3,182 matches
-
că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
I, partea a 5-a, Litera D, 2007), chiar dacă autorii nu au simțit nevoia să le despartă, ci le-au prezentat ca pe un continuum. În secolul al XIX-lea, sensul pozitiv al dezamăgirii era clar mai ales pentru forma reflexivă a verbului. De fapt, a amăgi (căruia i s-a atribuit un etimon grecesc sau latin) e un cuvânt vechi în limbă, atestat din primele texte românești, cu sensul „a vrăji, a înșela”. A dezamă gi a fost atestat mult
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
fie la mijloc și un soi de masochism scriptural, el extrăgându-și plăcerea și din dilema în care își pune cititorii? Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă - îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
care „aleargă pe cîmp după un iepure” sau săvîrșește fel de fel de alte năzdrăvănii. Dar neputînd susține doar partitura purității, George Drăghescu dă glas și „vîrstei de fier”, care înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea ființei neprihănite, consumată și totuși insubstituibilă: „Viitorul este o copilărie mistuită”. George Drăghescu, O furnică pe Golgota, Ed. Grinta, 2011, 40
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
insuficiente pentru a explica uzul și abaterile de la uz: verbul a risca are, în DEX, explicațiile: „a(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil”; „a participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc”; (reflexiv, învechit) „a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta”. Se observă că definiția actualizează scenarii cu orientare evaluativ pozitivă, bazate pe valori din sfera curajului. Desigur, definiția nu e suficientă pentru a acoperi toate trăsăturile semantice actuale ale verbului; lipsește exact
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
a filmului american pe care-l toarnă Munro, a doua a perioadei de stagnare în care fiecare actor este urmărit în micile sale diversiuni pentru a omorî timpul și episodul căutării și descoperirii lui Gordon. Fiecare parte oferă o versiune reflexivă asupra naturii cinematografiei ca artă. O primă viziune apocaliptică concentrează imagini tarkovskiene articulate unui dialog de o sicitate contrastivă evidentă, expresie a coliziunii dintre două viziuni cinematografice care nu se conjugă. Eșecul lui Munro derivă din dorința de a transfigura
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
al cititorului -, fie, dar e foarte greu, ignorînd-o. Aici ajung la a doua chestiune a citatului inițial și la o problemă esențială a gîndirii de stînga: raportul dintre natură și istorie. Istoria, în context barthesian, înseamnă, pur și simplu, conștiința reflexivă prin care scriitorul ancorează în mod responsabil Limba în timp. Aici, scriitura e sinonimă cu limbajul, doar că noțiunea din urmă are deja o încărcătură semantică prea greu de dus (există limbaje de programare, de pildă, și astfel limbajul poate
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
la contextul social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea Bush-Blair- Aznar din Insulele Azore). Există însă și secvențe sau capitole aparte în care discursul devine reflexiv. Naratorul protagonist întrerupe firul istorisirii pentru a evalua, a medita sau a-și dezvălui gîndurile, ideile, sentimentele față de diverse teme existențiale și concepte precum identitatea, condiția umană, vîrsta copilăriei, căsnicia, sentimentele, iubirea, valorile morale, adevărul și puterea, timpul și istoria
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
de față este vorba de Sinfonietta lui Janáček. Singurul reproș pe care l-aș aduce cărții este o anumită artificialitate a reacțiilor personajelor atunci când se regăsesc în momente de cumpănă. Autorul are tendința de a-i face din cale-afară de reflexivi, implauzibil de lucizi în circumstanțe în care orice om normal s-ar panica sau ar reacționa nervos ori violent. Confruntate cu situații complet nefirești, personajele lui Murakami par niște trestii excesiv de gânditoare, capabile să despice cu măiestrie firu-n patru până ce
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
la rândul sau exclamativ, interjecțional: "LOLURI o mie !" (roportal.ro). Substantivizarea e doar un aspect al îmbogățirii lexicale pe care o produce lol. Există deja un derivat al acestuia: verbul a (se) lolăi, care se conjuga însoțit sau nu de reflexivul se, cu sau fără sufixul -esc: "Lolăie-te tu cât vrei" (forum.computergames.ro); Toată lumea se lolăie... (să mă lolăi și eu)" (forum.portal.edu.ro); "lolăim întrîuna" (coolgirl.ro); "suntem toți egali, așa cum scot eu perle, scoți și tu și
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
că a purtat-o acolo, cu sine, în minte, suferea de acea foame omniprezentă, cronică, pe care a personificat-o, spre a o putea percepe ca pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
românești inspirate de vermina mahalalelor noastre. Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă cu precădere în teza ei de doctorat - sunt niște indubitabile reușite literare cărora le lipsește conturul vreunui orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la îngrețoșare. Un univers minor și fatal plat, derizoriu prin
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
și un verb a manageriza („ce-i drept, candidează la administrarea banului public, cel mai ușor de managerizat și cel mai ușor de cheltuit", ziaruldemures.ro); la începutul anilor '90, acesta fusese deja înregistrat, dar ca formație accidentală, în formă reflexivă (cf. DCR2). Cu totul rar e verbul a manageri („managerește gunoaiele prin sectorul 3", semperfidelis.ro). Cum se știe, în limba actuală verbele în -a, create în registrul standard, sunt adesea concurate de creații colocviale, glumețe, în -i (-ui, -ăi
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
un „jurnal de cărți” sau o colecție de mici eseuri filosofice. Nu toate, recunosc, interesante. Scriitorul pare un umoral, iar stările de conștiință care îl guvernează influențează textul diaristic: acesta e când alert, înțesat de observații ascuțite asupra mediului, când reflexiv, stagnând în lungi și obscure meditații. Traian Chelariu nu este un spirit polemic, însă textul conține observațiile sale morale la adresa colegilor și prietenilor de la Cernăuți (din gruparea Iconar), dar și de la Roma și Paris (mulți dintre respectivii bursieri, dispăruți între
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
imbold dizgrațios ca, trecînd la senectute, să cazi în lamentaț ii facile pe seama vigorilor pierdute. Mai nimerit e să-i întîmpini mizeria cu mina senină a celui ce stă pe un sentiment tare: o credință, un umor sau o dispoziție reflexivă sunt virtuți care te pot ridica peste umilința de fond pe care o resimte orice om atins de bătrînețe. Și cum condiția credinței e spiritul, în bătrînețe există atîta spirit cît putință de a-i micșora decrepitudinea e de găsit
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
se zice, e inefabilă. Nu se explică. Oare? Nici măcar atunci când câteva observații, minimale, se dovedesc urgente? Mai cu seamă acelea care scot interpretarea din grila tematică (incluzând aici și comparatismul de suprafață) și o plasează într-un sistem mai degrabă reflexiv. Sigur că despre pisici au scris și Baudelaire, și Lewis Carroll, și T.S. Eliot, cu al său Old Possum’s Book of Practical Cats. Sub raportul înțelegerii poemului, însă, importanța acestei liste e neglijabilă. Iar Mircea Mihăieș o și tratează
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
lui Nichita Stănescu nu este în nici un caz un exemplu de ridicol al superlativului, nu este o odă politică și că autorul pare să fi făcut minimul de compromis posibil. Chiar și numele lui Lenin apare într- un context dubitativ, reflexiv fără admirație („Mă gîndesc la Lenin”), poezia poate fi citită chiar și după mai bine de patru decenii fără sentimentul obișnuit de jenă care apare de obicei în cazul unor asemenea teme. De la această poezie a lui Nichita Stănescu din
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4995_a_6320]
-
pronunțate accente epice imaginat de acesta: Ai ocaziunea să îmbogățești literatura cu un fragment de capodoperă. Aproposito, îți propui să dai la lumină numai un simplu jurnal de călătorie sau ai de gând să alcătuiești o epopee în versuri? Notația reflexivă glumeață pune în lumină noutatea operei lui Hogaș care îmbină o specie literară modestă cu una majoră, aureolată de prestigiul antichității. Înclinația spre enorm și patetic a autorului se traduce și prin turnura clasicizantă a expunerii dată, de pildă, de
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
temele mari ale totalitarismului românesc. Prin respingerea epicului, prin infuzia de cotidian minor și ocolirea unei replici mecanice față de realitatea politică a vremii - o replică responsabilă de datarea multor romane din anii ’60 -, Norman Manea își conturează imaginea unui prozator reflexiv și nuanțat, imposibil de redus la o formulă. De altfel, marea calitate a operei lui, fie că e vorba de ficțiune sau de eseistică, i se pare lui Turcuș „preocuparea de a nu fi recuperat de sistem”, rezistența la generalizări
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
se aneantizează serios. Iar teritorialitatea este absorbită decisiv de memorie. Virgil Duda a rămas fidel unui proiect literar organizat după modelul Goethe, numit Jurnalul unei existențe. De aici insistențele suprapunerii vocii narative cu destinul autorului și parfumul puternic de autoficțiune. Reflexive și analitice prin excelență, cărțile lui Virgil Duda sondează complicate adeziuni individuale, totdeauna alimentate de o paletă variată de indecizii și ambiguități. În privința situării în canonul postdecembrist, Virgil Duda este un ghinionist. Plecat din țară cu un an înainte de Revoluție
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
la nivel de țară, înălțări și căderi, cotituri și rupturi, înflăcărări și înghețuri). Avocata fascinată de Bosch și de forfota viscerală, subepidermică a deliciilor sexuale este înzestrată cu o extraordinară, plastică percepție a semnalelor trupului, dar și cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și nici nimfomania ca patologie. Ea, eroina, este un construct epic, un mecanism compozit, polifonic, livresc și confesiv: își povestește cuceririle
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
relevând interesul său de a cerceta, diseca și disciplina spațiul pictural. Pictura este pentru Gabriel Giodea nu doar un mijloc de manifestare a afectului, dar și un loc al unor experiențe obiective unde spațiul este perceput și ca o construcție reflexivă cu autoritate măcar egală cu cea a discursului subiectiv. Prin intermediul proiectului vizual Interior și al raportărilor pe care acesta îl induce, pictorul reușește să impună probleme acute ale actualității arătând că a avea un fundal cultural solid și o retorică
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul drumului
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
trecerea autorului de la condiția de martor (cu obiectivitatea sa implicată) la cea de spectator, cu subiectivitatea sa jucat-detașată. Gestul mărunt odată numit capătă o stranie hiperrealitate sub tensiunea indusă de o „privire erotică” asupra obiectelor ce intersectează existența. La introceptivii reflexivi, romanul e autoficțiune în canon (muzical), cu fețe de-curgând una din cealaltă, cu o predispoziție ruminantă, de infinită despicare a firului în patru, de gestionare a febrei și tensiunii existențiale. Ego-proza contemporană (nu neapărat despre colecție e vorba!) e
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce cuiva panică”: „Zvonurile au panicat Romania”, stiri.rol.ro, 20.05.2007), sau însoțit de pronumele reflexiv, ca marcă lexicală și intensificator al participării la acțiune: „Credincioșii nu se panichează în situații limită” (Libertatea, 6.03.2009); „M-am panicat când mi-au adus bebelușul, a doua zi după operație” (Adevărul, 24.04.2010). Verbul se apropie
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]