din Italia, l-a botezat sugestiv: "Bacione". Fidelitatea, discreția și integritatea, iată câteva din marile lui calități, și tot atâtea condiții inconturnabile ale unei profesii, și ea, aproape dispărută: a devotatului secretar de redacție. Dar Mama Baciu era, și nu tocmai, un exemplu tipic pentru categoria amintită. Devotamentul lui nesmintit însemna solidarizarea cu cei cărora le datora refugiul în oaza numită Secolul 20. S-a dovedit însă absolut de neclintit când i s-a
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
i s-a cerut, ca și lui Doinaș, să devină membru PCR. Refuzul lor vehement le-a atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o vreme, chiar dispariția de pe frontispiciul publicației. Jurnalul lui de secretar de redacție, publicat în două volume după 1990, i-a dezamăgit pe toți cei ce așteptau de la aceste pagini, previzibile revelații. Din teama de a nu supăra pe cineva, autorul "îndulcise" asperitățile, pusese surdina. Dar în ciuda prudenței extreme, confesiunile sale au demontat
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
Un eseu concentrat într-o propoziție... n 1 Manuscris inedit 2 Ștefan Cazimir, Honeste scribere, Editura Național, București, 2000, p. 296-297. 3 Ibidem, p. 299-301. 4 Setea de îngeri. Portret Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Un film de Raluca Simion. O producție a Redacției Cultură-Știință-Religie. Departamentul Producție Editorială. TVR 2-2001.
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
la ședință au semnalat inutilitatea unei asemenea manifestații, riscul zadarnic, lipsa de discernământ a Partidului care-și lua riscul de a-i pierde pe puținii simpatizanți de care mai dispunea, și care ar fi fost mai la locul lor prin redacții decât în defilări de stradă. Prudența i-a ocrotit pe aproape toți, cu excepția lui Perahim și a Paraschivescului, care au defilat în marea piață "cu o treanță vopsită în roșu"... Nimic de mirare când, în iulie 1945, MRP constată, oricât
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
ca dar de Crăciun 2001, însoțită, foarte curînd, prin complicitatea lui C. Stănescu, de o semnalare în Adevărul, i-a dat curaj să ne trimită, în anul următor, Esmeralda. Șase sau șapte luni am tot făcut și desfăcut volumul în redacție, pentru că îi schimba continuu conținutul, ba adăugînd, ba scoțînd din el cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
de ce ești în stare. De altfel, amintește-ți vorbele lui Arghezi: ca să cunoști câte parale face borcanul nu trebuie să mănânci toată dulceața, e suficient o linguriță. După care, a încheiat: Voi ști ce am de făcut. Așa că treci pe la redacție și lasă-mi textul, dacă nu mă găsești în ziua aceea acolo". M-am frământat, m-am tot gândit. îmi trebuia un subiect. Despre ce să scriu? întâmplarea a făcut să aflu de pățania unei femei bogate, căsătorită cu unul
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
ironie; așa încât mi s-a părut potrivită cu ceea ce îmi ceruse Zaharia Stancu. M-am așternut pe scris, într-un stil liricoid, ușor patetic, de un sentimentalism naiv; nu cunoșteam tehnica expunerii elaborate sub controlul virtuții literare. Am trecut pe la redacția revistei Azi, unde însă n-am dat de Zaharia Stancu, ci de Horia Liman care - fapt evident - deținea o funcție majoră; foarte autoritar, mi-a cerut să-i predau lui textul. S-a apucat să-l citească și, la capătul
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
nu cumva Dulapul meu nu a ajuns la dumneavoastră? Am trimis extrem de puține cărți, cred că zece. Singur Mugur mi-a confirmat primirea. Lui Dinescu vreau să i-o dau în mînă, cutia lui poștală n-are ușiță, iar la redacția aceea nu-mi vine deloc s-o expediez. Alte zece cărți le-am împrăștiat cu ocazia a fel de fel de situații legate de Tamara Nikolaevna. Am mai rămas cu zece! Și nu-mi vine deloc să mă mai despart
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
și din premiereť..." Din aceeași vreme datează un Cîntec al lunii mai, un imn Pentru glorie și o narațiune în versuri, Pățania unui pitic. Neconcepînd să scrie pentru sertar, autorul își trimite compunerile unor reviste, care îi răspund la poșta redacției: "S. Casimir - P. Neamț. - Cu mulțumiri pentru urările ce faci revistei, îți spunem, drăguțule cititor, că e mai bine să-l lăsăm pe Moș Nae să scrie despre Haplea. De aceea, ai putea să încerci cu altceva, fiindcă, precum recunoaștem
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
ca stil de viață și de a rezona cu realitatea imediată, dar care, uneori, poate perverti. Eflorescența culturală legată de lumea cărții este spectaculoasă, dar greșelile de tipar existau cu prisosință și pe vremea interbelicilor. În revistele literare, la poșta redacției se răspunde cu ironie și umor; interviurile sunt suculente și strălucitoare. Un potpuriu incitant îl constituie lumea cafenelelor, a jocurilor literare șturlubatice ori înțepate, a bârfelor, șuetelor, anecdotelor literare, a butadelor. Restaurantele, grădinile de vară, localurile, magazinele de delicatese întregesc
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
devine și mai �abulic". Firea lui contemplativă și lipsa de voință par încă mai accentuate de traumele copleșitoarei experiențe a războiului. Începe o prietenie durabilă cu Cezar Petrescu, iar în 1920 pornesc împreună spre Cluj, unde vor ucenici prin diferite redacții, miezul de noapte prinzîndu-i �în scîrțîitul mărunt al peniței". Aici apare în 1921 primul număr al revistei Gîndirea, cu Gib Mihăescu printre întemeietori. Lipsit de convingeri ideologice, autorul Rusoaicei lasă impresia că pune patimă numai în ficțiune. Văzut de contemporani
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
aici, lunarele au ritmul lor care nu țin, nu au cum, pasul cu impetuozitatea poeților tineri din anii ’60, ei publică de la începuturile lor literare la revista ardeleană care-și avea rolul ei, se vede, în validarea unui talent. Din redacția revistei de pe strada Horea fac parte poeți ca Ion Brad, Ion Horea, plecați apoi la București, debutează Petre Stoica, în 1956, aici și în “Tânărul scriitor”, cu o poezie de o frapantă modernitate. De fapt, Petre Stoica, redactorul asociat, aflat
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
trebuie uitați Tiberiu Utan sau Alexandru Andrițoiu din vechea gardă. Criticii Cornel Regman, Dumitru Micu au un stagiu de un an sau mai mulți aici, cum se știe. Mircea Zaciu, Florian Potra, Dumitru Mircea fac parte un scurt timp din redacție, Ion Vlad ține cronica dramatică, apoi pe cea literară, alte multe nume apar în revistă, constant. Sugerăm, nu inventariem, aici. Acum, se împlinesc deci 50 de ani de la apariția primului număr, scos la început de aprilie. Sentimentul a fost negreșit
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Urs, cele două laturi, talentul și formația doctă, au coincis. Rubricile unui Gh. Grigurcu, Florin Mihăilescu, Caius Traian Dragomir, Mircea Petean au fost, în intenția revistei, ferestre spre diversitatea contemporană, puncte de vedere nu întotdeauna suprapunându-se peste cele ale redacției. La revistă au fost publicate, mai înainte de a deveni carte, eseurile Ruxandrei Cesereanu despre literatura gulagului, cronicile tânărului Constantin Cubleșan, care sperăm că vor deveni, un serial despre Perpessicius semnat de T. Tihan, în ultimii ani,toți trei, plus Virgil
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
fost publicate, mai înainte de a deveni carte, eseurile Ruxandrei Cesereanu despre literatura gulagului, cronicile tânărului Constantin Cubleșan, care sperăm că vor deveni, un serial despre Perpessicius semnat de T. Tihan, în ultimii ani,toți trei, plus Virgil Mihaiu, membri ai redacției restructurate după ’89. Cei mai tineri asigură cronica literară, rubricile de “Confluențe”, ori “Unghiuri și antinomii”, așa cum tranșantul Virgil Ardeleanu, ponderatul Mircea Tomuș, sau talentatul Petru Poantă au asigurat, ei mai ales, ani buni, cronica literară, una care conta în
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
cenzură. Medicii au fost ca și preoții sau călugării prezențe familiare la “Steaua”. O tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
și preoții sau călugării prezențe familiare la “Steaua”. O tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Păltinișul “catarilor”. Nu s-au potrivit lucrurile, atunci, dar Pleșu, Papahagi și Marga mai târziu, da. Cel puțin doi importanți prozatori au ieșit de la “Steaua”, D. R. Popescu, Eugen Uricaru, redactor aici vreo trei decenii, ca și Leonida Neamțu. Prin redacție au trecut după ’89, Alexandru Vlad, Marta Petreu. N-au stat mult, erau prea plini de energia noului început de țară, de promisiunile împlinite, nu peste mult timp, ale altor publicații. Perspectiva totalizantă, înțelegerea inuitivă, imaginația creatoare, trei direcții care
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
de lit. română), care mi-a spus că sînt propus ca preparator, dar că acest lucru nu poate fi considerat sigur decît după aprobarea ministerului. pînă atunci, ne-a propus - mie și amicilor mei Zalis și Dolfi - să imtrăm în redacția Gazetei literare [...] În după-amiaza aceleiași zile am fost la Gazeta literară toți trei novicii, unde am fost prezentați lui Zaharia Stancu, redactorul-șef. S-a stabilit să lucrăm în secția de critică, începînd de la 1 iulie, cînd vom fi terminat
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]