5,383 matches
-
e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune categorică, explicită, pentru modernism, prin "restaurarea goetheană". Reconstrucția proiectului intelectual, într-o mai mare amploare a viziunii, trebuie observată numaidecât, ca o diferență
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
care el însuși a expus-o în numeroase rânduri și a disecat-o metodic sub ochii noștri. Îi cunoaștem ezitările și retractilitatea; timiditățile sociale și obstinația morală; mefiența față de progres, de tehnologie, de viitorul "luminos" și apetitul contemplativ susținut de refugiile în lectura trecutului "obscurantist"; pasiunea pentru istorie și comprimarea geografiei la o hartă afectivă unică, de folosință proprie: Grecia antică, Spania lui Don Quijote, Lisa natală... Îl cunoaștem bine pe Octavian Paler, dar numai până la un punct. Și aceasta fiindcă în
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de oportunism, evazionism sau disidență. Literatura se constituie ca o contra-putere prin strategiile subversiunii, dar nu devine cu adevărat o contra-putere decât atunci când depășește evazionismul și limbajul esopic, forme de refugiu și de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un câmp estetic prin excelență, este transformată
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
de față". Și n-a apucat, din fericire, s-o vadă pe Marietta, ca noi, primind cadou de la Dej, titlul stalinist de maestru emerit al artei! Lumea e un teatru, iar teatrul e viața și moartea lui, bucurie, drog și refugiu. Se gîndește la un mic eseu "Despre mediocritatea teatrului", fiindcă n-a uitat că în 1936, cînd se chinua cu Jocul de-a vacanța, așternuse pe hîrtie următoarea reflecție: "Mi-e silă văzînd că ia proporții o întîmplare care, în
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
face liste de titluri și compozitori preferați, își deplînge autoironic proasta memorie muzicală, dar, alt secret, acceptă să fie cronicar muzical "pentru bani și cu mari garanții de anonimat", utilizînd un pseudonim pe care îl încredințează numai Jurnalului. E un refugiu și un fel de salvare a sufletului, o pasiune și o obsesie, pînă cînd constată " Sînt obosit de atîta muzică. Dar e singurul lucru consolator din ultima vreme". Iar cînd legile antonesciene interzic evreilor să dețină aparate de radio, merge
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Ai vrea să dormi, să te afunzi undeva sub pămînt, să lași să treacă timpul peste tine". Iar dimineața, singura bucurie a zilei, rupe foaia de calendar, cu satisfacția că a mai trecut o zi din coșmarul irealității imediate. Singurul refugiu autentic, adevărata voluptate, mai amețitoare decît muzica, mai copleșitoare decît sexul, este vacanța, pîrtia de schi de la Predeal, nisipurile de la Balcic. Acolo scapă de procesele biroului Roman, de nesuferita meserie de avocat, de obligațiile gazetărești ori redacționale, de întîlnirile neplăcute
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
aici se va constitui canonul estetic, susținut de criticii generației ´60 și construit în jurul celor mai importante valori ale aceleiași generații, cu extensiuni spre scriitorii recuperați (și necompromiși) din generațiile anterioare, ca și din generațiile ulterioare, șaptezecistă și optzecistă. După refugiul în fantastic și mitic (Ștefan Bănulescu, Dumitru Radu Popescu, George Bălăiță) sau într-o proză de analiză psihologică (Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
După refugiul în fantastic și mitic (Ștefan Bănulescu, Dumitru Radu Popescu, George Bălăiță) sau într-o proză de analiză psihologică (Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în propriul eu poetic (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu etc.), în ironie și speculație livrescă (Marin Sorescu, Paul Georgescu, Șerban Foarță) sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
1 ianuarie 1956. Persecutat din cauza convingerilor sale politice (în 1948, la scurtă vreme după absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, fusese chiar arestat, pentru o jumătate de an), Nicolae Balotă se află într-un fel de refugiu la București și își câștigă existența ca mic funcționar la Centrul de Documentare al Ministerului Sănătății. Dar adevărata sa viață nu este aceea pe care i-o cunosc colegii de serviciu. Tânărul devine el însuși abia după orele de program
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
sens, o inaugurează. Confirmarea experimentală a faptului că de negînditul nu este iluzoriu constă tocmai în faptul că gîndirea nu reușește să-l gîndească. Gîndirea se întărește prin neputința ei în fața celui de negîndit. Această neputință îi devine un prim refugiu și o nouă incitare. - Prin urmare, afirmăm: nu numai că trebuie să rostim distanța, dar imposibilitatea de a o rosti ca pe un enunț oarecare o atestă, și chiar o împlinește. Ceea ce noi numim, puțin pripit, o aporie, ascunde de
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
sufletească; și se răsfrâng în complexe tainice, poate nici de purtătorul lor până la capăt știute. La vedere se află o anumită (ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; și dorința comunicării. În măsura în care visata comuniune rămâne însă deficitară la modul real, ea își caută refugiul în sfera ideală. Așa te încredințezi literaturii. Cauți împlinirea în idei, în cărți. Prietenii mei cei mai de nădejde s-au dovedit a fi autorii, dintre cei cu care nici prin gând nu mi-ar fi trecut să mă compar
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
însoțitorul. Cel care îmi acceptă tăcerile, plînsul, izbucnirile, revoltele, înjurăturile, bucuria, cîntecul. Nu mă judecă niciodată. Mă tolerează. Așa cum sînt. Fără nici o mască pe figură, departe de roluri și convenții, fardată sau nefardată, cu capul în nori sau lucidă. Este refugiul meu absolut într-o furtună existențială ce nu pare să se mai domolească. Și, totuși... Despărțirea, temporară, după douăzecișitrei de ani în care și la pîine m-am dus cu mașinuța mea, este o problemă. Este o modificare de stil
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru a ne alunga suferința din trup și tulburările din suflet, ca să ne procure plăcere. De multe ori simpla plăcere iscată de o bucată muzicală preferată constituie ultimul refugiu al sufletelor complicate. Dar plăcerea se educă. Se exersează. Așa se face că ea nu este în sine un bine, ci un semn al unui bine dobândit. Numai așa plăcerea se transformă într-un fruct delicat pe care trebuie să
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
de strălucirea bradului tradițional, cu toate că boala ei se agravase. Într-adevăr după trei luni de zile închise ochii pe veci, mult regretată de fiii ei și toți prietenii care admirau într-însa pe femeea activă și extrem de energică, nădejdea și refugiul multora în anii grei ai războiului. Prietenă bună a marelui Vasile Lucaci, a fost o dârză naționalistă, care credea fără să clintească viitorul neamului românesc. După acest timp trist nu trece mai mult de două luni și îmi vine vestea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
executând la 2,3 și 4 piane concerte de Bach, cu concursul Mariei Streitfeld, Victoriei Milicescu și Miron Șoarec. A fost un entuziasm delirant și sala arhiplină aplauda cu frenezie, forțând repetarea finalului din Concertul pentru patru piane de Bach. Refugiul 1944 În dimineața zilei de 4 aprilie repetăm programul Arta Fugii de Bach, Maria Streitfeld și cu mine la sala Dalles, în vederea concertului nostru ce urma să aibă loc a doua zi 5 aprilie. D-abia ajunse acasă începe să
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
fi devenit un scop în sine. Analiza lui Todorov mi se pare oarecum excesivă pentru situația franceză (mult mai diversă și mai suplă decît apare din această descriere), dar se potrivește uimitor de bine pentru cultura română: care a practicat refugiul în analiza formală, în care generația structuralistă a dominat studiile lingvistico-literare în universități, iar acum produce, în învățămînt și mai ales în testările naționale (teze cu subiect unic, probe de bacalaureat etc.) evaluări centrate asupra capacității elevilor de a recunoaște
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
universitar de filozofie, pe care, desigur, l-a expediat într-o manieră mai curînd brutală, sugerîndu-i că după ce a fost luminat de el, ar trebui să facă același lucru pe care îl fac scorpionii cînd văd lumină și nu găsesc refugiu în întuneric: să-și înfigă coada otrăvită în propriul corp. Acel profesor nu era, probabil, la curent cu profunda aversiune pe care o resimțea Schopenaheur față de breasla profesorilor universitari. Aceasta era atît de mare, încît a spus că nu îi
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
aparate de fitness, îmbrăcat doar cu un sort și purtând pantofi sport, dar cu mușchii încordați. Mesajele care însoțesc imaginile sunt însă ironice, Mircea Badea susținând că este "înspăimântat" și că aparatele de fitness le folosește doar ca pe un refugiu din calea "oamenilor răi" de care-i este frică. "M-am suit pe bară asta înspăimântat de cei care mă amenință cu bătaia/moartea/violență"; Uite, am strâns și picioarele, poate am noroc și nu mă ajung oamenii răi care
Mircea Badea, "înspăimântat". Ce face de frica oamenilor răi () [Corola-journal/Journalistic/77614_a_78939]
-
Era pe la sfârșitul anilor '70. Sturua se impunea pe scenele occidentale, dar, în pofida acestui succes ca și în pofida rezervelor sale față de regimul politic din Georgia, nu cunoscuse soarta lui Liubimov, expulzat din Rusia, și putuse să-și continue lucrul în refugiul și templul său, Teatrul Rustaveli. E aici din 1963, iar în ultima vreme rămâne chiar să doarmă peste noapte într-o cameră pe care și-a amenajat-o special în acest scop: viața lui se confundă cu cea a teatrului
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
care adaugă: "Cumperi ca de la alimentară. Întinzi banul, spui ce vrei și gata. Ca pe pâine". Recunoaște cu amărăciune că, pentru el, drogurile au fost o evadare. Părăsit de familie și înșelat de prieteni, el a văzut în droguri un refugiu. Vulnerabilitatea într-o lume caracterizată de sărăcie, violență, neglijare i-a determinat să spere într-un vis promis de droguri. Și-au pus toată încrederea într-un plic sau în prietenii cu plicul. Își riscă viața. HIV-ul și hepatita
Droguri, prostituție și HIV. Plicul nu este vis și noaptea nu este bogăție by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80001_a_81326]
-
iar la București căzuseră bombe peste facultatea de care îl legau atâtea amintiri ale chiar dragostei lor și peste depozitul editurii "Moderne", unde îi apăruse romanul Tinerețe ciudată, exemplarele câte mai rămăseseră fiind prefăcute în scrum. Nici locul său de refugiu nu este cruțat. Descrierea bombardamentului de la Florica, în timp ce familia era adunată la capela pentru pomenirea lui I. C. Brătianu constituie una din paginile cele mai cutremurătoare ale corespondenței trimisă lui Nelli. Biserica se zguduie din temelii, geamurile zăngăne gata să se
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
mult mai dominant, care răvășește și dezbină comunitatea." Romanul Bogdan infidelul, apărut postum, în 1982, este considerat "cel mai reușit roman al lui Victor Pipilian și unul dintre cele mai izbutite ale literaturii noastre de inspirație istorică." Scris în anii refugiului la Sibiu, romanul reprezintă "o replică dată de scriitor evenimentelor istorice, care reprezentau un atac la adresa unității noastre naționale, o nesocotire grosolană a drepturilor și libertăților poporului român." Cu obiectivitate și exigență estetică, Mircea Popa afirmă că teatrul lui Victor
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
în perioada ce a urmat pronunțării tezelor din iulie 1971- teze care reactualizează principiile artei ghidate de busola partinică- mitul a fost prin capacitatea sa subversivă, prin caracterul său defensiv un mijloc de incriminare și denunțare a politicului și un refugiu moral în fața unei realități tulburi. Deghizările mitice au reprezentat - într-o epocă în care se exercita un control dur asupra imaginarului scriitorului - un semn al virtuozității, simbolul unui comportament autist, evazionist ce permitea ocolirea unei alianțe cu politicul sau sporirea
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
e firesc pentru o critică nu a exactității, nici măcar a enigmelor, dar a miracolelor și misterelor. Nicolae Balotă este, prin adaptare la context și nu prin opțiune liberă, mai puțin și totodată mai mult decât un critic literar. Postura de refugiu și pretextualitate estetică îl prinde bine, pentru că este o personalitate cuprinzătoare, aflată între - reiau o observație a lui Șt. Aug. Doinaș - râs și sfințenie.
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
vindicativ, de ordin primar, cu reziduuri biologice. Napoleon și nu numai el a susținut că, iertînd un adversar, dovedești că-i ești superior. Am cunoscut și prietenii trădate - Aveți tabieturi care vi s-au accentuat cu timpul? Vă găsiți acum refugiu în altele decît cele de altădată? Ce mai face cîinele dvs., Roky? - Cuvînt de origine turcească, tabietul indică un mod de viață oriental, tihnit, dedat deliciilor confortului. Or, eu nu am parte de așa ceva, scrisul însuși fiind o ocupație stresantă
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]