571 matches
-
asupra sfârșiturilor de epoci, titlul original marcând o "obsesie a provizoratului"11. Pe lângă importanța documentară, vizibilă în informațiile istorice atât de precise ale scriitoarei, lecturile românești au reținut aspirația ei către valorile bine stabilite. Prin durabilitatea lor, acestea reușesc să relativizeze datările punctuale, deschizând un orizont rezistent la uzură: cu alte cuvinte, Marguerite Yourcenar nu este atașată îngust de zona paseistă, ci gândește la destinul omului și la soarta civilizațiilor 12. Eseurile sunt cele care au ocazionat cu precădere o astfel
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cu privire la Hitler sau la Pol Pot nu mai constă în valorile pe care aceștia și-au fondat regimurile și acțiunile, ci în consecințele istorice reale ale faptelor și gesturilor lor. Puțin câte puțin, ne dăm seama că nu putem să relativizăm totul. Există în special lucruri rele în sine, independent de circumstanțe și de puncte de vedere. Nu există lagăre de concentrare bune. Nu există epurări etnice bune. Un fel de "tribunal al istoriei" filtrează și cântărește evenimentele. Mulțumită reculului, a
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nostru. Cităm din memorie unii din cei mai cunoscuți autori (cititorul va recunoaște esențialul și diversitatea aportului lor): socialiștii libertari ai secolului al XIX-lea; Darwin, Marx și Engels, Nietzsche, Freud; apoi, freudo-marxismul lui Wilhelm Reich; sociologii și antropologii care relativizează gândirea și moravurile; mai aproape de noi, Gide, Camus, Sartre, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Ivan Illich, Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Jacques Lacan, Claude Lévi-Strauss. Comunismul a fost compromis de evenimentele din Budapesta (1956) și Praga (1968
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o lume a spațiilor etnice în care identitățile erau percepute ca date, fixe, stabile, moștenite sau ca expresie a unei puternice legături cu trecutul. Lumea globalizării în schimb este înțeleasă ca o lume în care spațiile culturale și etnice se relativizează. Mulți autori vorbesc de o separare netă pe care o trasează procesul de globalizare: cea între națiune și stat, între cele două nemaiexistând o relație de strânsă legătură, cum se întâmpla în modernitate. O serie de decizii și de activități
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
făcea, în ultimii ani ai vieții, observații misogine de genul: "Știința ne arată că creierul femeii are o lipsă de mai bine de 200 de gr. față de creierul bărbatului, precum și un număr mai mic de circumvoluțiuni"148 . Romancierul, în schimb, relativizează un pic lucrurile, și concede femeii o anumită capacitate creatoare una limitată, e drept, la orizontul îngust al propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bază, dar și de o serie de factori motivaționali. Astfel, în opinia lui Baker (2006), motivele pentru care comunitățile religioase doresc să-și mențină granițele intacte pot fi teologice sau pragmatice. Din perspectivă teologică, schimbarea granițelor poate "amenința, dilua sau relativiza Adevărul". Din punct de vedere pragmatic, modificarea sau desființarea granițelor poate acorda noilor veniți acces la unele resurse limitate (financiare, informaționale etc.) și poate amenința privilegiile pe care le aduce statutul de biserică unică a lui Dumnezeu pe care îl
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează, le mai relativizează. În America, postmodernismul a trebuit parcă să ajungă la forme absolut virulente, care nu existau în Europa, pentru a se face auzit și fiindcă se simte neascultat. V. N.: Nu e neapărat fals ceea ce spui. Dar aș introduce două amendamente
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
este înlocuit de perspectiva unui personaj focalizator, chiar dacă discursul nuși modifică indicii - discursul rămâne al naratorului, dar punctul de vedere este al personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen tare/di vergente, rezultanta fiind o perspectivă difuză care relativizează eroii și lumea lor „de hârtie“. 3.2.4. Perspective temporale. Ordine narativă Particularitățile compoziției fiecărui text narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comentarii eseistice. Episoadele narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
revelează o nouă ipostază a lui Ștefan, care găsește în sine puterea de a se desprinde din mreaja incertitudinilor iubirii, lăsând în urmă tot trecutul. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic studiat Personajele romanului sunt relativizate, dilematice și contradictorii. Ștefan Gheorghidiu - o proiecție în orizontul ficțiunii a scriitorului însuși - este un personaj complex, cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în clin sau în mânecă cu oamenii aceia? ÎNCHEIERE În esență, interogația identitară definește nu numai existențele protagoniștilor și lumea orfană, lipsită de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile internaționale. Conducătorii lui călătoreau prin toată Europa, mai ales în Germania. Sturzo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o bună lectură a studiului lui Wittgenstein se poate vedea din observațiile lui asupra a încă două teme. Prima este observația că distincția Tractatus-ului dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce nu poate fi spus în limbaj s-ar cere relativizată cu referire la o ierarhie de limbaje. Într-o asemenea ierarhie există întotdeauna 334 GÂNDITORUL SINGURATIC un limbaj care tratează despre structura primului limbaj, având el însuși o structură, astfel încât pentru această ierarhie a limbajelor nu exista o limită.22
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ori lui aud li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un mare semn de întrebare ideea însăși de adevăr și procedurile raționalității va fi Jacques Derrida. El reconsideră criteriile consacrate ale judecăților noastre, ca și categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de sintagma ceteris paribus. Dar tentativele de a elabora legi economice generale, verificabile, obiective, oricît de rafinate și susținute statistic sau istoric s-au cam soldat cu eșecuri. De aceea eu nu cred în existența unei științe economice pure. Mai relativizez, mai împrumut de la alte știința pentru a putea totuși merge înainte și răspunde cît de cît provocărilor realității. Care realitate?.... 1.6.2. Teoria repartiției Majoritatea marginaliștilor, mai ales adepții școlii psihologice consideră că principalele tipuri de venituri într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
schimbări extraordinare și fiecare dintre noi are un rol în această piesă. Nimeni nu va lipsi de la acest joc, contribuind la forma și la funcția absolută a noii lumi, în care nu vom mai absolutiza relativul și nu vom mai relativiza absolutul, cum am făcut pînă acum. Nu întîmplător ne aflăm aici și acum. Avem de traversat o experiență fundamentală și trebuie să o scoatem la capăt cu bine. Timpul nu mai are răbdare, "și-a ieșit din țîțîni", cum bine
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a reuși - a te depăși constituie o necesitate umană ce nu poate fi ignorată, sursă de satisfacții și de mobilizare de sine, pentru că insuficiențele nivelului de trai nu se transformă, în general, în coșmar: prioritățile lui a Face vin să relativizeze sau să compenseze frustrările lui a Avea. Barca „nenorocirii abundenței” a fost încărcată prea mult. Contrar a ceea ce s-a tot repetat, satisfacțiile materiale sunt mai importante decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
alegerea unei valori finale după orizontul de timp explicit și actualizarea fluxurilor de trezorerie și a valorii finale la o rată ținând cont de risc. Orizontul explicit nu trebuie să fie prea scurt (mai mic de cinci ani), astfel Încât să relativizeze importanța rezultatului, dar nici prea lung (peste 10-15 ani), Încât aceste previziuni ale fluxurilor de trezorerie să devină mai degrabă teoretice (Ceddaha, 2007, p. 116). Alegerea perioadei de previziune explicită depinde de numărul de ani considerat necesar pentru ca proiectul sau
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
privat: fiecare parte din raport urmărește un interes personal; părțile se afla pe poziții de egalitate; oricând, oricare dintre părți poate să pună capăt raportului în condițiile prevăzute prin convenția pe care au încheiat-o împreună. Doctrina pură a dreptului relativizează opoziția dintre dreptul public și cel privat, argumentând ideea existenței a două arii ale dreptului, alcătuite, din punct de vedere tehnic, în mod diferit, dar nefiind vorba despre o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
privat: fiecare parte din raport urmărește un interes personal; părțile se afla pe poziții de egalitate; oricând, oricare dintre părți poate să pună capăt raportului în condițiile prevăzute prin convenția pe care au încheiat-o împreună. Doctrina pură a dreptului relativizează opoziția dintre dreptul public și cel privat, argumentând ideea existenței a două arii ale dreptului, alcătuite, din punct de vedere tehnic, în mod diferit, dar nefiind vorba despre o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]