1,192 matches
-
1969. Bloom, A., The Closing of the American Mind, Simon & Schuster, New York 1987; în special partea a II-a: "Nihilism, American Style". Blumenberg, H., Die Legitimität der Neuzeit, Suhrkamp, Frankfurt a. M., 1966. Bodei, R., Scomposizioni, Einaudi, Torino, 1987. "Elogio del relativismo ético", Micromega, 1995, nr. 2, pp. 146-155. Bohrer, K.-H., Die Ästhetik des Schreckens. Die pessimistische Romantik und Ernst Jüngers Frühwerk, Hanser, München, 1978. Bolz, N., Auszug aus der entzauberten Welt. Philosophischer Extremismus zwischen den Weltkriegen, Fink, München, 1989. Bonesio
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Pentru o istorie... Turgheniev și paternitatea sa presupusă Nihilism, romantism, idealism Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Nihilism și decadență la Nietzsche Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" Nihilismul estetico-literar Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger... Dincolo de linia nihilismului: Jünger versus Heidegger Nihilism, existențialism, gnoză Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Nihilism, posthistoire, sfârșit al istoriei: Kojève, Gehlen Tehnică și nihilism Nihilismul în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
schimbă în tot cursul istoriei. *17 Astfel, sistemul de norme creste și se transformă și va rămâne, într-un anumit sens, întotdeauna incomplet și imperfect cunoscut. Această concepție conform căreia structura .operei literare este dinamică, nu înseamnă însă subiectivism și relativism. Diferitele puncte de vedere nu sunt nicidecum la fei de juste. Va fi întotdeauna posibil să stabilim care punct de vedere sesizează subiectul în modul cel mai ..complet și mai profund. In noțiunea de interpretare adecvată este implicită o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
juste. Va fi întotdeauna posibil să stabilim care punct de vedere sesizează subiectul în modul cel mai ..complet și mai profund. In noțiunea de interpretare adecvată este implicită o ierarhie a punctelor de vedere, o critică a înțelegerii normelor. Orice relativism este până la urmă anulat de recunoașterea faptului că "Absolutul există în relativ, deși nu definitiv și nu în întregime în acesta". *18 Astfel, opera literară ne apare ca un obiect de cunoaștere sui generis care are un statut ontologic special
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul", cum am numit această concepție, *19 nu înseamnă o anarhie a valorilor, glorificare a capriciului individual, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
timp eficacitatea estetică pentru ca apoi să și-o recâștige ; de pildă, operele lui Donne, Langland și Pope, a lui Maurice Scève și Gryphius. 327 Ca reacțiune împotriva autoritarismului și a listei sale de canoane, concepțiile moderne sunt înclinate spre un relativism excesiv, inutil, invocând "morișca gustului", tot așa cum scepticii de altădată aminteau dictonul De gustibus non est disputandum. Problema este însă mai complicată decât o prezintă umaniștii absolutist! sau scepticii relativiști. Dorința de a afirma, într-o formă oarecare, obiectivitatea valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de "vedere estetic, structural prezente în poem pentru orice cititor competent. Frumusețea, spune Eliseo Vivas, explicând ceea ce •el numește "relativismul obiectiv" sau "realismul de perspectivă", este o trăsătură a anumitor lucruri, prezentă în ele ; dar prezentă numai pentru cei înzestrați cu acea capacitate si acea cultură care fac posibilă descoperirea ei. *28 Valorile există potențial in structurile literare : ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al pluralismului valoric, în particular cel european. Venind în contact cu o varietate de configurații de conviețuire și de principii morale, antropologii culturali, ca o reacție la înfumurarea euroamericană de a considera aceste populații ca fiind „primitive”, au elaborat teoria relativismului cultural. În esență, ea spune că nu avem nici un motiv de a aprecia o cultură superioară alteia, un mod de viață mai îndreptățit axiologic decât altul. Relativismul cultural, întemeiat, de altfel, pe producții filosofice tot de sorginte europeană ale sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înfumurarea euroamericană de a considera aceste populații ca fiind „primitive”, au elaborat teoria relativismului cultural. În esență, ea spune că nu avem nici un motiv de a aprecia o cultură superioară alteia, un mod de viață mai îndreptățit axiologic decât altul. Relativismul cultural, întemeiat, de altfel, pe producții filosofice tot de sorginte europeană ale sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului XX, a fost nu doar un răspuns intelectual și umanist dat eurocentrismului, ci oricărui gen de etnocentrism. Promovată în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de secol al XIX-lea și începutul secolului XX, a fost nu doar un răspuns intelectual și umanist dat eurocentrismului, ci oricărui gen de etnocentrism. Promovată în anii ’50-’60, această paradigmă constituie baza teoretică a multiculturalismului de azi. Deși relativismul cultural nu se reduce la relativismul moral, el îl include și pe acesta din urmă. Or, este evident că a admite legitimitatea oricăror valori și norme de conduită este autodistructiv social. Cu alte cuvinte, dacă este justificat să considerăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
începutul secolului XX, a fost nu doar un răspuns intelectual și umanist dat eurocentrismului, ci oricărui gen de etnocentrism. Promovată în anii ’50-’60, această paradigmă constituie baza teoretică a multiculturalismului de azi. Deși relativismul cultural nu se reduce la relativismul moral, el îl include și pe acesta din urmă. Or, este evident că a admite legitimitatea oricăror valori și norme de conduită este autodistructiv social. Cu alte cuvinte, dacă este justificat să considerăm că un dans filipinez e tot atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
decide dacă sacrificiile umane, practicate la atâtea triburi, sunt bune sau rele? Ori, atunci când constatăm că femeilor din anumite țări nu li se permite să meargă la școală, să declarăm, pur și simplu, că asta e cultura lor? Nu întâmplător relativismul cultural a venit în coliziune cu Drepturile Omului. Dezbaterea teoretică relativism - universalism (drepturile fundamentale ale omului) e destul de subtilă și cele două poziții nu trebuie simplificate, dar, așa cum încearcă să demonstreze R. Boudon (1995), există argumente că în viața socială
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
rele? Ori, atunci când constatăm că femeilor din anumite țări nu li se permite să meargă la școală, să declarăm, pur și simplu, că asta e cultura lor? Nu întâmplător relativismul cultural a venit în coliziune cu Drepturile Omului. Dezbaterea teoretică relativism - universalism (drepturile fundamentale ale omului) e destul de subtilă și cele două poziții nu trebuie simplificate, dar, așa cum încearcă să demonstreze R. Boudon (1995), există argumente că în viața socială raționalitatea pragmatică (atingere cât mai economicoasă a intereselor individuale sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
faptul că, înțeles tendențios, multiculturalismul vine în coliziune cu însăși democrația și drepturile fundamentale ale omului. Nu orice obiceiuri ale unor grupuri etnice (cum ar fi abuzul față de copii sau femei, neglijența, agresivitatea în locuri publice) pot fi admise în numele relativismului cultural (vezi și secțiunea „Dinamica valorilor culturale” din capitolul 1). E de menționat, pe de altă parte, că și în statele europene există intense preocupări oficiale pentru a încuraja dezvoltarea și păstrarea diversității culturale a grupurilor etnice. Astfel, în Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu statutul ei, a căuta hedonismul de care sunt impregnate fragmentele disparate ale unor lucrări pulverizate înseamnă inevitabil a forța, a trăda, a distorsiona, a constrânge. Adevăr de moment, adevăr al unei lecturi, adevăr al unei propoziții subiective - perspectivismul și relativismul pe care le revendic existau deja la marii înțelepți ai Antichității... PARTEA Itc "PARTEA I" Înțelepciunile anticetc "Înțelepciunile antice" tc "" „Disprețul față de trup este consecința insatisfacției pe care o încercăm din cauza lui.” Nietzsche, Fragmente postume PRIMUL MOMENTTC "PRIMUL MOMENT" Urme
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu măreț pentru operele sale. Cu ce scop se ocupa de tradițiile și obiceiurile populațiilor de la capătul lumii? Pentru a promova un perspectivism, pentru a pune problema universalismului, pentru a vorbi despre relativism. Fiecare domeniu abordat vizează constituirea unei viziuni globalizante și coerente asupra lumii. Cea mai mare parte a gânditorilor dinaintea lui Socrate nu-i erau inferiori cu nimic, ba poate că dispuneau chiar de ceva în plus: aspirația la totalitate. Presocraticii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu se confundă cu binele ca atare, ea se mulțumește să-i fie doar semnul, amprenta și dovada. Metoda hedonistă a lui Democrit cunoaște trei momente specifice: primul implică o teorie a cunoașterii care duce la un perspectivism sau un relativism în măsură să-i procure individului o putere de foc cardinală; al doilea pretinde o formă de ateism liniștit, sau măcar un fel de indiferență față de zei, devenită posibilă prin indiferența zeilor față de oameni; al treilea moment presupune o dietetică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect și o legătură de un tip particular prin intermediul simulacrelor - nimic nu e posibil. Al doilea moment: mașinăria antiplatoniciană construită de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ansamblul dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora - el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. 14 Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
onorurile 111; parfumat 106-110; ca personaj conceptual 104; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică 204, 206; și plăcerea sufletului și a trupului 207-208; și politica critică 207; proasta reputație 102, 111, 205; și puterea 115-116; și râsul 70; și relativismul etic 207; și suferința 207; travestit 102, 104, 156, 207; caracterul vag al trupului aristipian 118-119 Aristotel din Cirene 123 Aristotel Stagiritul - și Aristip 103; doxograf 23, 25, 308; eudemonist 157-158; și Eudoxos 156-158, 308; și Liceul 295; naturalist 131
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
analiză a toleranței În lumea contemporană Acceptată sau nu ca valoare morală, considerată fie principiu Întemeietor al unei noi etici - minimaliste - În zorii postmodernității, fie „un rău necesar” sau chiar o „soluție imorală” ce ar institui domnia arbitrarului și a relativismului În ansamblul social, toleranță rămâne fără dubiu una dintre marile provocări ale exprimării umanului Într-o lume dominată de violență și nesiguranță. Incertitudinea trezește sensuri și deschide Întrebări care nu solicită un răspuns ci răspunsuri, nu așteaptă o singură soluție
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]