578 matches
-
Parlamentul a fost nu doar ocolit, ci ignorat și exclus de la luarea unor decizii extrem de importante pentru societate. Practica angajării răspunderii guvernului în fața Camerelor reunite s-a transformat dintr-o excepție într-o regulă de guvernare. În acest caz, odată cu relativizarea principiului separației puterilor în stat, însăși ideea de parlamentarism, ca premisă centrală a democrației reprezentative, este pusă sub semnul întrebării, iar acest fapt afectează în mod grav funcționarea si consolidarea democratiei noastre. Astăzi, parlamentul este cel lovit și decredibilizat, din
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
pentru viața socială două grave consecințe: 1. să clatine fundamentele ei și 2. să deschidă calea dogmatismelor arbitrare. Aceste două situații au fost și sunt larg resimțite în vremea noastră. Astfel, avem și continuăm să avem, pe de-o parte, relativizarea sau totala dezintegrare a valorilor sociale, având drept trambulină abordarea și analiza lor sociologică, iar pe de altă parte, promovarea unor concepții și ideologii arbitrare garnisite sociologic. În această a doua categorie se încadrează și diferitele sisteme sociologice înregimentate, care
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
episoade legate pe un singur fir al personalității eroului, ci un roman în adevăratul sens al cuvântului, adică narațiunea epică a unor acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a învăța din experiențele diferite ale celorlalți și de a îmbogăți astfel experiența religioasă a grupului de origine (Smith B., 2007). În opinia lui Warburg (1999), globalizarea a adus cu sine o modificare a atitudinilor față de comunitățile religioase în sensul relativizării codurilor etice, ceea ce a condus la două tipuri atitudinale antitetice: respingerea pluralismului de către conservatori și acceptarea acestuia de către liberali. Aceștia din urmă consideră că, în condițiile diversității etnice, culturale și religioase specifice societății vestice și erei informaționale, pluralismul reprezintă singura
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
starea de replică a literaturii române" bazată pe mai multe strategii inovatoare: "Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare: incompletitudinea narativă, parabolismul, relativizarea faulkneriană prin simultaneizarea vocilor narative contradictorii, estetismul, fantezismul formal, exuberanța ludică"81. A doua strategie e rezervată autoironiei manifestată în cotidianul simplu, în accidental și hazard. Dacă Eugen Negrici determină anumite aspecte pozitive manifestate în plan estetic la câțiva ani
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară sau sinusoidală, în spirală sau atectonică; relativizarea tuturor convențiilor scenice - tehnici compoziționale în creația lirică: secvențe poetice în relație de opoziție, de simetrie (simetrie conceptuală/simetrie formală) sau de recurență (repetiția cu rol compozițional: refrenul, laitmotivul, anafora, epifora etc.), tehnica paralelismului, a contrapunc tului etc. Structura (fr.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut/proiecția în viitor). - Creațiile lirice fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
externă a altor personaje: obiectivă sau subiectivă, discurs adresat sau nonadresat, la persoana a IIa sau a IIIa; poate conduce la pluriperspectivism intradiegetic; aceste perspective multiple pot fi convergente, determinând un personaj unitar și coerent, sau divergente, având ca efect relativizarea personajului, distrugerea coerenței, până la„pulverizarea“ personajului; - prin autocaracterizare: perspectivă internă, subiectivă; discurs homodiegetic - monolog (interior). Caracterizarea indirectă este o modalitate de sugerare a reliefului moral și psihic al personajului; valorifică tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma caracterizarea directă. Modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acestor precepte dintr-o perspectivă flexibilă, datorată eliberării de intenția normativă sau de constrângerile unui model. La Fénelon admirația pentru antici nu mai este dublată de sacralizarea acestora și tocmai acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației, Fénelon dezvoltă ideea depersonalizării creatorului, a obiectivării implicite a discursului literar, ce are ca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Moderni o sinteză a tot ce se putea gândi despre această situație dialectică: principiul imuabilității naturii care îngreunează diferențierile calitative, modelându-i deopotrivă pe Antici și pe Moderni, ciclicitatea istoriei care face din moderni clasici sau care duce la o relativizare continuă a celor doi termeni ce vor căpăta de fiecare dată denumiri diferite în funcție de context (clasic vs. romantic, romantic vs. simbolist, tradiție vs. avangardă etc.), ideea colaborării între tradiție și inovație, colaborare care devine obligatorie în procesul creației, căci nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
268. Asemenea situații nu presupun totuși lipsa totală a preciziei conceptului de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce derogări de la conținutul determinat al conceptului. Problema raportului dintre limbă și tradiție nu rezidă însă în această relativizare a conținutului unor concepte, căci tradiția formează pe vorbitor, iar vorbitorul este purtătorul tradiției în cadrul unei limbi. Pe de altă parte, în limbă se găsește puntea dintre material și spiritual, sunetele vocale, o realitate fizică, producînd în conștiință unirea unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spre produsele modificate genetic și pline de conservanți care ne vor umple cimitirele cu sfinți falși. Niște cadavre ordinare despre care vom crede că nu au putrezit pentru că s-a înfăptuit vreun miracol. Să ne uităm cu îngrijorare spre tendința relativizării totale pe care o induce societatea de consum. Asistăm la un proces în care, fie conștient, fie inconștient, se dorește evacuarea absolutului pentru a face loc relativismului. Totul are un preț, putând fi tranzacționat pentru oricine are bani. Evoluția omului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a lărgirii sale. Faza III vede astupându-se prăpastia dintre homo religiosus și homo consumericus. În același timp, pe fondul slăbirii capacităților de organizare a instituțiilor religioase, se manifestă apăsat tendința spre individualizarea credinței și a acțiunii, spre afectivizarea și relativizarea credințelor. Astăzi, chiar și spiritualitatea funcționează în sistem de autoservire la exprimarea emoțiilor și a sentimentelor, la căutările inspirate de grija bunăstării personale conform logicii experiențiale din faza III. Preocuparea pentru realizarea psihologică a subiectului este atât în centrul experiențelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
introduce un act de injustiție ce perturbă întregul proces educațional (aspectele relaționale, statutare, valorice care întrețin o dinamică normală a clasei de elevi). Problema care se pune este nu de a renunța la subiectivitate, ci la subiectivism, respectiv la o relativizare nețărmurită a actului valorizării în funcție de o multitudine de interese, gusturi, opinii etc. evaluative. Temă de reflecție Alcătuiți o listă de cinci reguli care să conducă la diminuarea subiectivității în evaluarea elevilor la disciplina care o predați. 5.2. Servituțile evaluăriitc
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sociologie, și nici de impulsul și consecința intențiilor, ca și a altor procese subtile, ajutată de psihologie. Dar, și acest aspect este definitoriu, nu absolutizează relevanța structurii și structurării ca desubiectivare a proceselor intersubiectivității și nici nu rămâne la stadiul relativizării și relativismului operatorilor gândirii emoționale. Conceptualizarea Economiei are sensul de raționalizare a consecințelor neintenționate care exced Rațiunii și de antropizare a obiectivizării ca proces cognitiv centrat pe certitudini în contexte sociale și societale (instituționalizate ca proceduri). Cunoașterea în Economie este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tehnica fotografică. Cogniția economică sfidează principiul reflexiei; pare că se substanțializează în suprafețe care sunt concave și convexe în același timp. Ceva nu se alege în cogniția economiei, ca și când s-ar relativiza instantaneu și adevărul și explicația ca răspuns la relativizarea comportamentului agenților. Mișcarea de tip brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este întâmplător că anumite curente de gândire economică sunt interesate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare a sensului ieșirii dintr-un experiment eșuat precum comunismul. Caracterul difuz al acestei împerecheri conceptuale nu mai este deloc inocent, mai ales când transferă confuzia asupra intrării în diferența specifică a evoluției de după finalizarea tranziției postcomuniste. Nebuloasa
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin experimentul formei și formalizării, punând accentul pe „sensul nonsensului”, întâlnit cu preponderență în creația și cunoașterea artistică (Giddens, 2000a). În fapt, postmodernismul este formula de încercare a limitelor extreme ale fugii de rigoarea raționalului, într-o variantă, și de relativizare a valorilor, în altă variantă. Postmodernismul nu este o replică la norma modernității, nici măcar o revoltă față de reflexele condiționate de percepțiile raționalității, ci respingerea oricărei norme, a normei însăși, în toate planurile, desigur reușitele fiind în plan estetic, începând cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la test, care exprimă starea lui (înțeleasă ca o constantă individuală), și valoarea-etalon a testului (înțeleasă ca o constantă populațională). Tendința de absolutizare a constantului, invariantului și de minimalizare-ignorare a variabilului este evidentă. În nici un test psihologic nu găsim o relativizare a valorii sale diagnostico-prognostice și a duratei de valabilitate (și, respectiv, de stabilitate) a rezultatelor ce se obțin prin aplicarea lui (Anastasi, 1968; Hârnoveanu, 2000). Aceasta a dus la crearea unei încrederi oarbe în instrumentele psihodiagnostice, la fetișizarea lor și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
radicală a concepției psihodiagnostice (Golu, 1993). Pentru a nu ne îndepărta prea mult de titlul comunicării noastre, ne vom opri doar asupra exigențelor ce decurg din atributul „dinamic-evolutiv”. Prima și cea mai importantă este exigența renunțării la absolutizarea constantului și relativizarea acestuia, cu luarea concomitentă în considerație a variabilului, schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mare sau mai mic de timp. Această exigență a fost intuită și exprimată de H. Eysenck, încă înainte de a se fi impus în mod autoritar paradigma sistemică. Astfel, autorul respectiv, într-o definiție revizuită a personalității, introduce o notă de relativizare a constantului (stabilului) prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu”. De la nivelul întregului, relativizarea stabilului se coboară și la nivelul componentelor: „Caracterul denotă sistemul comportamental conativ mai mult sau mai puțin stabil și durabil al persoanei (voința); temperamentul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil al comportamentului afectiv (emoția); intelectul este sistemul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pe care le folosesc oamenii pentru a construi semnificații, explicitând sistemul expresiv din care fac parte aceste resurse (Carbaugh, Wolf, 2000, p. 24). Stilurile culturale de comunicare sunt locul în care limba și cultura se întâlnesc. Acestea sunt cercetate, prin relativizarea perspectivelor, în cadrul studiilor de comunicare (mono)culturală (engl. [mono]cultural communication), comunicare transculturală (engl. cross-cultural communication), comunicare interculturală (engl. intercultural communication). Domeniul comunicării (mono)culturale cercetează specificul comunicării în cadrul unei culturi date, specificul formelor de comunicare ancorate într-o anumită
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
decât cea de origine (Kim, 1988). Sunt implicate capacitățile cognitive, afective și operaționale ale individului. Capacitățile cognitive privesc complexitatea cognitivă a individului, modul în care acesta operează categorizările sociale (categorizări restrânse sau largi), gradul de rigiditate/flexibilitate cognitivă, capacitatea de relativizare a perspectivei în interpretarea stimulilor externi și interni, orientarea spre cunoaștere, receptivitatea la diferențele culturale. Capacitățile afective vizează predispozițiile motivaționale și atitudinale, adaptabilitatea, motivația de adaptare, atitudinea eului față de celălalt, toleranța față de ambiguitate, capacitatea de empatizare, capacitatea de distanțare psihologică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]