189,597 matches
-
drumul cinematografiei spaniole pe piața internațională. Și tot lui trebuie să-i fim recunoscători pentru Antonio Banderas, pe care l-a descoperit și l-a lansat. Paradoxul filmelor lui Almodovar constă în pluristratificarea lor: sunt complexe, ca structură narativă și referințe, de artă, și totuși "ating" un public extrem de larg. Există - cel puțin în cele mai recente - un miez melodramatic, pe care regizorul îl recunoaște ca atare; după cum afirma într-un interviu, tonul filmelor e mai sumbru, comicul e prezent într-
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
subiect pentru filmul său în paginile unor ziare de scandal, motiv suficient ca Almodovar să introducă câteva narațiuni colaterale, care servesc de parabole. E un lung metraj cu o structură narativă de puzzle - colaj, fapt la care se fac numeroase referințe vizuale: de la generic până la afișele suprapuse de pe peretele cinematografului și la fațada mozaicală a casei lui Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură social - politică sau aluziile la ipocrizia Bisericii Catolice: un preot ucide și-și justifică fapta
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
prezent, o migăloasă muncă de istoriografie, selectând cu discernământ și obiectivitate cronici diverse sau aprecieri critice din epocă. Apreciem talentul bibliografic al Ancăi Florea, subtilitatea cu care a surprins în detaliu fiecare premieră, cu care a descris emoțional momentele de referință de la începuturile instituției în noul local. Pentru cei care au trăit la o înaltă tensiune a receptării artistice acele secvențe de neuitat lectura acestui volum constituie un emoționant periplu în acea epocă remarcabilă a Operei Române, în care s-au
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
ar trebui să existe ca entitate separată de literatura română. N-ar trebui să existe separat, dar există, totuși. Cum îl tratăm? Cum îl discutăm? Pentru că, oricum, are o istorie separată, prin forța împrejurărilor. Îl discutăm în sine, izolat, fără referințe la literatura română? Căci, de acum încolo, când comunicarea e mai liberă, adevărata șansă a romanului basarabean e de a se afirma simultan la Chișinău, la București, la Iași, la Cluj sau la Brașov - adică de a se integra firesc
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
mai "intelectuale". Anonimul îngrijitor nu scrie simplu, cum s-ar cuveni: " Pentru alcătuirea acestei cărți am ținut seama de opiniile celor mai importanți critici ai versurilor lui Tudor Arghezi", ci se fandosește academic: "în realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
cuveni: " Pentru alcătuirea acestei cărți am ținut seama de opiniile celor mai importanți critici ai versurilor lui Tudor Arghezi", ci se fandosește academic: "în realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia să se ocupe editorul, ci numai de versuri. Și nici
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
lui Tudor Arghezi", ci se fandosește academic: "în realizarea acestei ediții am folosit reputate referințe în cuprinderea operei argheziene". Ce va fi însemnând "reputate referințe în cuprinderea operei argheziene", nu se prea înțelege, dar e clar că este vorba de referințe "reputate" și că ele privesc "cuprinderea operei argheziene", deși nu de toată opera trebuia să se ocupe editorul, ci numai de versuri. Și nici nu era nevoie să aibă "tot timpul în față exemplare" din edițiile antume apărute în 1940
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
texte între autor, revistă și editură. E, desigur, doar o împrejurare minoră, însă una dintre cele norocoase. Interesantă este și prefața lui Vasile Pârvan la Șoimii, un articol prin care situează narațiunea sadoveniană între "romanele istorice cu subiecte naționale", făcând referințe valorizatoare de la Scott și Hugo la Manzoni și Flaubert, înscriindu-l pe Sadoveanu într-o tradiție internă ale cărei repere sunt Slavici și Duiliu Zamfirescu. Decisivă, pentru crearea unui prestigiu considerabil în epocă, trebuie să fi fost receptarea generoasă a
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
trupe sau unei singure decade din istoria muzicii (Smells Like The 80�s), emisiuni de tipul Making of sau Backstage, Music Behind the Movie (cariera unor melodii celebre de pe coloanele sonore ale filmelor), The Ultimate Album (istoria unor albume de referință din istoria muzicii), Rise & Shine of (istoria unui artist sau a unei trupe) sau Bands Reunited (membrii unor trupe desființate de ani sau zeci de ani sunt convinși să susțină un ultim concert), desene animate (ca Ill-Ustrated) ce parodiază artiști
VH1 în locul MTV by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12409_a_13734]
-
idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și decriptare. Nimic nu pare scris la întâmplare, nici un cuvânt nu e de umplutură, textul fiind o adevărată provocare pentru cititorii de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
Rodica Zafiu Circulă de mai multă vreme recomandarea ca ideea de "parte dintr-un întreg sau dintr-o mulțime" (sensul partitiv) să se exprime în română în mod specializat, diferențiat: prin prepoziția din dacă mulțimea de referință este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba de un substantiv la plural ("unul dintre tineri"). Unii tind să considere această recomandare ca o regulă fermă, absolută; în unele edituri
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
pedigree-uri livrești, parade cu lecturi. Ca să exprimi lumea e de ajuns să numeri muștele de pe pervaz, nu ai nevoie de Gheorghe Iova, de Orbitor sau de Norbert Elias. Asta spun cei naivi, care cred că pot sta departe de referințe, de sistem. Cei care au (mai) dat cu nasul de proză își dau seama că nu există scăpare: dacă nu-i pomenești pe Baudrillard și pe Radu Cosașu n-ai făcut nimic! Obrazul subțire... Revenim la fotografie. E plină de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
de altă parte, ediția Arghezi nu-și propune decât o sistematizare a operei și acuratețea restituirii, fără alte ambiții cerute de o ediție cu adevărat critică: recunoscând dificultățile, Mitzura Arghezi și Traian Radu califică încercarea lor drept "o ediție de referință". G. Pienescu a acuzat că ei ar fi beneficiat subteran de cercetarea sa anterioară și de experiența pe care o dobândise în relația cu poetul în realizarea ultimei ediții de autor - deci ar fi în chestiune chiar un fel de
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
de pe această platformă, unde asistăm la o recapitulare a cercetărilor, vedem ce mai e de făcut în domeniul edițiilor critice. Oricum ar fi (critice sau insuficient critice, complete sau selective, noi sau vechi), edițiile colecției de "Opere fundamentale" rămân de referință, un reper (cel mai adesea pozitiv, dar uneori și negativ, derutant) pentru progresul editării științifice a clasicilor noștri. Necesitatea de a se raporta la stadiul anterior al cercetărilor rămâne un deziderat de onestitate căruia nu întotdeauna îngrijitorii edițiilor îi răspund
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
stimabil. Fără a aduce vreun beneficiu de studiu și cercetare, editorii par a spune: "merge și așa", promovând principiul minimului efort. Numai onorariul le-a însoțit "productul", nu și competența sau onoarea. Ediția Gheran rămâne pe mai departe una de referință, fără de care, pentru un studiu aprofundat al operei lui Rebreanu, ediția din 2001 se dovedește inutilă.
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
valențe de proză) aceasta echivalează cu o mutilare în patul lui Procust. Dezvoltarea lor pentru tipărirea în volum și, eventual, în contrapartidă, eliminarea unor texte cu miză mai mică, ar fi putut face din Dans de Bragadiru o carte de referință pentru publicistica românească din anii tranziției.
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
și cronica sa inadaptabilitate la moda literară a timpului pot fi echivalate cu acte de curaj) sale cărți ajunseseră să fie citite pe sub mînă și chiar să fie multiplicate prin copierea lor cu pixul. Numele său a devenit deja o referință uzuală în emisiunile culturale ale "Europei libere", iar spațiul public este infestat de zvonurile care dau ca sigură arestarea, molestarea sau chiar iradierea (cu efecte mortale pe termen mediu) scriitorului de către angajați ai serviciilor secrete. La sfîrșitul anului 1989, cu
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
pan-europeană. O formă avută în vedere pentru atingerea acestui obiectiv a fost inițierea unui dialog liber între artiștii din Estul și Vestul Europei. Alături de Augustin Buzura (singurul scriitor din România), la reuniunea de la Amsterdam au mai participat nume de referință ale literaturii europene de azi: Andrei Bitov, Per Olov Enquist, Hans Magnus Enzensberger, Danilo Ki� etc. Un alt membru notoriu al grupului, Vaclav Havel, nu a participat pentru că se afla în închisoare (pentru întreaga activitate a grupului "Gulliver", vezi volumul
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
cândva al Cenaclului de Luni, participant activ la revoluția din "89 (nu face caz), din 1990 stabilit la New-York, autor de volume în romană și engleză, N. Manolescu considerându-l încă de la debut "puternic, original și profund". Un text de referință pentru istoria literară cea mai recentă...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
prima oară " că nu putem avea o imagine prea clară a ceea ce se scrie astăzi peste Prut, iar dacă, prin cine știe ce hazard, primesc câte un volum de poezie de la Chișinău, realizez dificultatea de a-l analiza într-un sistem de referință cât mai just. Poezia lui Galaicu-Păun sau Vasile Gârneț, de pildă, scriitori școliți cu burse prin mai toată Europa, oricum având o priză permanentă cu Occidentul și, mai ales, cu România, unul ca editor și traducător, celălalt ca jurnalist, poate
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
-ți cadă în mână volume de poezie premiate la Chișinău și care la București să pară neinteresante, dacă nu chiar slabe. Or e clar că, în astfel de cazuri, la un anumit nivel, receptarea este viciată printr-un cod de referință inadecvat. Cu alte cuvinte, este vorba pur și simplu de un decalaj artistic, altfel nu foarte greu de priceput. Versurile unor Vieru sau Lari sunt idioate, chiar dacă poți înțelege mecanismul de generare, funcționalitatea și tipul de receptare naționalist-festivist-patriotic al acestui
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
ci de același portret care intră într-un ciudat proces de reverberație. Ca într-o oglindă cu mai multe niveluri, un chip unic se distribuie în nenumărate registre, iar fiecare dintre ipostaze trăiește cumva autonom, în propriul său spațiu de referință. În această perioadă, spre sfîrșitul vieții, Hans Mattis Teutsch pare preocupat de existența unor lumi paralele, de migrația spiritului, identificat în absolut cu înfățișarea, cu chipul, într-o nouă dimensiune. Dar cum nu există doar o singură variantă a portretului
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
speciei majore a romanului, și Pagini alese.Literatura română, cuprinzând antologii de texte fundamentale din opera scriitorilor din programa didactică, de la Miron Costin la Marin Preda și Leonid Dimov, însoțite de aparatul științific necesar (studiu critic, tabel cronologic, selecție de referințe critice, bibliografie esențială și glosar, unde e cazul). Colecția 100+1 capodopere ale romanului românesc se află la sărbătoarea a zece ani de apariție și merită să-i consacrăm o prezentare, dacă nu o analiză critică. Inițiatorul și coordonatorul colecției
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
existența acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis. Nu am nici o explicație pentru această incorectitudine: lipsă de informație nu are cum fi, lipsă de onestitate ar fi prea grav. Pentru mine rămâne un mister ignorarea acestei referințe obligatorii la ediția anterioară a unuia din cei mai importanți istorici literari, fie și printr-o simplă mențiune, dacă nu printr-un comentariu. Principala "defecțiune" a ediției Zaciu e intervenția cenzurii, care a suprimat câteva fraze, cuvinte și aproximativ trei-patru
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
enorm despre apartenența/nonapartenența României la spațiul european. Polemicile pe această temă erau însă destul de confuze (inclusiv la nivelul unei terminologii oscilante) și lipsite de substanță. Argumentele unora și ale celorlalți combinau truisme (criteriul geografic pentru a demonstra europenitatea României), referințe culturale mai vechi sau mai noi, elemente de bun simț sau aberații cu iz patriotic (cum ar fi aceea că, din punct de vedere cultural, ne situăm mult peste media europeană de unde vechiul complot împotriva minunatei noastre țări, instrumentat de
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]