913 matches
-
datele și concluziile rezultate în urma unei cercetări desfășurate în cadrul Universității Naționale de Arte din București. Tema acesteia, "Rolul școlii și al muzeului din perspectiva programelor educaționale și de creativitate", acoperă un spațiu important al dimensiunilor sociopedagogice și psihopedagogice în condițiile reformatoare ale instituțiilor de cultură și învățămînt. Conținutul studiului stabilea repere ale activităților școlare interactive și interdisciplinare la disciplina educație vizual-plastică, activități desfășurate în spațiul muzeal. Această cercetare a fost inițiată într-o perioadă în care se prefigura finalizarea unui obiectiv
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
putea dovedi valoarea doar în limitele specialității pe care o predă sau cele ale spațiului în care predă. Acesta devine în același timp un specialist în educație și comunicare. Și la nivel european identificăm încă din anii '70 un proces reformator al sistemului educațional, fapt care a generat redefinirea conceptului de educație. Noua viziune acordă o importanță sporită "participării active a educatului în procesul de învățare și implicării acestuia în interacțiuni dirijate cu mediul înconjurător"14. Ideea constă în analiza interactivă
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
penitențial”. Cu toate acestea, întreg procesul penitențial rămânea secret, păcatele fiind mărturisite în mod detaliat și precis, penitentului fiindu-i garantată confidențialitatea.Către sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, se manifestă anumite tensiuni și reacții reformatoare, fapt ce va duce spre recunoașterea doar a două sisteme de penitență: pocăința publică, care, conform tradiției antice, se aplica pentru păcatele publice, și penitența privată, care respecta sistemul tarifat, aplicându-se doar în cazul păcatelor grave și oculte. În
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
duce spre recunoașterea doar a două sisteme de penitență: pocăința publică, care, conform tradiției antice, se aplica pentru păcatele publice, și penitența privată, care respecta sistemul tarifat, aplicându-se doar în cazul păcatelor grave și oculte. În dinamica acestor propuneri reformatoare, ia naștere și un nou sistem de celebrare, care se caracterizează prin următoarele: - absența „publicității”, pentru ca penitentul să se poată prezenta direct la preot, fără a mai recurge în mod public la episcop; - impunerea mai obiectivă a penitenței, care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
orice intenție ciubuccie ar fi distonat urât în context. M-am gândit imediat la șansa uriașă pe nume Raed Arafat, omul care, ca și Mugur Isă rescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul Româ niei, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de întregul Sistem otrăvit și (irepresibil?) eviscerant. Nu știu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Oameni-punte între maluri, capabili să conducă duhul creștinismului, tradiția și valorile ortodoxiei spre lumea laică, întru o cât mai efi cientă, reciproc-avantajoasă alchimie. Și invers: să permea bili zeze naturala reticență-rezistență a Bisericii față de cerințele mai mult sau mai puțin reformatoare, secula ri zante și, oricum, păcătoase, venite, cu bună sau rea-voință, dinspre intelectualitatea situată extra muros. Apoi, văzându-i CV-ul pentru dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor, am amuțit vinovat: Costion, cel pe care mă iluzionam că-l cunosc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al XIII-lea. Această asociație a cunoscut o largă răspândire și a interesat întreaga Europă catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și cea de la Paris, înființată în anul 1894, în cadrul căreia au studiat și au fost formați și numeroși compozitori români, printre care D.G. Kiriac, Cucu, Brânzeu, Chirescu și I.D. Petrescu. 6.2 „Inter sollicitudines”, de Pius al X-lea Opera reformatoare a mișcării ceciliene a avut drept rezultat promulgarea documentului Inter sollicitudines, în anul 1903, de către papa Pius al X-lea. Acest document constituie magna carta în materie de muzică, din partea magisteriului Bisericii de la începutul secolului al XX-lea, asupra căreia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
m-a condus până la Gonbad-e Gabri (Turnul Magilor) din Kerman, de unde se spune că au pornit magii, care erau zoroastrieni, călăuziți de stea, să vestească nașterea lui Hristos. Revoluția Islamică a ayatollahului Khomeini, din 1979, în urma căreia șahul autoritar și reformator, Reza Pahlavi, a trebuit să abdice și să părăsească Iranul, nu doar a pus capăt monarhiei pe teritoriul vechii Persii, ci a trecut în surdină cultul sufiților din nord, ca și practicile rituale deosebit de rezistente și de bine conservate ale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
memorii, scrisori, ziare din epocă etc.) sau nescrise (construcții, ceramică, monezi, obiecte de podoabă etc.), folosite de istorici (vezi istorici) pentru reconstituirea evenimentelor și a fenomenelor istorice. însemnele Uniunii Europene - vezi Uniunea Europeană. Kogălniceanu Mihail (1817-1891) - om politic, scriitor, revoluționar și reformator al statului român modern. Organizează și participă la Revoluția din 1848 din Moldova, ale cărei programe le-a alcătuit. Contribuie la realizarea și recunoașterea Unirii Principatelor (vezi Unirea Mică) de către Marile Puteri. Prieten și consilier al principelui Al. I. Cuza
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
raporturile dintre această societate și adepții Rozei + Cruce, pentru că, la urma urmei, ce este acest nobil voiajor numit Phileas Fogg dacă nu un Rozacrucean?... Și apoi, nu face el oare parte din Reform-Club, ale cărui inițiale R.C. desemnează Roza + Crucea reformatoare? Și acest Reform-Club Își Înalță clădirea În Pall-Mall, evocând astfel Încă o dată Visul lui Poliphilos. (Michel Lamy, Jules Verne, initié et initiateur, Paris, Payot, 1984, pp. 237-238) Reconstituirea ne luă zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
temele rozacruceene tipice, aparent pentru a le contesta, dar de fapt pentru a și le Însuși, pentru a oferi asupra lor versiunea lui contrareformistă. În prima ediție a Famei, acel domn Haselmayer, condamnat la galere de către iezuiți din cauza ideilor sale reformatoare, face tot ce poate ca să spună că iezuiții adevărați și buni sunt ei, Rozacruceenii. Ei bine, Kircher scrie cele treizeci și mai bine de volume ale lui pentru a sugera că adepții adevărați și buni ai Rozei-Cruce sunt ei, iezuiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sfântul Duh simbolizat printr-un porumbel. Cele două personaje principale ale grupului statuar își au originea într-un pasaj scris de către Sfânta Tereza de Ávila în autobiografia publicată sub titlul Viața Sfântei Tereza a lui Isus, o mistică ermetică, carmelită, reformatoare și religioasă. Unii critici moderni încearcă să explice experiențele mistico-religioase ale sfinților prin prisma fenomenelor psihologice care sunt mai apropiate de orgasmul erotic decât de fenomenele spirituale. Poziția corpului Sfintei Tereza și expresia chipului său i-au condus pe anumiți
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Linia dreaptă” în Cugetul românesc, II, nr. 2, februarie 1923, pp. 115-120). Tot în 1904, cînd Arghezi va fi trimis la specializare teologică în Elveția și Franța de către tutorele său, ieromonahul Iosif Gheorghian, ia drumul Parisului un alt artist gorjean reformator, Constantin Brâncuși. Asimilarea deplină a estetismului românesc are loc în preajma anului 1908: atunci se produce și segregarea polemică dintre „tradiționaliști” și „simboliști” în mediile cafenelei literare (Kubler, Capșa, Terasa Oteteleșanu). Segregarea se va prelungi, complicîndu-se în cadrul proaspăt-înființatei Societăți a Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor” balcanice, Iancu - „creierul mare” al Contimporanului - își exprimă, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al periferiei care însoțește formarea conștiinței moderne în cultura română. În prefața volumului Carnete europene (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 5), Adrian Marino lansa o formulă care s-a impus: „complexul Dinicu Golescu”, definit prin „permanenta comparație critică” și impulsul reformator, născute din conștiința decalajului social-economic și cultural. Un bun reper analitic îl reprezintă, în acest sens, cartea criticului Mircea Martin despre G. Călinescu și „complexele” literaturii române (Ed. Albatros, București, 1981, pp. 25-28). Potrivit autorului, „Istoria literaturii române nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor noastre de întuneric în ritmul problemelor - dacă nu al realităților - universale. România este fructul unei pasiuni moderniste. Fără prejudecățile reformatoare ale liberalismului românesc, andante- le devenirii noastre devenea funebru. Ceea ce în Apus era revoluție, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci, pe când o revoluție se naște dinlăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul n-a făcut "revoluționari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
națiune în drum spre putere, trebuie să recunoască "formelor" un dinamism pe care nu-l vom găsi niciodată în acel fond. "Junimea", cu teoria ei reacționară a culturii românești, reprezintă o viziune profesorală a României. Când compari elanul inconștient și reformator al lui Eliade- Rădulescu, ce s-a "compromis" cu atâta zel pe toate terenurile, imitând și inventând, îndemnînd și construind, - cu luciditatea rece, distantă și paralizantă a lui Titu Maiorescu, atunci ești obligat a recunoaște că primul este o piatră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reforme al lui Gorbaciov a avut o semnificație cu totul specială. În primul rând, el a lovit în suportul intern de care Ceaușescu se mai bucura. Independența României față de o Moscovă conservatoare avea o semnificație pozitivă pentru populație. O Moscovă reformatoare repunea în discuție semnificația independenței României. Principala piedică a schimbărilor din România a devenit nu constrângerea conservatoare sovietică, ci dictatura internă a lui Ceaușescu. România devenise brusc singura țară socialistă europeană neangajată pe calea reformelor. Contextul internațional s-a schimbat
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, motiv pentru care fuseseră exmatriculați, gestul lor a fost emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase o oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea, revolta de la Brașov era bagatelizată și minimalizată de autorități, chiar dacă ceea ce se aplica de fapt, anume deportarea, nu era deloc o măsură neglijabilă de represiune. „Umanismul” pretins
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
țară pe care a încercat să o transmită în străinătate, către „Europa Liberă”, cu ajutorul lui Virgil Măgureanu, dar încercarea a eșuat, iar textul s-a pierdut. Ion Iliescu a fost un conspiraționist silențios, cenușiu, temător-prudent, în cadrul întâlnirilor conjurației cu scop reformator din anii ’80, care nu au coagulat în nimic concret. Alexandru Bârlădeanu, unul dintre colaboratorii săi direcți după decembrie 1989, el însuși fost nomenclaturist, consideră chiar că, până la un punct, Ion Iliescu a fost protejatul lui Ceaușescu (vezi Betea, 1997
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de ceilalți apparatciki ca „mezin” al grupului (desigur, ținându-se cont și de familia din care provenea Roman și care avea opțiuni ideologice identice cu ale tandemului Iliescu-Brucan; în acest sens, unii analiști l-au perceput ca pe o sosie reformatoare a figurii lui Nicu Ceaușescu). Interesant ar fi fost ca, în mărturia sa, Petre Roman să vorbească tocmai despre „planul” pe care, după cum el însuși recunoaște, unii dintre actorii politici ai evenimentelor din decembrie 1989 l-ar fi avut în vederea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ceaușescu acuză limpede un amestec al Uniunii Sovietice, fiindu-i cunoscut chiar și lui faptul că Mihail Gorbaciov nu îl agrea între liderii est-comuniști, considerându-l neostalinist și arătându-se adesea iritat de prestația retrogradă a lui Ceaușescu în cadrul tendinței reformatoare a celorlalte țări comuniste. De vină pentru tulburările timișorene erau deci, în opinia lui Ceaușescu, străinii (maghiarii) infiltrați pe teritoriul românesc, apartenența etnică a pastorului reformat Lászlo Tökes constituind un pretext potrivit pentru a invada România. * În România - autopsia unei
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fiind doar simbolică. Autorul francez de origine română consideră că Gorbaciov a inițiat procesul politic al prăbușirii lui Ceaușescu încă din 1987, după revolta muncitorilor de la Brașov, care a indicat limpede că și în România este posibilă o schimbare politică reformatoare. Așa încât, din 1987, Moscova creează în România structura unei disidențe la nivelul nomenclaturii, prin vechi apparatciki căzuți în disgrația lui Ceaușescu; aceștia sunt încurajați să trimită scrisori publice de protest în străinătate, în care să fie criticat Ceaușescu, dar nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]