907 matches
-
lor sortită clandestinității și eșecului, acei ani în care triumfa dictatura. Să vedem, mai întîi, textul de prezentare de la Povestiri orientale: În primul rînd, regăsim două propoziții "publicate în 1938, revăzute în 1963" care, în lipsa indicatorilor nominali, așteaptă o ancorare referențială. Este o operație descriptivă de relaționare care oferă informații despre obiectul descris (Sit Temp: "1938"; "1963"). Această operație influențează direct tema-titlu care garantează ancorarea referențială: "aceste nouă nuvele". Tema-titlu este dublu tematizată: originea povestirilor în legende, originea nuvelelor în vechile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
două propoziții "publicate în 1938, revăzute în 1963" care, în lipsa indicatorilor nominali, așteaptă o ancorare referențială. Este o operație descriptivă de relaționare care oferă informații despre obiectul descris (Sit Temp: "1938"; "1963"). Această operație influențează direct tema-titlu care garantează ancorarea referențială: "aceste nouă nuvele". Tema-titlu este dublu tematizată: originea povestirilor în legende, originea nuvelelor în vechile tradiții literare. Prin urmare, obiectul discursului este situat într-un ansamblu mai vast; dezvoltarea are loc pe baza unei relații metonimice: propoziția SIT este dominată
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Dumneavoastră sînteți eroul acestor cărți). (13) [P13] Mai devreme sau mai tîrziu, copilul trebuie neapărat să descopere [P13'] că există și alți oameni mari în afară de tatăl său. Cărți prezentate: Dumnezeu; Mozart; Picasso, înțelept și nebun. 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a propozițiilor Valorile de adevăr ale campaniei publicitare Teoria polifonică a enunțării (J.-C. Anscombre și O. Ducrot, 1983; J. Authier-Revuz, 1982) subliniază că orice discurs se adresează unui interlocutor. Un anumit număr de forme perceptibile, din punct de vedere
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de presă și prin prezentarea felului în care ironia apare în raportul dintre propoziția enunțată și cărțile propuse. Lăsăm deocamdată cazul [P1] în care [P1'] realizează o valoare ironică a enunțării; vom reveni asupra lui. Vom urmări dimensiunea enunțiativă și referențială din întreaga campanie și vom pune întrebări privind funcțiilor ironiei: după "cum" și "de ce". De ce o instituție ca "Gallimard Jeunesse" a recurs la ironie? Ce rol are ea? Remarcile lui A. Berrendonner ne sînt de real folos: Ironizînd, se marchează
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Interesul unei asemenea alegeri, pentru Gallimard Jeunesse, este de cel puțin două tipuri: pe de o parte, dimensiunea enunțiativă a propozițiilor permite stabilirea adevărului/validității absolute pentru importanța, totuși relativă (față de concurență), a diferitelor colecții; pe de altă parte, dimensiunea referențială rezultată articulează o prezentare reală a cărților cu o auto-referențialitate a enunțurilor (a căror validitate este relativă față de propriul lor context de enunțare) pe care ironia o autonomizează. 2.2. Dimensiunea secvențială a propozițiilor În acest punct, vom începe analizarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
denotat, adică învățarea progresivă (dacă s-ar putea și rapidă) a copilului, aparține unui tip de entități (evenimente, proprietăți...) care nu sînt denumite, nici clasificate. Ele nu dispun de nume care să le aparțină. Nu fac parte dintr-o clasă referențială în care indivizii au același nume. Prin urmare, ei sînt candidații referențiali ideali ai fixării prin cuvîntul "lucruri". Nimic mai nou cînd vine vorba de învățarea pentru viață; sau mai degrabă de învățarea "anumitor" lucruri pentru viață. Semnalăm valoarea argumentativă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aparține unui tip de entități (evenimente, proprietăți...) care nu sînt denumite, nici clasificate. Ele nu dispun de nume care să le aparțină. Nu fac parte dintr-o clasă referențială în care indivizii au același nume. Prin urmare, ei sînt candidații referențiali ideali ai fixării prin cuvîntul "lucruri". Nimic mai nou cînd vine vorba de învățarea pentru viață; sau mai degrabă de învățarea "anumitor" lucruri pentru viață. Semnalăm valoarea argumentativă a adjectivului nehotărît; sînt lucruri care nu se pot mărturisi cu ușurință
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
situația care ne interesează, înscrise în prezentarea cărților vizate. Am observat de nenumărate ori pînă acum că este imposibil de realizat o separare între redacțional și vizual și că un studiu complementar este util. De asemenea, după examinarea dimensiunilor enunțiativă, referențială și secvențială a extraselor de presă din această campanie și a diferitele structuri secvențiale ale enunțurilor propoziționale care o alcătuiesc, putem să încercăm acum o delimitare a orientării configuraționale a ansamblului publicitar. 2.3. Orientarea argumentativă a campaniei publicitare Reamintim
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a înțelege întreaga campanie publicitară este necesară o trecere de la secvență (lectura-înțelegerea propozițiilor ca succesiune a lor) la figură (înțelegerea ansamblului ca avînd sens global). Prin urmare, propozițiile au o semnificație proprie în acest întreg. Am văzut cum dimensiunile enunțiativă, referențială și secvențială contribuie la organizarea ansamblului; rămîne de văzut care este orientarea sa argumentativă globală: un act de discurs, explicit sau nu, rezumîndu-i orientarea pragmatică. J.-M. Adam și A. Petitjean subliniază miza acestei analize: Un asemenea demers procedural și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de propoziții narative (sau altele) care îl alcătuiesc. O înlănțuire de propoziții narative nu reprezintă, în sine, o intrigă elementară. Pentru ca un segment de propoziții să formeze o intrigă și implicit un text coerent, trebuie să existe legături de identitate referențială; de fapt, inferențele referențiale permit stabilirea unor raporturi între enunțuri. Găsim aici: § 1 (Nepoată) Rosary → (De la început) ea § 2 (Dar...) Rosary → § 3 Patronul ei să o facă Pentru a putea vorbi despre o povestire, este obligatoriu ca măcar un rol
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca și propozițiile sintetizate în [P8] care au valoare de argument pentru concluzie [P9]. Am văzut deja că această concluzie era ea însăși depășită de o alta [P12]/[P13]. Două tipuri de marcatori au asigurat funcția de asumare: 1) Marcatorii referențiali (care prin proprietățile lor trimit la indivizii-obiect) analizați în progresia tematică și în formele anaforice din text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
al textualității / 83 1.2. Prezentarea colecției "Bouquins", Robert Laffont / 88 1.3. Cuvîntul înainte la catalogul de la Éditions Minuit / 93 1.4. Notele de catalog / 98 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse / 101 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a propozițiilor / 102 2.2. Dimensiunea secvențială a propozițiilor / 109 2.3. Orientarea argumentativă a campaniei publicitare / 121 3. Coperte și supracoperte / 123 3.1. Contractele de lectură ale copertei / 123 3.2. Rolul supracopertei / 135 Exerciții / 139 Cheia exercițiilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
impune aici, mai mult decât oriunde, fără a exclude, pentru unele cazuri speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza) este o unitate textuală identificată pe baza celor trei aspecte complementare, rezumate în schema ce urmează 10. Schema 3 * Aspectul referențial sau construirea unei reprezentări discursive. Dacă am separa reprezentarea discursivă de enunțare (de subiectiv), am putea vorbi, în termenii lui Charles Bally, despre "dictum". La rândul său, Searle vorbește despre "conținut descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
observa, retorica și-a construit vreme îndelungată tipologia în funcție de calitatea referentului descris. La Fontanier, timpul, locul, înfățișarea exterioară și calitățile morale sunt privilegiate și combinate în așa fel, încât prin ele să poată fi definite diversele tipuri de descrieri. Criteriul referențial va putea fi regăsit însă în lucrările succesorilor săi, deși aceștia se rezumă doar la principalele categorii care cuprind trăsături umane (portretul) sau non-umane (descrierea propriu-zisă). În planul lingvisticii textuale, respingerea unei orientări normative va avea drept consecință renunțarea la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
subiectul pe care l-am dezvoltat în altă parte, cu privire la enumerație și reformulare (1990: 143-190). 3. Cele patru proceduri descriptive (sau macro-operațiile) de bază ale prototipului 3.1. Procedura de ancorare: ancorarea, atribuirea și reformularea Prin operația de ancorare ancorare referențială secvența descriptivă semnalează, printr-un substantiv (pivot nominal pe care îl numesc TEMĂ-TITLU, fie că este vorba de substantiv propriu sau comun): a) la început, despre cine/ce va fi vorba (ANCORARE propriu-zisă) b) sau, la sfârșitul secvenței, despre cine
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
facă apel la cunoștințele sale enciclopedice și să confrunte așteptările sale cu ceea ce urmează să citească. Operația inversă de atribuire a temei-titlu, apărută abia la sfârșitul secvenței (exemplele (1) și (3) de mai sus), determină întârzierea unui astfel de proces referențial și cognitiv: cititorul nu este în măsură decât să emită ipoteze pe care le verifică la finele secvenței, atunci când îi este dată tema-titlu (așa cum se întâmplă în general). Putem afirma că în cazul creării unei coeziuni semantice referențiale, tema-titlu deține
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sunt prea puțin sistematizate, astfel încât, dintre acestea, am ales să preiau și să sintetizez doar trei legi care au legătură, bineînțeles, unele cu altele și pe care le denumesc astfel: o lege de omogenitate textuală sau legea economiei; o lege referențială sau legea informației; o lege pragmatică sau legea motivației; Legea economiei Această lege corespunde afirmației din prefața la Britannicus, de Racine, citată mai devreme: "Una din regulile teatrului spune să nu introduci în povestire decât lucruri care nu pot intra
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei interesante excepții din scena III, 3 din piesa Vicleniile lui Scapin (asupra căreia voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege pragmatică prin excelență
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și pe care ("stânca") este posibil să practici escalada (contextul revistei și articolului din care este preluată reclama). În continuare se precizează: c) În cel de-al treilea segment, referința la numele locului (Pasul Ursului) stabilește din punct de vedere referențial cele două teme precedente, care sunt de acum înainte "părți" a ceea ce va deveni un întreg sau tema-titlu a secvenței. Cel de-al patrulea segment dezvoltă predicatul (noua proprietate) legat de această nouă temă. Structura secvențială descriptivă este următoarea: Coeziunea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
între a fi asemănătoare sau identică cu un alt obiect și a fi unică, diferită, de a avea însuși particulare. Relația identitate-alteritate are la bază faptul că celălalt trebuie privit ca o realitate antropologică, considerând că alteritatea reprezintă o instanță referențială, care ghidează individul și-i influențează identitatea 477, aceasta fiind o construcție care are la bază procesul autopercepției 478. Gavreliuc punctează un aspect foarte important al mecanimsului structurării imaginii de sine, și implicit al identității și alterității, aspect pe care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
inter-culturelles, în "Cahiers de Sociologie Economique et Culturelle", 5, 1986, p. 8 apud Alin Gavreliuc, O călătorie alături de "celălalt". Studii de psihologie socială, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002, p. 309. 477 "Celălalt, fie el individ sau grup, reprezintă instanța referențială în viața fiecăruia dintre noi și constituie însoțitorul nostru nemijlocit în cadrul unui destin în care sensul drumului și miza acestuia, intensitatea trăirii, împlinirea și recompensele simbolice se construiesc numai în condițiile prezenței sale (reale sau imaginare)." (Alin Gavreliuc, op. cit., p.
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
face să presupunem că, în cele două situații au intervenit, cu statut precumpănitor, procesări cognitiv diferite: în primul caz cele de tip top-down, în al doilea bottom-up. Toate ipostazele cotextuale discutate, indiferent de statutul lor macro (teme, repertoriu axiologic și referențial) și micro (poziția și conținutul temelor, tonalitatea și ponderea lor lexicală) au indicat prevalența etichetei etnice asupra fiecăreia dintre ele. Trebuie subliniat că fenomenul s-a accentuat în situațiile în care miza evaluării era sporită". (Luminița Mihaela Iacob, op. cit., p.
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
producțiilor ficționale personale ale scriitorilor, în modul de funcționare și funcțiile ce o caracterizează. Autorii scot în evidență faptul că descrierea are un rol primordial în devenirea textului, în sensul că permite povestirea și îi facilitează în același timp funcționarea referențială. Dacă în seria evenimentelor se consideră că descrierea ar fi "un loc mai puțin informant din punct de vedere semantic", narațiunea fiind aceea care "dă tonul", autorii mai arată că, în realitate, într-o povestire, descrierile și narațiunea se informează
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un minimum de decor și de actori: evenimentele (seria temporală a narațiunii) necesită un spațiu (iar seria spațială va reține în special atenția noastră). Cu alte cuvinte, descrierea pare să aibă funcția esențială de a permite realizarea povestirii, asigurîndu-i funcția referențială. Din punct de vedere al seriei evenimențiale, descrierea apare drept un cadru semantic cu rol mai puțin informativ: "narațiunea dă tonul" avea să scrie, de exemplu, Philippe Bonnefis (1974, p. 117). Vom vedea, de fapt, că, într-o povestire, descrierile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ideile filosofice ale pozitivismului din epocă 3, romancierii realiști contestă "ideile literare" care definesc descrierile "expresive" și pretind că obiectivitatea, înțeleasă atît cu sensul de neutralitate (absența subiectivității în enunțare), cît și cu cel de justețe (adecvarea enunțului la obiectul referențial), este posibilă în măsura în care "adevărul (este) măsura tuturor lucrurilor" și scriitorul se pune "în slujba științei", dacă ar fi să folosim cuvintele lui Zola. Este deci de datoria scriitorului să descopere acest adevăr, construind un sistem de cunoaștere a lumii. Scopul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]