390 matches
-
agresor) sau pasiv (agresat). Agenții agresori simbolizează întotdeauna partea întunecată a psihicului, ceea ce Jung numește «Umbra». În consecință, aceste vise sunt supărătoare. Cel ce visează percepe inconștient amenințarea pe care o conțin: este lăsat să întrevadă ceea ce este de obicei refulat. Umbra corespunde pulsiunilor «murdare», negative, rele, monstruozității individului. A fi agresiv, a lovi, a bate pe cineva sau ceva indică violența refulată. Cel care visează atacă, așadar se dovedește activ în raport cu ceea ce îl deranjează, îl sperie, îl jenează, constituie un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cel ce visează percepe inconștient amenințarea pe care o conțin: este lăsat să întrevadă ceea ce este de obicei refulat. Umbra corespunde pulsiunilor «murdare», negative, rele, monstruozității individului. A fi agresiv, a lovi, a bate pe cineva sau ceva indică violența refulată. Cel care visează atacă, așadar se dovedește activ în raport cu ceea ce îl deranjează, îl sperie, îl jenează, constituie un obstacol. Își înfruntă adversarii reali ori simbolici. Nu fuge, nu se eschivează. Visul îi dezvăluie dorința de a reacționa față de o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru distrugerea umanității. Agresorii necunoscuți pot fi reuniți sub genericul «bandit». Banditul este pus la stâlpul infamiei de către societate, deoarece amenință ordinea prestabilită. Astfel, toate visele în care apar bandiți (tâlhari, hoți, violatori și chiar asasini) vorbesc de pulsiuni respinse, refulate, puse la stâlpul infamiei de către psihic, întrucât amenință echilibrul persoanei sau conștiința sa morală. Natura și modalitățile de agresare sunt la rândul lor semnificative. Ele precizează mai mult scopul decât cauza, mai mult forma decât fondul. Astfel, furtul exprimă o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
într-o grădină zoologică, o menajerie sau o fermă evocă, în funcție de caz, contrastul dintre animalele domestice și cele sălbatice. Ele vorba deci de animalitatea subiectului, care este fie îmblânzită și stăpânită (la animalele domestice), fie amenințătoare, dar ținută în frâu, refulată și stăpânită prin constrângere (animalele ținute în cușcă, mai ales în reprezentările grădinilor zoologice). Peștii, păsările și insectele sunt analizate la intrările corespunzătoare. Miel Mielul este simbolul inocenței. Din acest motiv, este animalul sacrificat în cele trei religii monoteiste, și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
apărare, dezvăluirea unui secret. Cel ce visează se teme că lumea lui, până atunci liniștită, va fi complet distrusă. Copac În vis, copacul este un sistem de proiecție deosebit de semnificativ. Exprimă nevoile și dorințele, dar și complexele, angoasele și aspectele refulate ale subiectului. Structura sa se pretează în mod deosebit analizei: prezența ori absența rădăcinilor, crengile sărăcăcioase ori bogate, soliditatea ori subțirimea trunchiului, frunzișul stufos sau sărac etc. sunt tot atâtea indicii cu privire la viața psihică a celui care visează, la experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în mod deosebit dificultățile în relația cu realitatea materială, proasta gestionare a finanțelor sau a resurselor fizice. Exprimă instabilitatea ori precaritatea situației celui care visează. Vulcanul este o expresie a furiei, a revărsării energiei, a ieșirii la suprafață a lucrurilor refulate. Efectul său devastator este cu atât mai violent cu cât este vorba de pulsiuni sau de sentimente îndelung reprimate. Totuși, și în acest caz, semnul este pozitiv deoarece anunță eliberarea apropiată a emoțiilor, a cuvintelor și acțiunilor implicate în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales interioritatea și constituie încălțămintea sedentară prin excelență; ei exprimă atașamentul față de pământ, de familie și de cămin; - pantofi decupați, de tocuri înalte, ce cresc semnificația feminină și sexuală a încălțămintei; în vis, pot fi expresia sexualității revelate sau refulate; - sandale sau sandale de plajă, care, dezgolind piciorul, reduc protecția, expunând și eliberând persoana în același timp. Șireturile reiau simbolistica Firului și a Nodului (vezi aceste cuvinte). Șef, patron, director Apariția în vis a șefului, a patronului, a directorului (unei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii. Substituindu-se unui cuvânt refulat, corpul se însărcinează să „spună” suferințele și traumatismele îngropate în inconștient. Ceea ce afectează corpul în vis trebuie interpretat fie ca probleme fizice reale: o durere resimțită în timpul nopții se poate regăsi în vis (o scenă de sufocare, de exemplu, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu pulsiunile, dorințele sau ambițiile. Puț Deoarece exprimă îngroparea resurselor, dimensiunea lor ascunsă, latentă și accesibilă doar inițiaților, puțul este simbolul inconștientului freudian (pulsiunile refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost al zânelor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ca un inconvenient sau ca un conflict interior. Mânie, furie Mânia resimțită sau manifestată în vis are adesea o valoare compensatorie. Ceea ce nu poate fi perceput în mod conștient în realitate se exprimă cu ocazia activității onirice. Mânia este adesea refulată. Educația ne constrânge să ne-o reținem, întrucât constituie un comportament neadaptat din punct de vedere social. Trebuie să ne reprimăm strigătele (vezi acest cuvânt) și lacrimile. Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un risc pentru persoană sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nu este gata să își înfrunte temerile, frica se transformă teroare și panică, împiedicând continuarea visului (trezire intempestivă). Ea poate fi însoțită de tremurături și provoacă o accelerare a ritmurilor cardiac și respirator. Oricât de violentă ar fi experiența, conținuturile refulate sunt gata să fie cunoscute și recunoscute. Din acest punct de vedere seamănă cu emoțiile ce însoțesc procesul terapeutic, atunci când analizele permite ridicarea interdicțiilor. În orice caz, frica dă intensitate visului și mesajului acestuia. În munca sa de interpretare, subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
România (Wiesel, 2004). Raportul, comisionat de președintele Ion Iliescu în 2003 și finalizat un an mai târziu, reprezintă ieșirea statului român din lunga stare de amnezie istorică cu privire la Holocaustul românesc. Conceput ca efort de recuperare a unei memorii traumatice îndelung refulate și, alături de aceasta, de asumare a responsabilităților morale incumbate de etica europeană a memoriei fundamentată pe politicile regretului, Raportul Wiesel deschide dificilul proces de "perlaborare" a trecutului dureros prin care statul român posttotalitar a încercat să se reabiliteze politic și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de veghe, fără să putem spune anume cînd Începe omul să fie cu adevărat treaz.” (G.Ch. Lichtenberg) Același lucru se Întîmplă și cu „subconștientul” nostru, visul nefiind - spune S. Freud - decît realizarea imaginară a unei dorințe inconștiente, a unei dorințe refulate. De fapt, valoarea „visului” constă În aceea că nu poate fi raționalizat, că nu poate fi supus unei judecăți logice: În construcțiile lui libere, spontane, se proiectează afectivitatea profundă a „Eului”: „Din poemele visurilor noastre, rațiunea face, la deșteptare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sociale și despre experiențele sociale în care se reflectă integrarea socială pe moment a subiectului, sub forma reuniunii cu prietenii, a întâlnirii cuiva, a lărgirii cercului social, a momentelor de sărbătoare, de regăsire etc." (apud idem, p. 77). Toate emoțiile refulate, blocajele emoționale, rănile nevindecate, acțiunile ratate, proiectele eșuate sunt o piedică în calea bucuriei sau ... o sursă pentru manifestarea bucuriei maligne. Oricât ar părea de surprinzător, la prima vedere, există și o bucurie răuvoitoare, răutăcioasă. Ea se rezumă la sintagma
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceva legat de copii), ea resimte evenimentele ca pe o bulversare intensă și definitivă. Sens: „Dar cine oare s-a vindecat vreodată de propria-i copilărie?”, spunea Sully-Prudhomme. Acest tranzit ne vorbește exact despre pulsiunile ascunse În noi, despre dorințele refulate, pe care trebuie să le recunoaștem, să le acceptăm și - cine știe -, poate să le realizăm. Exemplu: Antoine de Saint-Exupéry (vezi tema pe pagina următoare) Pe parcursul anului 1942 redactează nemuritoarea operă Micul Prinț. Este vorba despre o perioadă delicată din
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cu situațiile din viața de zi cu zi apare ca fiind relaționat cu această dimensiune emoțională a sănătății. Grija pentru menținerea stării de sănătate reprezintă un argument în favoarea manifestării emoțiilor. Medicina psihosomatică a lansat ipoteza că fiecărui tip de emoție refulată îi corespunde o anumită tulburare somatică. Cercetările nu au confirmat, dar nici nu au infirmat această ipoteză. Cercetările actuale nu mai încearcă să afle dacă emoțiile cauzează bolile, ci încearcă, mai degrabă, să afle care este rolul emoțiilor în apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
tăcere, între ceea ce poate fi scris și ceea ce este cenzurat, între ce poate fi arătat și ce trebuie ascuns. O anumită valoare nu poate fi spusă, o alta este fashionable. În funcție de context, aceeași valoare este revendicată deschis, exprimată alegoric sau refulată. Funcția sa influențează actorul (purtătorul de valori). Dacă este ministru sau deputat al opoziției, profesor sau preot, discursul lui este condiționat de rolul ocupat, iar valorile pe care le afișează în public vor fi parțial diferite de ceea ce acesta recunoaște
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
specială, cărora psihanaliza și psihopatologia le oferă o explicație interesantă și originală, în raport cu semnificația comportamentelor colective ale grupelor social-umane. Orice ritual este un comportament simbolic care, în plan social, reprezintă forme periodice de manifestări sublimate ale unor pulsiuni acumulate sau refulate ale inconștientului colectiv, sau aspirații ale Supra-Eului spiritual și moral. Raportate la reprezentările și miturile colective, specifice unei comunități social-umane, comportamentele ritualizate reprezintă modalități de „refugiu” sau de „descărcare”, un catarsis colectiv care completează sau compensează protectiv viața cotidiană cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care constituie, de obicei un scenariu dramatic, pentru individul respectiv. Din punct de vedere psihologic visul este o retrăire simbolică, sublimate, a experienței de viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două aspecte: a) conținutul manifest reprezentat prin imaginile și scenele onirice, b) conținutul latent, reprezentat prin semnificația simbolică a conținutului manifest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în păstrarea caracterelor esențiale, definitorii ale imaginilor în ceea ce au acestea esențial. În psihopatologie, dar mai ales în psihanaliză, visele au o valoare excepțională, constituind un „material psihologic” din care, prin interpretare, se pot extrage situațiile conflictuale, frustrările, complexele, psihotraumatismele refulate ale persoanei respective. Adesea visele au semnificația unor veritabile „simptome” clinice, mai ales în cazul nevrozelor. În mod egal însă, visele, dincolo de conținutul lor „psihotraumatizant” pot avea și o „funcție compensatorie”, visul sau scenele onirice contribuind la „compensarea” stărilor conflictuale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
manifestării conștiinței în afara limbii este un aspect evident, dar chiar fenomenele psihice inconștiente nu se pot determina fără a fi structurate în formele lingvistice. De aceea, tratamentul psihologic, care vizează deseori eliberarea de formele travestite ale dorințelor, emoțiilor sau ideilor refulate (alungate în subconștient și existente în formă inconștientă) presupune o comunicare menită să realizeze conștientizarea impulsurilor refulate. Sînt deci suficiente argumente care să fundamenteze ideea că nici manifestarea reflectorie individuală și nici determinările reflectorii interumane, ca fenomene psihice colective, nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fără a fi structurate în formele lingvistice. De aceea, tratamentul psihologic, care vizează deseori eliberarea de formele travestite ale dorințelor, emoțiilor sau ideilor refulate (alungate în subconștient și existente în formă inconștientă) presupune o comunicare menită să realizeze conștientizarea impulsurilor refulate. Sînt deci suficiente argumente care să fundamenteze ideea că nici manifestarea reflectorie individuală și nici determinările reflectorii interumane, ca fenomene psihice colective, nu se pot contura în afara limbii. Din acest motiv, Antoine M a rt y constata că filozofia limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
involuntar creatoare care au transformat Înșiruirile de cuvinte Într-o realitate artistică. Voința de creație e, așadar, premersă (și dublată) În jurnalul intim de impulsul de a descoperi, de a interpreta/de a identifica. Ea ordonează, conform dorinței (În parte refulată, În parte stârnită de un orizont de așteptare În care ficțiunea și realitatea se Îngemănează sub protecția unui eu contemplativ, privitor) cvasi-libidinala masă informă de senzații, sentimente și impresii pe care le smulge contabilității. Ulterior, ea le translează În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
astfel de confesiune tot ca o exigență a conștiinței morale. Doar răsturnată, în sens invers, un fel de retour du refoulă etic. La un om de cultură de calitatea sa, ea nu putea să dispară integral. Și această cazuistică morală refulată se traducea prin două alibiuri psihologice, mai întâi în fața propriei conștiințe: 1. tocmai fiindcă această conștiință morală exista, într-adevăr, subiectul nostru se credea absolvit, exceptat de la orice exigență radicală, exterioară, deoarece nu se considera ca făcând parte din categoria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]