369 matches
-
lui, care e densă, vastă și diversă. Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret, căci într-un discurs mai amplu ar trebui să analizăm raportul genetic și sociologic dintre operă și autor. Aceasta având în vedere cazuri diverse reductibile la două tipuri: când autorul își adumbrește opera prin faima lui ca om și când opera îl înghite pe autor. Astăzi accentul în dezbatere este pe autor, pe datele sale caracterologice și comportamentale, ceea ce a căpătat numele de biografism. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Firește, rezolvarea temei Monarhiei la români nu ar putea ține doar de un spor În sine de considerare istoriografică a momentelor 1866 și 1881, cel dintâi menționat suscitând și el, conform unei uzanțe Înrădăcinate, celebrarea Împlinirii unui număr de ani, reductibil prin lustri, de la petrecerea lui. O temă subiancentă și de interes special pentru rezolvarea celei menționate este cea a „prințului străin”. S-au făcut simțite Înclinații ale unor specialiști de a vedea o atare temă Într-o accepțiune mai largă
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
primitive de ordin spațial (Hjelmslev 1972 [1935]: 36), de la F. Wülner, care susținuse că orice operație intelectuală se sprijină pe conceptele de spațiu și de timp (Hjelmslev 1972 [1935]: 37), de la antilocaliști, care definiseră cazul ca pe o relație cauzală, reductibilă la conceptul primar de "direcție" (Hjelmslev 1972 [1935]: 46), de la semilocaliști, care împărțiseră cazurile în gramaticale și locale (Hjelmslev (1972 [1935]: 55)59. Înainte de a-și prezenta teoria, Hjelmslev ține să precizeze că identificarea tradițională a cazului cu forma cazuală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și intensitatea relațiilor interpersonale, a fenomenelor ce apar pe baza lor: de comunicare, de influențare, de colaborare, de competiție. Rezultatele cercetării implică și o anumită marjă de eroare, deoarece comportamentele religios-morale observabile sunt greu de cuantificat. Credința nu poate fi reductibilă la un număr sau la o formulă, pentru că adevărații creștini nu sunt întotdeauna numai cei care se declară că sunt, care și exteriorizează credința. Dar, putem afirma cu toată convingerea că, sentimentul religios poate fi măsurat cu măsura prezenței harului
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
schemă explicativă universală folosită, în toate disciplinele științifice, pentru explicarea oricărui fenomen. Unii consideră cauzalitatea a fi schema explicativă elementară, toate celelalte scheme explicative (funcțională, structuralăetc.) fiind forme complexe, compuse la rândul lor din mai multe relații cauzale, în consecință reductibile la cauzalitate (Stinchkomb, 1968). Alții consideră că nu toate tipurile de explicație științifică sunt reductibile la cauzalitate, existând și explicații noncauzale (Nagel, 1961; Kaplan, 1965). În această lucrare, analiza se va concentra asupra caracterului distinctiv al diferitelor scheme explicative utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fi schema explicativă elementară, toate celelalte scheme explicative (funcțională, structuralăetc.) fiind forme complexe, compuse la rândul lor din mai multe relații cauzale, în consecință reductibile la cauzalitate (Stinchkomb, 1968). Alții consideră că nu toate tipurile de explicație științifică sunt reductibile la cauzalitate, existând și explicații noncauzale (Nagel, 1961; Kaplan, 1965). În această lucrare, analiza se va concentra asupra caracterului distinctiv al diferitelor scheme explicative utilizate în sociologie, fără a intra în discuții asupra reductibilității lor la cauzalitate. Cauzalitatea a prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicație consecințele funcționale pentru sistem. Este normal deci să ne punem întrebarea: care este relația dintre schema cauzală și cea funcțională? Sunt ele explicații alternative, excluzându-se reciproc? sau sunt complementare, fiecare accentuând o parte distinctă a explicației? sau identice, reductibile una la cealaltă? Pozițiile nete în această privință sunt rare. Invocarea lor ne oferă însă limitele cadrului în care au loc discuțiile. • Sunt explicații alternative. În teoriile funcționaliste sunt invocate de regulă numai funcțiile, fără însă a fi exclusă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să înțelegem de ce fenomenele sunt așa cum sunt. Explicația funcțională ne ajută, eventual, să înțelegem de ce fenomenele sunt menținute în existență. Distincția dintre cauze și funcții nu este însă prea clară în analiza sociologului francez. • Sunt, în ultimă instanță, explicații identice, reductibile una la cealaltă. Schema funcțională reprezintă un caz particular al schemei cauzale, specific îndeosebi fenomenelor social-umane. O asemenea soluție o găsim în două variante: a) Relația funcțională este un caz particular al relației cauzale, în care cauza este reprezentată de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual, ar putea fi interpretate ca o specie a enunțurilor cauzale? Punctul de vedere argumentat în acest capitol este că cele două scheme explicative, cauzală și funcțională, nu sunt nici alternative, nici identice, reductibile una la cealaltă, ci complementare. Fiecare se referă la un tip distinct de dependență. În consecință, ele trebuie conectate într-o schemă explicativă sintetică. Schema funcțională se referă la dinamica interioară a sistemelor sociale, larelațiile dintre variabilele interioare ale acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În principiu, acest tip de probleme par justificate pentru o teorie generală a evoluției. Ne-am putea întreba în continuare care sunt diferențele dintre o știință generală atemporală și o știință generală temporală. Nu cumva cea de-a doua este reductibilă la prima? Să luăm ca exemplu științele societății. Forma generală a unei legi a științei generale a societății este: „ori de câte ori vor exista condițiile X, cu necesitate se va constitui o formă de organizare de tipul Y”. În teoria marxistă a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele erau exclusiv, sau cel puțin în mare parte, rezultatul acțiunii unei persoane - împăratul, de exemplu. În sistemele politice actuale, de tip democratic, bazate pe jocul puterii la nivelul unor mari grupuri și clase sociale, actele politice nu mai sunt reductibile, de regulă, la decizii individuale; b) la analiza „operelor” individuale. Istoricul se ocupă adesea de analiza unor produse ale acțiunilor umane individuale - o teorie, o operă de artă; c) fenomene sociale colective în care există o anumită stare de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care societatea umană le-a creat în vederea producției materiale. Desigur că forțele productive („tehnologia” cum sunt ele numite în teoriile nemarxiste) sunt în funcție de cunoașterea acumulată. Nu numai de cunoașterea teoretică, științifică, ci și de cea practică. Ele nu sunt însă reductibile la cunoaștere în general. Această variabilă, ca și „rațiunea” filosofiei anterioare sunt cumulative în timp. În ritmuri diferite, ea evoluează de la faze mai rudimentare, mai puțin eficiente, spre faze din ce în ce mai eficiente. Istoria deci poate fi considerată ca fiind un progres
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să le îmbunătățim prin lărgirea cunoașterii. Am insistat asupra acestui punct pentru a evita o posibilă confuzie în analizele ulterioare în legătură cu termenul de incertitudine. Probabilitatea este o estimare a incertitudinii, fie că aceasta este ontologică, ori cognitivă. Incertitudinea cognitivă este reductibilă prin perfecționarea cunoștințelor noastre, tinzând să se apropie de incertitudinea ontologică, care este absolută. În această lucrare se va vorbi oarecum indistinct despre incertitudine, avându-se în vedere însă în mod special incertitudinea cognitivă, ce caracterizează cele mai multe dintre procesele decizionale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în competiție doar alternativele între care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea cerințelor modelului analitic, va căuta să formuleze un criteriu cognitiv de alegere, fie el și provizoriu. Un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care se stabilesc la muncă, În familie, În viața politică, În spațiul de locuit, În relațiile cu mediul Înconjurător etc. Nu trebuie Însă minimalizată problema specificității raporturilor dintre generații, care rămâne totuși pertinentă În măsura În care se recunoaște că acestea nu sunt reductibile la alte tipuri de raporturi. Deși dimensiunea temporală a generațiilor este evidentă, sociologii francezi Încearcă să clarifice - și, În opinia noastră, reușesc Într-o mare măsură - dinamica generațiilor, accentuând efectul reciproc al generațiilor, unele asupra altora, În perioade de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că Realitatea ultimă nu e reductibilă la o instituție, oricît de venerabilă ; că doctrina și instituția religioasă sînt esențiale ca instanță mediatoare spre Adevărul ultim, dar nu îl circumscriu, nu i se substituie, nu îl domină. Principiul libertății religioase a omului poate fi privit ca un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
articulare sunt cele mai frecvente (90% din cazuri) și constau în artralgii sau artrite. Sunt afectate în special articulațiile mici, simetric, fără deformări în general. Pot fi însoțite de mialgii, apariția de noduli subcutanați în jurul articulațiilor, tenosinovite, uneori deformări articulare reductibile (artropatia Jaccoud), rar afectare osoasă (necroza aseptică de cap femural favorizată de corticoterapie). Manifestările cutaneo-mucoase apar la 80% din cazuri și aspectul lor stă la baza denumirii de lupus. Manifestarea clasică a leziunilor acute este eritemul "în fluture" (vespertilio) cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
claudicație intermitentă sau dureri nevrotice persistente, chinuitoare. Semnele obiective permit un diagnostic relativ ușor. La inspecție se constată prezența unei tumefacții pulsatile cu atât mai evidentă cu cât este mai superficială. Palparea atestă prezența unei formațiuni de consistență moale, parțial reductibilă care-și modifică volumul la fiecare sistolă, constituind semnul clinic cel mai caracteristic expansiunea. Uneori se constată tril. La ascultație se percepe un suflu sistolic aspru, localizat la nivelul comunicării cu artera și care dispare în momentul comprimării vasului deasupra
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
cuvinte, interculturalitatea este aplicabilă atât procesului de comunicare între două sau mai multe persoane aparținând unor culturi diferite, cât și efectelor pe care acest proces le are în cele din urmă asupra fiecăruia dintre participanții la el. Interculturalitatea nu este reductibilă la un proces, în cele din urmă strict tehnic, de schimb prin comunicare, o dimensiune cel puțin la fel de importantă a ei fiind consecințele pe care interculturalitatea le antrenează în interiorul personalității umane. Procesul de comunicare interculturală are ca rezultat transformarea fiecărui
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tocmai acest principiu a permis separarea acestei naționalități reduse la aspectele sale pitorești, de o cetățenie politică cu care pînă atunci se confundase în practică. Naționalitatea a devenit astfel un fel de cadou limitat, o satisfacție estetică, uneori o mențiune reductibilă a unui act de identitate. Cît despre cetățenia sovietică ce ar fi trebuit să reprezinte esențialul, identitatea omului nou ce urma să vină, atributul unui popor suveran și unit în proiectul său măreț, aceasta n-a constituit altceva decît o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
metaforei proprietatea respectivă e asumată doar de vorbitor, care caută să obțină adeziunea conlocutorilor. Acest lucru conferă metaforei un caracter conotativ. Limbajul însuși abundă în metafore mai mult sau mai putin lexicalizate, fixate în catahreze; logică lui nu e întotdeauna reductibila la opoziția adevărat/fals, ci mai degrabă la „mai mult sau mai putin adevărat”. Limba este locul continuului și al vagului. Echivalentă vagă, tipică metaforei e favorizată de uzajul selectiv: locutorul face abstracție de mai multe atribute pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar și a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o simplă precizare temporală, ci o noțiune calitativă care ar cumula primul sens (reductibil la cel de "ulterior momentului Caragiale") cu cel de "continuator și în maniera lui Caragiale", atunci acesta ar trebui exigent aplicat doar acelor ipostaze literare în care se regăsesc mărci ale operei sale. Aceasta presupune restrângerea ariei de investigație a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]