29,034 matches
-
Se pare că, în ultima vreme, s-a creat o oarecare tensiune a așteptării noului DOOM. Pentru cei îngrijorați (de zvonuri), trebuie spus că dicționarul nu schimbă lucruri esențiale. În cele ce urmează, vom face doar cîteva observații generale: vom relua discuția, cu exemple concrete, în săptămînile următoare... Autoarele prezentei ediții reușesc să integreze noutățile acumulate în peste două decenii (ca și criticile formulate de lingviști între timp) într-o formulă care păstrează continuitatea "instituțională" normativă, dar pregătește deja alte soluții
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
cu totul de formula narativă a volumului precedent, dar e evident că Adrian Buz scrie acum mai matur. Cele șase proze ale volumului nu sunt toate inedite. Be Cool Honey-Bunny și Iugoslavia, mon amour (acum cu titlul ușor schimbat) sunt reluate din antologia Respiro. Cu minime variații, prozele sunt scrise în același stil al interferențelor narative unde alternanța discursurilor înseamnă fractură, indeterminare, fragmentarism la nivelul scenelor, dar un secvențialism, de data aceasta, din fericire, mult mai bine controlat. Epicul rămâne în
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine. La capătul călătoriei, îmi regăseam tovarășii de petrecere și, fără nici un comentariu, ca un străin, îmi reluam locul lângă ei, departe de ei. Cartea mea despre Nopțile moderne, ale teatrului și ale picturii, atât de pregătită, îndelung gândită, începuse să se scrie... În ultima seară a festivalului, ca să sărbătorim încheierea acestuia și să ne înviorăm după o
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
tot atîtea stiluri cîți oameni. Un aer de familie, ajutat și de glosele care nu se feresc de excese elogioase, îi ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui posibil autoportret. Primul reia, oarecum, argumentele din introducere, aceea care stă "în loc de portret de grup". Vorbește, adică, despre critica așa-zicînd poeticească, despre finețurile și limitele ei. Al doilea, în încheierea unei serii de (aproape) instantanee, este o poveste, condensată, despre afinitățile (și repulsiile...) elective
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
sugestii interesante, formulate de un bun cunoscător în materie. N-avem cum să știm dacă el a fost dezbătut în prealabil cu ministrul german la București, Friedrich-Werner von Schulenburg. Dar un raport al acestuia 2), datat 31 octombrie 1933, a reluat și el aceeași temă Raportul a început prin a se referi la " Propunerile domnului Tătărescu" - era vorba de Ștefan Tătărescu, fratele viitorului prim-ministru Gheorghe Tătărescu - care ceruse la Berlin 250.000 de mărci spre a putea exercita o cât
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
Medeei de Euripide nu s-a diluat. Aș zice, dimpotrivă. Ororile s-au înmulțit, sofisticat, complicat. Diabolic. ... Ileana Mălăncioiu sintetizează formidabil liniile tragice ce o alcătuiesc. Este un pasaj în cartea ei, Vina tragică, pe care simt nevoia să-l reiau aici, ca pe un alt preambul, ca pe un alt element ce amplifică tensiunea din spectacolul lui Tompa. "Medeea luptă cu mijloace greu de acceptat pentru drepturile ei de femeie înșelată în așteptările ei. Ea este vinovata tragică. Fiindcă își
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
coșmarurile noastre, ale tuturor dintr-o anumită generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
că formula este imitată după franceză, că nu ar fi neapărat incorectă, dar "este evident că nu e întrebuințată decît de oameni inculți, pe cînd cei cu oarecare cultură o evită" și de aceea "a căpătat o coloratură mitocănească" (text reluat în volumul Puțină gramatică, II, p. 93). De fapt, plus, plus că și plus de asta sînt deopotrivă folosite cu rol copulativ, cumulativ și argumentativ: prima leagă părți de propoziție, a doua propoziții și fraze, în timp ce a treia apare mai
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
capcană a privirii mult mai posesivă decît o pînză de păianjen, din arabescurile unei ornamentici inextricabile și nepămîntene. Cînd tocmai era pe cale să găsesc o ieșire salvatoare și confortabilă din această situație aparent fără ieșire, adică pur și simplu să reiau textul mai vechi și să mărturisesc sincer că nu am acum la îndemînă o altă soluție mai bună, Silviu Oravitzan mă sună din nou și, parcă citindu-mi gîndurile telepatic, îmi zice: Știi, Pavel, cred că ar trebui să pornești
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
poate credința. Dar inventarierea formelor pe care le îmbracă neantul - cu euforia înscrierii în neant a propriului sine - dă seama tocmai despre felul în care materia în sine e sens. Voi fi părînd poate abuziv, dar nu pot să nu reiau fragmente din Livius Ciocârlie, care mărturisește într-un loc, în dialogurile lui cu Mircea Bențea: "Aș fi copiat de dimineață pînă seara liste de inventar". Altundeva: Dacă viața obosește? Îi obosește numai pe cei născuți din greșeală și pe cei
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
Gheorghe Grigurcu (urmare din numărul trecut) Textele regretatului Cristian Popescu reiau lumea lui Caragiale sub unghiul unei stilizări ce aruncă asupră-i un văl de poezie ambiguă. O muntenească mixtură de sentimentalism și persiflare trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
ce aparține ordinii. S-ar mai putea invoca argumente ale unor tendințe imanente de rămânere necesară în lumea textului (de pildă, Onochefalos certifică orice inepție atâta vreme cât ea e de găsit în manuscrise). Mai important, în schimb, mi se pare să reiau, la final, observația că structura fragmentată a lumii Țiganiadei nu e neapărat un viciu. O dată ce ne vom familiariza cu geometria cvasifractală a acestor denivelări nu va mai rămâne decât un pas până la apariția cititorului pasionat al unui asemenea poem. Un
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
veghe, cînd eram înfiorată de dorința de-a nu lăsa acest lucru necunoscut." "Croaziera" se sfîrșește între două zboruri spre Malaezia, la întîlnirea cu un bătrînel ca o jucărie, profesor de flaut, posibil "surogat" de tată niciodată găsit. și se reia, într-o altă variantă, cu chinurile lui Marcantoniu (cu numele lui e "botezată" a doua parte a cărții), un (aproape) nebun care se crede, la răstimpuri, Maria Magdalena. Un altfel de Felipe, care se pricepe cîte puțin la orice, alergic
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
chiriilor neplătite de negrii din Brooklyn, tatăl este dezamăgit de "visul american" și decide să se întoarcă acasă, imediat după operația băiatului, spre stupoarea familiei și a cunoscuților care-l bănuiesc a fi securist. Tentativa fugii din România va fi reluată câțiva ani mai trâziu, de data aceasta în trei și cu destinația Elveția. Romanul se deschide cu intrarea în vamă și se încheie cu trecerea frontierei. Narațiune la persoana întâi, povestea păstrează intactă culoarea copilăriei, toate aceste întâmplări, în fond
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
a treia antologie de poezie care i-a apărut Angelei Marinescu, după Var (Cartea Românească, 1989) și Skanderbeg (Vinea, 1999), și, probabil, cea mai selectivă. Impresiile rămân la fel de puternice și la relectură și, pentru început, nu voi face decât să reiau, cu ușoare nuanțări, câte ceva din cele spuse deja de critica literară. Chiar dacă temele, motivele și lexicul sunt aceleași încă de la volumul de debut din 1969, Sânge albastru (Editura pentru Literatură), susținând poate cu prea multă consecvență același crez poetic, nu
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
rubrica Puncte de vedere, Mircea Ghițulescu semnează Critica de acompaniament, la apariția în românește a lui Georges Banu, cu Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă subiectivă. (Teatru european, avantajul de a sta la Paris, speranța noastră că își va relua cândva cronica teatrală pe care o semna în tinerețe în Contemporanul și România literară. Mircea Diaconu și Bogdan Alexandru Stănescu cu cronică literară la Cristian Simionescu. Atelierele atroce, Ed. Junimea, col. Dictatură și scriitură, 2002, și, respectiv, Ovid S. Crohmălniceanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
în vreme ce pe alții, cei mai mulți, i-a scufundat. Categoric, în aceste povestiri ale lui Cristian Teodorescu, bietul muritor se află sub vremi, iar sentimentul care se degajă este cel al destinului pascalian al omului în vremuri de tranziție. Îngerul de la benzinărie reia, în bună măsură, rețeta (de succes) din Povestiri din lumea nouă. Aceleași destine în tranziție, recognoscibile ca prototipuri umane (românul emigrat în timpul ceaușismului reîntors după revoluție în calitate de investitor, victimele erorilor judiciare și învingătorii timpului nostru, securiștii, șantajiștii, încornorații, aurolacii, ratații
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
umilitor de redusă și de nehrănitoare, gama săracă de băuturi și de dulciuri: eugenii, prăjituri, sucuri, gumă de mestecat; animalicele cozi, profesorii prostiți și ideologizați parcă în afara oricărei conștiințe, obligatoriile uniforme dotate cu număr matricol, practica agricolă hei-rupistă, pionieratul ce relua la nivel puber practicile și ierarhiile sistemului politic de partid, UTC î ismul, suprarealistele emisiuni TV de numai două ore și acelea de îndobitocită proslăvire a regimului și a familiei conducătoare, aniversările și defilările megalomanice, Europa Liberă ca alternativă la
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
atunci nu știu dacă mai poate fi remediat; o muncă temeinică de decenii s-a risipit în mai puțin de doi ani. - Programul de ediții critice a fost întrerupt prin privatizarea Editurii Minerva, dar e, totuși, bine că a fost reluat sub alte auspicii. Cum să înțelegem dinafară colaborarea dintre trei instituții pentru realizarea programului de editare științifică a clasicilor: Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. De fapt, trebuie să o adăugăm
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
de un detaliu în care el se proiectează și care-l inspiră. Îl denumește punctum. ÎnOtello, punctum-ul meu e mănușa lui Iago. Ceea ce interesează uneori într-un spectacol e capacitatea lui de a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul oglinzii. El definește raporturi diverse cu imaginea de sine și, implicit, explică anumite comportamente. Iago nu se iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
ale criticii, ci rafturile librăriilor din rețeaua Diverta. Nuvelele se transformă, astfel, în povestiri de o pagină și chiar în schițe și... momente de câteva rânduri. Ion Simuț l-a și numit „un extremist al prozei scurte” într-o cronică reluată în volumul apărut de curând Reabilitarea ficțiunii (Editura Institutului Cultural Român, 2004), o cronică, de altfel, în care criticul surprinde foarte exact noul mecanism al scrisului lui Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ și răscolitor
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
rânduri de variante libere, respectând însă tiparele metrice, îl ajută pe lectorul nespecialist să acceadă la ritmul, interior ca și exterior, al primei poezii europene autoreferențiale, „subiective” în sensul unui dezinhibat autocentrism. Mai mult, fiecare vers și aproape fiecare cuvânt, reluat în forma lui originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
detalii diseminate de-a lungul întregii cărți, se pot reconstitui întregi episoade mai puțin cunoscute din biografia evocatorului ori din istoria Cercului. Evocările poartă ca titlu numele celor evocați și sunt în marea lor majoritate inedite. Doar prima, Lucian Blaga, reia în parte alocuțiunea rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
evocați și sunt în marea lor majoritate inedite. Doar prima, Lucian Blaga, reia în parte alocuțiunea rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Cronicar Sadoveanu și comunismul Cronicarul recunoaște că, după lectura a două fraze din textul discursului rostit de dl Leonard Gavriliu la Pașcani, în noiembrie 2003, cu prilejul „Zilelor M. Sadoveanu”, ediția a XXXII-a, reluat în revista SPIRITUL CRITIC, nr.1 din 2004, i s-a tăiat, cum se zice, pofta de a mai răsfoi măcar numărul cu pricina: „Ralierea sa (a lui M. Sadoveanu - Cronicar) la regimul socialist, instaurat în 1945, nu a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]