10,216 matches
-
sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu averea aproape sfeterisita. Îmboldit de tînăr, isi reface averea, soția i se reîntoarce acasă și totul se restabilește, după cuviință, în casă. Dar chemarea tînărului este tot pustnicia. După ce îi mor părinții, vinde unele moșii, celelalte le dăruiește țăranilor și, după 27 de ani, se reîntoarce la peșteră
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
necunoscute/ pe degete cu praful atîtor ferestre de pod/ de unde priveam în golul orașului/ acum/ grabă de a intra în decor/ mă anima fără să vreau/ pe masa printre pahare răsturnate zăresc o carte/ de vizita îngălbenita/ numărul de telefon refăcut cu cerneală/ e singurul care se mai distinge" (Cîteva încercări de a nu face nimic). Poetul se pune în paranteză, paradoxal, filtrîndu-si ființă pentru a obtine esențele ei mixte, metaforic-morale, cu alura obiectivă: "așteptînd scrisori pe cerul galben/ versurile ce
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
om care nu mai suportă oportunismul și conveniențele și care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin. Am mai fost de atunci în acel oraș și am refăcut, mereu, acelasi itinerar, auzindu-i pașii și șoaptă caldă, învăluitoare. Mulți prieteni de-ai mei sînt obsedați de Livadă de vișini. George Banu a scos recent o carte în care analizează acest text și multe montări semnificative. Radu Penciulescu a
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
nascut două lucrări memorialsitice, dintre care, cea dinții (O viață de om) este o efectivă capodoperă a genului în literatura română. E răzbunarea, rară, a literaturii asupra politicii. Supt trei regi, desi tot memorialistica, are un caracter voit istoriografic. Autorul reface istoria țării timp de trei decenii. Evident, și-a început cartea (care e o spovedanie istoriografica sub raport politic, în rol de prim plan instalîndu-se el, autorul, ca personaj omniscient și factor hotărîtor în spiritul public) cu ultimii 10 ani
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
era greu să mi le amintesc. Așa că, într-o bună zi, am gasit la noi, la Radio "Europa Liberă" o carte de telefon a Bucureștiului pe care, spre amuzamentul colegilor mei, am citit-o pe toată. Și așa, mi-am refăcut lista de nume, reamintindu-mi-le pe cele care mai lipseau. A urmat o muncă enormă: am început să-i împart pe închisori, pe unde i-am întîlnit, apoi mi-am zis că ar fi bine să-mi amintesc și
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
nu prea există. Nu din memorie am scris această carte, ci ea este rezultatul acestei munci. Și totuși, cartea păcătuiește prin precaritatea datelor. După apariția primelor volume însă am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință, să am un ton neutru, să păstrez o anume distanță față de oameni și întîmplări. Uneori n-am reușit, dar
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
este o retractilă în fața unei lumi ce trăiește într-un prezent continuu, fără proiecte și fără amintiri. Acestui colectivism debordant și găunos, eroina îi impune arta sa poetică: "Ești fericită să recuperezi, una câte una zdrențele întâmplării ca s-o refaci într-un filigran prețios, restituindu-ți bijuteria ei inefabilă". Scriind o proză de cameră, claustrofilă, Mariana Ionescu face dintr-o singură frază, gen "Tiberiu, de ce mi-ai adus în casă fata asta cu ochi răi?!" un prilej de despicare a
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
aduce cu sine ceva din ce a avut. Și atunci își pune întrebarea legitimă asupra propriei sale identități. Cine sunt, de unde vin? Întinde mâinile și picioarele în încercarea de a cuprinde lumea încă o dată. Răspunsurile vin treptat. Prin ele se reface spațiul, timpul cu ritmul lui și apoi acel personaj care pretinde a-și cunoaște rosturile și dorințele, eul.
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ziar" (EZ 2308, 2000, 10). În acest caz, definiția de dicționar - "(cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces" (DEX) nu mai ajută prea mult la înțelegerea textului; deși desigur că se poate reface o legătură analogică chiar pornind de la ea: de la a fi implicat într-un proces, se poate reajunge la "a fi tema de discuție, obiectul despre care se vorbește".
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
data aceasta, care se numea "Ceibo". Altădată, pe la Mamaia, cu Theodor Ionescu. Dar nu am putut duce pînă la capăt aceste încercări. Ele mi-au inspirat însă nvuela Fugă în paradis și sfîrșitul romanului pe care încă nu l-am refăcut, Hotarul de nisip. În personajul Hemcea am adăugat trăsături ale tatălui meu adoptiv, apoi ale unui maestru de marină, vecinul nostru de pe strada Basarabiei, din Constanța și, desigur, ale subsemnatului, care visam în copilărie, trecînd, mai în fiecare duminică, prin fața
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
poartă propria-ți viziune despre lumea în care te-ai aflat și căreia îi corespunde, în primul rînd, stilul lucrării respective. După un interval atît de larg, cum este cel care mă desparte de scrierile pe care încerc să le refac, am altă atitudine față de oameni, de anumite principii, opinii sau prejudecăți. I.C.: Perioada rezistenței dvs. anticomuniste cunoaște mai multe etape dacă ținem seama de corespondența publicată în Treptele nedesăvîrșirii, cît și de paginile de jurnal și diversele dvs. rememorări. Ce
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și în cea mai reușită proză a volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
Irina Coroiu "Ochiul minții este cel mai extraordinar proiector din cîte există pe lume". Această reflecție a maestrului Jean Negulesco, descoperită în paginile cărții de memorialistică "Drum printre stele", îl poate ajuta pe cinefilul român să refacă traiectoria personalității sale excepționale, atît de superficial cunoscută în patrie chiar și astăzi, la 100 de ani de la naștere. Aniversarea aceasta a reprezentat pentru Arhiva Națională de Filme ocazia de a-și face o datorie de onoare din inițierea unei
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
gras, un fel de piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la cunoaștere, la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce se merge înapoi pe firul narației se refac stări, se înmulțesc obsesiile, spațiul se descompune, ca și personajele care-l populează. Se conturează din ce în ce mai evident drama esențială: conflictul între creator și creație, între autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
rezultat sînt. Minotaurii, străinii vizitatori ai grotei dau jos praful timpului așezat pe pereți, scoțînd la iveală picturi ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un drum ce pleacă din zilele noastre (costumele marchează această derulare imensă a ghemului cronologiei) spre Renaștere, epoca luminilor, medievală pînă la vechii romani ce se scaldă ritualic în termele
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
poeziei se instituie un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza unei suferințe ce-și poate găsi mîngîierea prin împărtășire: "cad frunze sub ochii închiși/ se șterg și se refac distanțe distruse/ îmbrățișînd locul pe mine mă adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
calcă tălpile de foc ale îngerilor". (p. 21) În fond, miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
Cronicar Cronica unui deceniu Revista Grupului pentru Dialog Social, 22 a împlinit un deceniu de apariție săptămînală și numărul aniversar, 4, reface prin diferite optici drumul parcurs, insistînd asupra începutului și a meritelor inițiatorilor G.D.S. Nu se amintește însă nicăieri că existența concretă a celor 518 episoade ale filmului (în care, dacă nu am jucat un rol, cel puțin am figurat cu toții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
pe care sufleurul le cunoaște deopotrivă. Acțiunea se petrece în 1942, cu puțin timp înainte de stingerea lui Barrymore. Cu ultimele puteri vlăguite de alcoolism, de o viață dezorganizată care i-a umbrit de la un punct încolo cariera, Barrymore încearcă să refacă un personaj shakespearian, Shakespeare aducîndu-l în mod definitiv în atenția spectatorilor și a criticii. Despre Hamlet nici nu poate fi vorba, dar despre Richard al III-lea? Recitalul lui Ștefan Iordache scoate în evidență arta actorului. Este o demonstrație solicitantă
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
însă el nu spunea nici un mulțumesc, scăpînd astfel și de datoria lui, servilă... Ies afară din bar și trec de poarta practicată în zidul vechi de cărămidă al împăratului Aurelian spre bazilica greoaie, a cărei fațadă dreaptă și restul, fuseseră refăcute mai tîrziu de Borromini... Mai tîrziu, sau foarte tîrziu. Fiindcă bazilica a fost înălțată de Constantin cel mare în anul 324, și abia peste zece secole și ceva avea să treacă peste ea și suflul înnoitor al Renașterii. Zece secole
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
al modestiei izvorâte din luciditate mi se pare a fi și nota dominantă a Eseurilor lingvistice antitotalitare, volum de I. Funeriu apărut la Timișoara în 1998. Mă voi opri mai îndelung asupra celor șase pagini intitulate În loc de prefață, pentru că ele refac pentru cititor un traseu foarte interesant al regăsirii de sine. 1. Premisa simplă, de intensitatea unei revelații a autorului este: "În vremea materialismului biruitor eram ferm convins, ca și alții, probabil, că ideile absurde ale comunismului nu m-au atins
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
nu s-a normalizat, părînd azi la fel de "nefericit" că la început. Desigur, ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-ar putea aduce, bănuiesc, chiar argumente practice pentru menținerea să: dificultatea de a reface înregistrări mai vechi, sau chiar nevoia de a avea un termen diferit de romanistica, pentru a acoperi, poate, o arie mai largă de lucrări. Oricît de serioase ar fi aceste argumente, ele sînt puternic contrabalansate de "rezonanță neplăcută" de care
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
textului lui Bruckner. De ce ți-e frică nu scapi, așa că pînă la urmă scriitorasul-parazit este descoperit, de o necunoscută care îl remarcase în biblioteci, în timp ce studia înfrigurat tom după tom imensă istorie a literaturii universale, îl urmărise și izbutise să refacă și desfăca, pas cu pas, întreaga fabricație a cărților sale, de altminteri best-sellers. Secretul lui Tholon devine sursă unui șantaj: în schimbul tăcerii femeia, Hélène, cere să îi devină amantă. Nu mulți ar avea de obiectat la un asemenea șantaj, dar
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
la Bibliotecă Academiei, depozitul de manuscrise rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd apucă. În acest fel cade distincția dintre antume și postume și, mai ales, radicalismul lui Ibrăileanu că postumele nu trebuie măcar publicate, acest act fiind un sacrilegiu față de operă poetului. N-am cum aici și
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]