KorAP: Find »[drukola/base=relativă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...45 >

1,115 matches

Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812

că nici nu-și dau seama cât de păcătoși și incurabili sunt! (Rlib, octombrie 2002) Conectorii de tip relator se deosebesc, așadar, de relativizatori prin "specializarea" pentru o anumită construcție, fapt care antrenează o schimbare a statutului lor semantico-sintactic în cadrul relativei. 2.2. Clișee Într-un stadiu intermediar, între relativizatori și relatori, se plasează o categorie de grupuri relative clișeizate, care uneori cuprind și antecedentul relativei, adică întreaga joncțiune relativă. Cele mai frecvente joncțiuni relative clișeizate sunt grupările ce conțin relativul

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
specializarea" pentru o anumită construcție, fapt care antrenează o schimbare a statutului lor semantico-sintactic în cadrul relativei. 2.2. Clișee Într-un stadiu intermediar, între relativizatori și relatori, se plasează o categorie de grupuri relative clișeizate, care uneori cuprind și antecedentul relativei, adică întreaga joncțiune relativă. Cele mai frecvente joncțiuni relative clișeizate sunt grupările ce conțin relativul care: în cazul în care, în măsura în care, în situația în care, în condițiile în care (ca echivalente ale conjuncției dacă) și în momentul în care (cu

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
la aceasta se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a grupării în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de organizare sintactică a relativei, iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută a sursei

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de organizare sintactică a relativei, iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt relativizatori, pentru că lanțul anaforic care leagă antecedentul, relativul și categoria relativizată este încă intact. Diferența dintre structura clișeizată și cea cu relativizator este evidentă în exemplul următor, care conține ambele ipostaze ale construcției. În prima secvență

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
indiferent de cum a evoluat hepatita până atunci (C. Borundel, Manual de medicină). 2.3. Tendința de "invariabilizare" Într-o oarecare măsură, tendința de "conjuncționalizare" a conectorilor propozițiilor relative poate fi pusă în legătură și cu tendința de "invariabilizare" a unor relative. Este cazul lui care, cel mai frecvent dintre conectori. Acesta ajunge în secolul al XX-lea la o unică formă 4 pentru N-Ac, de la paradigma complicată din secolele XVI-XIX5. Tendința de generalizare a unei forme unice pentru toate cazurile

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
Depinde ce-ți dorești cel mai mult. Gândește-te întotdeauna la ceea ce ai face cu plăcere, pentru că altfel munca va deveni un calvar (www.roportal.ro). 2.4. Concurența dintre conectori Un alt aspect care ține de dinamica sistemului de relative îl reprezintă concurența dintre conectori. Ea poate fi pusă în evidență prin statistici efectuate pe un corpus suficient de amplu și diversificat, care să permită evaluarea distribuției conectorilor în diverse registre 9. Tabelul 1 Frecvența conectorilor interogative indirecte relative Conform

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
9. Tabelul 1 Frecvența conectorilor interogative indirecte relative Conform rezultatelor înregistrate în Tabelul 1, în limba actuală 10, cel mai frecvent dintre conectori este care, urmat de relativul ce, într-un procent de cinci ori mai mic decât care. În relativele interogative, ce ocupă primul loc, urmat de adverbele relative cum, când și de ce. Relativul de are cea mai mică frecvență (0,013%) și este inclus în Tabelul 1 alături de alți conectori cu mică frecvență (compuse cu ori-, și adverbul încotro

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
în gen și număr. Dintre formele la caz direct, nominativul ocupă locul privilegiat, ceea ce corespunde accesibilității marcate a poziției sintactice de subiect (v. infra, 3.1). 2.4.1. Concurența dintre care și ce Distribuția lui care și ce în relativele cu antecedent depinde și de natura semantică a antecedentului, ce fiind destul de rar asociat unui antecedent animat. Din statistica efectuată reiese că relativul ce substituie nume animate în 20% din totalul relativelor (RIS și RP) care au acest conector. Procentele

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
și ce Distribuția lui care și ce în relativele cu antecedent depinde și de natura semantică a antecedentului, ce fiind destul de rar asociat unui antecedent animat. Din statistica efectuată reiese că relativul ce substituie nume animate în 20% din totalul relativelor (RIS și RP) care au acest conector. Procentele calculate separat pentru RIS și RP arată că avem de-a face cu o distribuție echilibrată între cele două categorii de relative: 18,93%, respectiv 26,02%. Valoarea mai mare înregistrată în

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
că relativul ce substituie nume animate în 20% din totalul relativelor (RIS și RP) care au acest conector. Procentele calculate separat pentru RIS și RP arată că avem de-a face cu o distribuție echilibrată între cele două categorii de relative: 18,93%, respectiv 26,02%. Valoarea mai mare înregistrată în RP e determinată de prezența numelor proprii exclusiv în categoria relativelor apozitive. În ceea ce privește distribuția pe registre a relativelor cu conectorul ce asociat unui antecedent animat, observăm că o frecvență mai

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
pentru RIS și RP arată că avem de-a face cu o distribuție echilibrată între cele două categorii de relative: 18,93%, respectiv 26,02%. Valoarea mai mare înregistrată în RP e determinată de prezența numelor proprii exclusiv în categoria relativelor apozitive. În ceea ce privește distribuția pe registre a relativelor cu conectorul ce asociat unui antecedent animat, observăm că o frecvență mai mare se înregistrează în varianta scrisă a limbii, în texte jurnalistice sau academice. Rtv are un public ce iese din agenda

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
de-a face cu o distribuție echilibrată între cele două categorii de relative: 18,93%, respectiv 26,02%. Valoarea mai mare înregistrată în RP e determinată de prezența numelor proprii exclusiv în categoria relativelor apozitive. În ceea ce privește distribuția pe registre a relativelor cu conectorul ce asociat unui antecedent animat, observăm că o frecvență mai mare se înregistrează în varianta scrisă a limbii, în texte jurnalistice sau academice. Rtv are un public ce iese din agenda pe care i-o face clasa politică

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
ar trebui atunci însoțitor la fiecare persoană care intră în școală (Pro TV, august 2002). Un alt factor care influențează opțiunea pentru unul dintre cei doi relativizatori este factorul eufonic. Este preferat ce după antecedenți polisilabici sau în contexte cu relative multiple, pentru a evita repetiția lui care: Deputații vor relua astăzi dezbaterile la statutul minorităților naționale și ordonanța ce vizează fundația Gojdu (Realitatea TV, 28.II.2006) Depresiunea atmosferică ce a determinat înrăutățirea vremii în țara noastră se va deplasa

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
vreți, zic, dar mașina nu. (IVLRA: 58). De asemenea, ce este preferat lui care în unele grupări cu caracter fix sau în curs de fixare: în cele ce urmează, ce-i drept, anul ce vine, luna ce vine ori în relative infinitivale: N-am ce face, N-are ce zice. 2.4.2. Relativul invariabil de De funcționează ca relativ invariabil în limbajul popular, fiind substituibil prin care. Antecedentul lui este [+Personal], de cele mai multe ori pronumele semiindependent ăl sau demonstrativul popular

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
de, într-o sintagmă cu caracter fix și arhaizant: În toți anii de trecură, doar din povestirile martorilor la spectacole, ale actorilor și regizorilor care au colaborat cu centrul am aflat câte ceva (...). (Rlib, 6.VIII.2002). 3. TIPARE DE CONSTRUCȚIE Relativele sunt propoziții subordonate introduse prin pronume / adjective / adverbe relative, care se "încastrează" într-un grup sintactic (de regulă nominal) dintr-o altă propoziție, în condițiile în care, din punct de vedere referențial, relativul și centrul grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
relative, care se "încastrează" într-un grup sintactic (de regulă nominal) dintr-o altă propoziție, în condițiile în care, din punct de vedere referențial, relativul și centrul grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea construcției într-unul dintre cele două tipare majore - relativă integrată sintactic (RIS) și relativă periferică (RP) (a se vedea, pentru această clasificare, GALR, 2008, II, p. 218 ș.u.) - este condiționată de gradul de dependență sintactică față de centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
un grup sintactic (de regulă nominal) dintr-o altă propoziție, în condițiile în care, din punct de vedere referențial, relativul și centrul grupului "gazdă" sunt coindexate. Încadrarea construcției într-unul dintre cele două tipare majore - relativă integrată sintactic (RIS) și relativă periferică (RP) (a se vedea, pentru această clasificare, GALR, 2008, II, p. 218 ș.u.) - este condiționată de gradul de dependență sintactică față de centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în mare măsură dirijată de natura

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
centrul "gazdă" din propoziția matrice. Opțiunea pentru unul dintre tipare este în mare măsură dirijată de natura semantică a antecedentului și (în cazul RIS libere) de poziția sintactică pe care o ocupă acesta în propoziția matrice. Astfel, dacă antecedentul unei relative este, de pildă, un pronume personal, un nume propriu sau un nume de rudenie desemnând un referent unic (mamă, tată, soț, soție), relativa va fi întotdeauna RP12: Tocmai el, [care mereu respectă termenele]RP, a fost luat prin surprindere. Așadar

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
RIS libere) de poziția sintactică pe care o ocupă acesta în propoziția matrice. Astfel, dacă antecedentul unei relative este, de pildă, un pronume personal, un nume propriu sau un nume de rudenie desemnând un referent unic (mamă, tată, soț, soție), relativa va fi întotdeauna RP12: Tocmai el, [care mereu respectă termenele]RP, a fost luat prin surprindere. Așadar, în această privință, este puțin probabil să se înregistreze variații sau deplasări între tipurile de construcții ori marginalizări ale unui tipar în favoarea altuia

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
mereu respectă termenele]RP, a fost luat prin surprindere. Așadar, în această privință, este puțin probabil să se înregistreze variații sau deplasări între tipurile de construcții ori marginalizări ale unui tipar în favoarea altuia. În ceea ce privește concurența dintre cele două tipare de relative (RIS și RP) în limba română actuală, conform statisticilor, raportul dintre RIS și RP este de 50,03% la 30,91%13. Testele de frecvență efectuate pe un corpus suficient de mare14 pot indica cu destulă precizie distribuția unor structuri

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
destulă precizie distribuția unor structuri sau a unor unități. Raportul dintre RIS și RP nu are mari șanse să se schimbe câtă vreme nu se produc modificări în sistemul limbii în privința dependenței semantice dintre un tip de nominal și conectorul relativei ori în privința organizării sintactice a construcțiilor relative înseși. Cu alte cuvinte, creativitatea vorbitorilor este limitată în această privință, constrângerile semantico-sintactice sunt foarte puternice. O serie de factori extrasintactici/extralingvistici pot determina totuși preferința vorbitorilor pentru un anumit model de construcție

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
relativizate, așadar nu se impune un efort suplimentar de procesare, ca în cazul atributului genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor cu antecedent, accesibilitatea unei poziții sintactice a relativului poate fi influențată de poziția sintactică pe care o ocupă antecedentul în structura matricei. Așadar, pentru o rafinare a concluziilor legate de preferința locutorului pentru o anumită structură, se impune să se

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
antecedent în poziție de subiect + relativ în poziție de obiect) dacă este mai puternică strategia cognitivă a închiderii. Dacă prevalează strategia formei canonice, ierarhia va fi OS > SS > OO > SO. Rezultatele obținute pentru limba engleză confirmă ipoteza închiderii. Aplicat la relative cu antecedent din limba română, testul poate conduce la rezultate diferite, dat fiind, pe de o parte modul diferit de marcare a pozițiilor sintactice în română și pe de altă parte faptul că relația funcțională dintre antecedent și relative este

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
în acord cu ierarhia de accesibilitate a pozițiilor sintactice relativizabile. Am folosit același corpus utilizat pentru stabilirea ierarhiei de accesibilitate și am calculat cea mai frecventă combinație antecedent - relativ. Pentru a nu elimina nicio construcție din corpusul de 359 de relative în care am testat ierarhia accesibilității, am introdus în plus funcțiile atribut și apoziție. Antecedentul apoziție este destul de bine reprezentat în tiparul RIS. În plus, având în vedere că apoziția este nume în nominativ în toate construcțiile din corpus, procentul

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]