KorAP: Find »[drukola/base=regalitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...46 >

1,126 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea la creștinism a unor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apropie de românii schismatici și, dacă n-ar fi intervenit năvălirea tătarilor la 1241, să facă din această Cumanie de simplă hegemonie turanică o adevărată țară consolidată și durabilă, ca Ungaria însăși. De-aici se deduce și sensul pe care regalitatea ungurească încerca să-l imprime convertirii păgânilor, în timp ce cumanii sunt ca un neam rătăcitor și nestatornic. În urma convertirii, se construiesc cetăți și târguri, biserici, au loc colonizări de locuitori privilegiați, ocrotiți de Scaunul roman.Un statut al cumanilor fusese elaborat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Partea centrală a Episcopiei se afla în zona de curbură a Carpaților (Milcovia-Vrancea -Buzău), regiunea de intensă boierime și cnezime românească în evul mediu.27 Episcopia cumanilor s-a afirmat într-un cadru politic mai larg, instituit și dominat de regalitatea ungară, acest cadru nu era altul decât Regatul Cumaniei, realitate politică ce își face apariția în titulatura regilor Ungariei, la câțiva ani după înființarea episcopiei de pe Milcov. Regatul Cumaniei cuprindea o suprafață întinsă, în principiu, teritoriile stăpânite anterior de cumani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de pe Milcov. Regatul Cumaniei cuprindea o suprafață întinsă, în principiu, teritoriile stăpânite anterior de cumani în stepa nord-pontică, titlul de "rex Cumaniae" înscris în titulatura regilor Ungariei se referea, de fapt, la teritoriile sudși est-carpatice efectiv dominate de aceștia. Dominația regalității ungare în teritoriile transcarpatice a fost asigurată (materializată) prin centrele fortificate preluate de la teutoni și altele construite ulterior, nuclee transalpine suficient de puternice pentru a controla formațiunile politice din această regiune. Acțiunile militare și eforturile spirituale ale călugărilor dominicani (predicatori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
închise, iar la Dunăre ei se ivesc târziu. Dar teritoriul respectiv nu se afla nici în stăpânire ungurească. O explicație posibilă ar fi că, în aceste regiuni, de o parte și de alta a Oltului, ființau voievodate românești sub vasalitatea regalității ungurești. La foarte scurt timp, a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
înființarea, în aceste teritorii, a Banatului de Severin, punct de sprijin al dominației sale asupra Țării Severinului. Aceasta presupunea, în condițiile geopolitice date, izolarea formațiunilor politice românești dintre Olt și Dunăre de țaratul vlah de la Târnovo, un aliat posibil, firesc. Regalitatea ungară urmărea să controleze Dunărea olteană, țel fixat prin instituirea Banatului de Severin, centură militară, formațiune teritorială de frontieră (marcă) ce includea estul Banatului și vestul Olteniei. În 1233, documentele menționează aici pe Luca, primul "ban de Severin". Instituția militară

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1233, documentele menționează aici pe Luca, primul "ban de Severin". Instituția militară a "banatului" era motivată de apărarea văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare, care au fost preluate "din mâinile valahilor schismatici". Contextul în care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură" din 1204. Dacă până atunci, în teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională dezlănțuit împotriva schismaticilor a cuprins ansamblul lumii ortodoxe aflate în raza de acțiune a statelor catolice. Sub deviza suprimării "schismei", a pornit ofensiva lumii catolice împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a inițiat o vastă acțiune de încadrare a lumii răsăritene, ortodoxe, aflată în sfera ei de influență, conciliul extindea asupra "schismaticilor" hotărârile privitoare la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența față de Roma. În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Transilvaniei până la Dunăre, era o țară de cucerit, ea urma să fie mai întâi recuperată. După 1211, Ordinul teuton, aflat sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre" și "întărituri", cu participarea regelui și a cavalerilor cruciați. La răsărit de Olt, excepția o constituia "țara lui Seneslau, voievodul românilor", lăsată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunăre au pus capăt prezenței cavalerilor cruciați în această regiune, ulterior, ei nu mai sunt menționați aici. Slăbită în Cumania, hegemonia ungară a continuat efectiv în Țara Severinului până la sfârșitul secolului (1290), în ciuda rezistenței forțelor politice românești. În același timp, regalitatea ungară a urmărit, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, să fragmenteze autonomiile politice românești: ea a rupt Țara Oltului (Făgărașului) de voievodatul lui Seneslau, iar Țara Hațegului de voievodatul lui Litovoi. Această tendință se constată și la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul lor să înfrunte puterea marii nobilimi și să consolideze poziția materială a regalității. În cele din urmă, Andrei III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva magnaților și, în acest scop, în februarie 1291, el a statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale. Dar el nu a reușit în acțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația teritoriilor de la sud și est de Carpați. Trebuie să subliniem că românii au contribuit la eșuarea planurilor de expansiune și dominație ale regatului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor teutoni dincoace de munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
contractul feudal, existent pretutindeni în societatea medievală, chiar fără a fi scris. Apoi, odată înlăturată situația dată de încălcare, conflictul ia sfârșit. Dar în acțiunea regilor unguri nu poate fi vorba de o supremație națională și mai ales culturală, ci regalitatea angevină reprezintă una din formele de expansiune ale civilizației franceze. Domnii români n-au cerut de la nimeni recunoașterea unui titlu superior aceluia în care ei aveau conștiința că se întrupează toată puterea. Numai cu greu se poate vorbi acum, apreciază

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920

fără ca să existe cartel de estradare între noi și străinătate și că această teorie a fost erijată în lege prin votul de sâmbătă. Nu putem sfârși fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu în privința însemnătății naționale a proclamării regalității. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise: Regalitatea însemna ridicarea conștiinței naționale, afirmarea demnității și independinței țării... Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei țări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
între noi și străinătate și că această teorie a fost erijată în lege prin votul de sâmbătă. Nu putem sfârși fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu în privința însemnătății naționale a proclamării regalității. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise: Regalitatea însemna ridicarea conștiinței naționale, afirmarea demnității și independinței țării... Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei țări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteți-mi să declar că

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
D. Stătescu se simți împuns de aceste cuvinte și răspunse: D. Cogălniceanu, după ce-a făcut paralelism între cum se petreceau lucrurile sub Domnii pământeni și cum se petrec acu, a zis că țara, proclamând regatul, nu a întemeiat și regalitatea și că românii ar fi mai puțin ocrotiți astăzi în țară de cum erau sub Domnii regulamentari. Protestez contra acestor cuvinte. Nu scrutăm cestiunea de principiu a regalității. Ceea ce putem afirma însă, cu istoria în mână, este că Domnii pământeni erau

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
se petrec acu, a zis că țara, proclamând regatul, nu a întemeiat și regalitatea și că românii ar fi mai puțin ocrotiți astăzi în țară de cum erau sub Domnii regulamentari. Protestez contra acestor cuvinte. Nu scrutăm cestiunea de principiu a regalității. Ceea ce putem afirma însă, cu istoria în mână, este că Domnii pământeni erau Domnii rasei române, erau duci ai neamului românesc. Ca atari ei erau solidari cu rasa română și pururea gata a-și pune capul la mijloc pentru drepturile

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
cu titlul de rege și cu faptul de republică. Așadar să fie bineînțeles: d. C. A. Rosetti a fost și este republican; copiii săi și ai copiilor săi au misiunea de a stabili republica și ca titlu al statului român; regalitatea de azi nu e decât un titlu fără esență și fără spirit monarhic; în fapt trăim în republică. Așadar fostul prezident al republiculei ploieștene bine - a făcut c-a proclamat-o; el n-a proclamat decât înlăturarea unui " titlu" căci

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
și cinstite, unul din generoșii vecini ceruse o compensație reală în concesiuni pe valea Dunării și că strălucirea purpurei fusese destul de ademenitoare pentru o seamă de oameni politici spre a-i îndupleca să facă făgăduinți de natură a dezbrăca noua regalitate de drepturi suverane, pentru a o îmbrăca în petece de samur. În adevăr se mai editase într-un rând "Arta diplomatică" a marelui om de stat, când pentru onoarea de-a încheia o convenție cu ministrul austriac se sacrificaseră interesele

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
Dunăre pe-un titlu. N-ar mai rămânea decât să ne proclamăm și împărăție, în schimb cu România întreagă, păstrîndu-ne pentru rezidarea mărimii noastre împărătești nemăsuratele întindere ale Fefeleiului. Fraza ne omoară pe noi, aparențele în locul fondului, în locul adevărului. Adevărata regalitate ar consista în onestitate politică, căci onestitatea deprinderilor și vederilor e caracteristică pentru 77 {EminescuOpXIII 78} monarhii întemeiate; pe când șiretlicul, amăgirea maselor cu vorbe, malonestitatea politică sunt atribute ale demagogiei pe de-o parte, ale despotismului pe de alta. Sub

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
lefuri ad-hoc de câte 40 000 fr. create pentru patrioți improvizați din advocați fără pricini și sabiuțe ignorante în directori de bancă și drum de fier; nu se cumulează câte zece funcții pe căciulă. lată ceea ce nu se face sub regalitatea adevărată, pentru că nu îngăduie monarhul să se despoaie poporul său fără a i se da în schimb vreo compensație materială sau morală din partea cavalerilor de industrie. Cine are deci dreptate e tot d. C. A. Rosetti care zice în Cameră

Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]