1,238 matches
-
cognitiv. Originalul este mai valoros decât copia. De fapt, copia este trecută în plan secund în sensul că este evaluată comparativ cu originalul. Într-o singură expresie, natura nu este un artefact. Robert Elliot introduce în discuție și conceptul de reducție sau de reducere a naturalului. Prin restaurarea naturii se pierd proprietățile naturale și se diminuează valoarea intrinsecă. Această reducere a valorii intrinseci prin reducerea capitalului natural existent poate atinge un nivel de la care nu se va mai putea compensa prin
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
susțin această opinie sunt numeroase. În primul rând, ecranizarea unui roman impune o selecție textuală și o rescriere care ignoră mai ales ideile abstracte, nuanțele afective și „mișcările“ interioare, psihice, greu de reprezentat pe ecran. „Scriptul“ cinematografic operează, așadar, o reducție, fiindcă un film este numai „o scriere în imagini“, după cum afirma Jean Cocteau, scriitor, pictor și ci neast fran cez. Ca urmare, romanul nu poate fi transpus integral, spectatorul pierzând tocmai elementele de subtilitate care conferă textului literar profunzime și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
realizarea unei comunicări bilaterale cu mediul și efectuarea unor sarcini specifice de reglare; caracterul emergent și independența relativă față de elementele componente; Îmbinarea analizei structurale cu analiza concret - istorică; analiza structurii interne pe baza metodei blocurilor funcționale complementare, și nu prin reducție la elementele substanțiale, energetice sau informaționale. Personalitatea este o dimensiune supraordonată, cu funcție integrativ - adaptivă a omului, care presupune existența celorlalte dimensiuni - biologică și fiziologică, dar nu este nici o prelungire, nici o imagine proiectivă a conținutului acestora. „Prima naștere a personalității
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
descoperirile lui Darwin poartă amprenta marcantă a lui Henslow. 60 Sir Richard Owen (1804-1892), paleontolog și biolog englez, expert în fosile, autorul termenului Dinosauria, adică "înfricoșătoarele reptile mari". A fost de acord cu ideile lui Darwin despre evoluție, dar respingea reducția la selecția naturală, considerând selecția mult mai complicată. Marea sa apreciere pentru Darwin l-a transformat într-un apropiat colaborator. 61 Alfred Russel Wallace (1823-1913) biolog, naturalist, antropolog și geograf. Întreprinde cercetări în aceste domenii în bazinul râului Amazon, în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
altul, un rezultat sau altul, de a realiza ceva" (Leontiev 1964, după Zlate, 2006, p. 253). De asemenea, tot cu "trebuință" este tradus și drive, acestea având în plan funcțional două faze: creșterea tensiunii pe măsura apropierii momentului satisfacerii și reducția tensiunii odată cu satisfacerea (Zlate, 2006, p. 255). Golu (1974, p. 265) face distincția între motiv, stimul și stimulent: "motivul este o variabilă intermediară, un mobil intern care împinge persoana spre anumite conduite și activități; stimulul este un <<excitant>> extern care
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în mod intrinsec, sunt inseparabile de conceptul de ideologie. Cred că, din acest punct de vedere, este important să înțelegem necesitatea eliberării semantice a ideologiei de "balastul" terminologic care i-a fost atașat pe parcursul evoluției sale intelectuale. O astfel de reducție devine necesară în măsura în care, punând în dezbatere semnificațiile fundamentale ale conceptului, putem realiza că acestea sunt inextricabil conectate celor două dimensiuni ale gândirii ce au problematizat ideologia într-o manieră complexă, deși nu rămasă, în continuare, fără întrebări lipsite de răspunsuri
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale fenomenului. Tocmai de aceea, pe parcursul acestei părți a primului capitol voi încerca, mai întâi, să decriptez variatele "roluri" semantice care au fost atribuite concepttului, apelând la o analiză comparativă a multiplelor definiții ale ideologiei, după care voi opera o reducție semantică a termenului, pentru a identifica semnificațiile sale de bază. În subcapitolele următoare, mă voi orienta înspre cele două perspective fundamentale din care conceptul a fost studiat: aceea proprie teoriei politice și aceea epistemologică, pentru a delimita, în cadrul fiecăreia dintre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
noi ideologii 20. Evoluția ulterioară a conceptului a presupus conturarea unei înțelegeri multidisciplinare a studiului ideologiei, atât pe dimensiunea normativă, cât și pe cea empirică, încât încercările de sistematizare a definițiilor expuse în cadrul teoriei sociale propuneau identificarea caracteristicilor ideologiei prin reducția variatelor sensuri ale termenului la câteva dintre cele mai importante. La nivelul anilor '60 ai secolului trecut, definițiile sugerau înțelegerea duală a conceptului de ideologie, în pofida numeroaselor semnificații asociate acestuia. Astfel, pentru teoreticieni ca Lewis Feuer, Daniel Bell, C. Wright-Mills
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau justifică o stare de lucruri dată; ideologia ca fiind ceva care servește ca un instrument de control social ori pentru a manipula masele"22. Asupra multiplicității sensurilor ideologiei oferite de acest "set" de definiții poate fi operată însă o reducție, astfel încât, finalmente, este evidențiată o înțelegere duală a conceptului, în funcție de doi factori: rolul social și falsitatea 23. O astfel de înțelegere demonstrează că, după "turnura semantică" ce a intervenit odată cu Marx, conceptul pare să nu se fi putut elibera de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sensurilor poate fi redusă, la rândul său, la cele două elemente considerate a fi esențiale pentru caracterizarea ideologiei (falsitatea și rolul social), astfel încât avem de-a face, din nou, cu un concept bidimensional 29. Revenind, ca urmare a operării acestor reducții, la moștenirea semantică a conceptului de ideologie și prezervând astfel sensurile ce pot fi regăsite în tradiția marxistă, teoreticienii din epocă au constatat că la cei doi factori determinanți mai poate fi adăugat cel puțin unul. Astfel, George Lichtheim insistă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socială și politică. Această operațiune nu face decât să descrie ceea ce există deja, dar cu pretenția că explică faptele. În realitate însă susține Marcuse operaționalizarea conceptelor, care presupune o traducere a universalului în particular, nu reprezintă decât un act de reducție a realității sociale de ansamblu la un fapt. "Conceptele operaționale nu sunt însă idei măcar suficiente pentru descrierea faptelor. Ele cuprind doar anumite aspecte și segmente ale faptelor, care, dacă sunt confundate cu întregul, răpesc descrierii caracterul ei obiectiv și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
modelul pecuniar 209. Din punctul meu de vedere, o asemenea perspectivă este în mod evident restrictivă, întrucât imaginarul social are o arie mult mai largă de cuprindere, nefiind cantonat doar în zona percepțiilor de natură politică sau economică. În plus, reducția elementelor ce se regăsesc la nivelul imaginarului social la percepțiile clasei muncitoare este una care situează investigația asupra cunoașterii sociale într-un unghi relativ închis. Imaginarul social, în ansamblul său, implică, în mod clar, și reprezentări proprii diferențelor existente între
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu elemente ale coerciției legitime, reușind astfel armonizarea intereselor sectoriale ale diferitelor grupuri este perfect chestionabilă. Tezele lui Giddens referitoare la conceptul de ideologie par să lase puțin spațiu de mișcare încercării de pozitivare a semnificației sale. Cu toate acestea, reducția marxizantă a ideologiei la interesul de clasă, ce are drept corolar menținerea ideii dominației de clasă, nu reușește, din punctul meu de vedere, să ofere o imagine concordantă cu realitatea socio-politică din societatea occidentală contemporană. În mod evident, dominația, ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
intereselor individuale cu cele colective, precum și în cazul altor forme de cooperare socială 417. Limitându-mă la problema relației dintre ideologie/ideologii și interese fie acestea individuale sau colective -, trebuie să observ că, și în acest cadru, este necesară depășirea reducției marxiste a problemei interesului la cel asociat diverselor clase, în măsura în care aceasta se regăsește astăzi de-a lungul unor linii de demarcație pe criterii precum sunt cele de rasă, religie, etnicitate sau regiune de origine. Plecând de la ipoteze care sugerează că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
1960). 21 Cf. Chaim I. Waxman (ed.), The End of Ideology Debate, Funk & Wagnalls, New York, 1968, pp. 64, 66, 92, 96, 129, 131, 185, 186, 263, 268, 273, 283, 284, 293, 321. 22 George A. Huaco, op. cit., p. 246. 23 Reducția este operată de George A. Huaco după cum urmează: "Să luăm punctul (b). Acesta nu este caracteristic ideologiei, ci modului în care ideologia este deținută. Ca set de declarații sau propoziții, ideologia nu are sentimente sau emoții. Această utilizare a ideologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Birnbaum, op. cit., p. 91. 27 Erik H. Erikson, Young Man Luther, W.W. Norton & Co., New York, 1962, p. 22. 28 George A. Huaco, op. cit., pp. 247-248. 29 Ca și în cazul redat anterior, Huaco apelează la ceea ce am putea numi "reducția semantică": "O afirmație peiorativă este o judecată de valoare negativă, astfel că (a) este o parte a lui (b). Judecățile de valoare nu au determinare alethică, încât, dacă implicăm că ele sunt adevărate, atunci (b) devine o parte a lui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al „codurilor de maniere”, ar Însemna o gravă abdicare de la Însăși etica scrisului. Imaginea despre receptor, conturată de Ilarie Voronca, va apărea, de aceea, oarecum schematizată, prin reducția la cîteva trăsături considerate tipice pentru conformismul și filistinismul burgheze, extrapolate la Întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem Înțelege extremismul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, În profitul obiectivării (Întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente În versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-Ne stabilite pe metan și importante pentru înțelegerea discontinuității materiei prin raportul de contiguitate informație/substanță: λ = 339223140 . 10-14m Tipul de diviziune în discuție (reducțional) începe cu mitoze, dar sub acțiunea hormonilor sexuali, atât spermatocitul, cât și ovocitul suferă o reducție cromatică, adică în celulele fiice nu mai apar constant, decât jumătate din numărul cromozomilor caracteristici speciei, la om 22+1 (X sau Y), restul se elimină, la ovocit sub forma unui globul polar gr. II în cele din urmă, iar
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
catolicității - în sens larg, neconfesionalizat -, Andrew Louth vede umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată în autoafectare. Michel Henry ni se înfățișează, așadar, ca un partizan al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
faptul „că șceva, cinevaț apare” (actul fenomenal), nu permite sesizarea relației fundamentale dintre „adevăr”, „manifestare” și „viață”. Această orbire se datorează modului în care conștiința se proiectează „regal” asupra lumii, saturând cu intuiții empirice orizonturi deschise de semnificații intenționale. Adevărata „reducție transcendentală” atinge pentru Henry rădăcinile mișcării ordonatoare a intenționalității, lăsând dezvăluirea acelui principiu fundamental care dă seamă atât de unitatea fenomenologică a conștiinței, cât și a lumii, simultan. Spre deosebire de Husserl (cel din „Krisis”), pentru Michel Henry nu viața este a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
plăcerii sau a durerii interzice comparația pentru că refuză contrastul. Acest fapt arată că domeniul semnificațiilor (prin care noi recunoaștem senzațiile ca plăcute sau dureroase, ca bune sau rele) este heterogen 4 și recesiv cărnii, în care se înregistrează „impresiile originare”. Reducția fenomenologică permite, așadar, relevarea suferinței imanente ca teritoriu necontaminat de judecăți axiologice (bine/rău), ceea ce explică de altfel situația deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]