724 matches
-
nu se întîmple" (U. Eco, 1985: 27) ca în proverbul indian "așază-te pe malul unui fluviu și așteaptă, cadavrul dușmanului tău nu va întîrzia să apară". Intriga este deci generată pornind de la lumea posibilă a narațiunii (actori și evenimente): Rem tene, verba sequentur, invers decît în poezie Verba tene, res sequentur (U. Eco 1983: 28). Personajele sînt într-un fel constrînse să acționeze după legile lumii în care trăiesc (sceleratul balzacian Vautrin, martirul hugolian Jean Valjean sau asasinul orb Jorge
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Press, New York, 1960). 189 Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, vol. III, "Estetica modernă" (partea I), traducere de Sorin Mărculescu, Editura Meridiane, București, 1978. 190 Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, Colecția "Capricorn", București, 1984. 191 "Hos iccirco parốdous nominarunt, quia praeter rem seriam propositam alia ridicula subinferrent. Est igitur parodia rhapsodia inversa mutatis vocibus ad ridicula retrahens", apud G. Genette, op. cit., p. 25. 192 Daniela Petroșel, în Parodia și vârstele literaturii române, teză de doctorat, Universitatea "Al.I. Cuza", Iași, 2006, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nici un motiv să se teamă de el; iar această atitudine era în contrast cu celălalt frate, Flavius Sabinus, față de care Domițian putea să aibă niște suspiciuni mai vechi. Termenul poate fi înțeles ca o abținere de la prestarea slujirii militare și de la administrarea rem publicam. Inerția lui Clement este clasicul refuz al obiectorilor de conștiință de a împlini din motive religioase o funcție publică, actualizabilă prin prestarea serviciului militar. Refuzul de a mai sluji lui Domițian în activitățile statale din partea lui Clement și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Toma Chiricuță, V.Voiculescu, Ion Buzdugan, Virgil Nitzulescu, Dimitrie Iov și tinerii de altădată ai Academiei Bârlădene, acum oameni maturi, G.G. Ursu, Romulus Dianu, Ion Ioniță, V.Damaschin, G. Damaschin, Paul Visco cil, Florica Ionescu - Tutoveanu, Emil Tudor, Cicerone Mucenic, Rem ulus Boteanu ș.a. Lor li se adaugă câțiva dintre conferențiarii de altădată invitați ai Academiei Bârlădene, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu și, mai târziu, după ieșire din r ecluziune, Nichifor Crainic. Important și mișcător e faptul că G. Tutoveanu continua să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
process research. In S. G. Toukmanian & D. L. Rennie (Eds.Ă, Psychotherapy Process Research (234-251Ă. London: Sage. Reps, P. C. (1971Ă. Zen flesh, Zen bones. London: Penguin Books. Ribeiro, S., Goyal, V., Mello, C. & Pavlides, C. (1999Ă. Brain gene expression during REM sleep depends on prior waking experience. Learning & Memory, 6, 500-508. Rice, L. N. & Greenberg, L. S. (Eds.Ă. (1984Ă. Patterns of Change. New York: Guilford Press. Roberts, L. M. (2005Ă. Trial design in hypnotherapy: Does the RCT have a place? European
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nesimțită, pe cine faci nesimțit, bă, babo. Fă pași mai repede, că deschid eu acuși ușa și-o să ți-o iei peste scăfîrlie. 19 După aia au jucat cărți. În dulăpiorul de unde Alin a scos cărțile, erau și alte jocuri: remi, șah, o țintă cu săgeți, scrable, monopoly, nu te supăra frate, zaruri. Ai lui Alin erau foarte pregătiți, de parcă trebuiau să facă față unui asediu. Ținta aia cu săgeți era interesantă, dar au lăsat-o pe mai încolo. Hai să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se mai rîdea din cînd în cînd, dar mai mult se uitau la știrile de pe ecranul mic al televizorului, situat într-un colț al încăperii. De la depărtare, Marcu îi ținea sub observație. Se așezase la masa unor colegi care jucau remi. Nu vrei și tu să joci? l-a întrebat o fetiță, ordonîndu-și piesele pe tablă. Nu țin neapărat. Am să mă uit la voi. Dacă vrei, poți juca și tu. Îți dă locul cine pierde. Nu știu să joc, a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
233-256. 121 Rossi este citat de Horacio Sălaș, în Le Tango, Actes Sud, 1989, pp. 25-26. 122 Ibid., pp. 27-28. 123 Ernesto Sábato, Tango, discusión y clave, p. 24. 124 Ibid., pp. 24-25. 125 "Bozal" era dialectul sclavilor negri. 126 Remi Hess, Le Tango. Que sais-je, Presses Universitaires de France, Paris, 1996, p. 7. 127 Jorge Luis Borges, Opere I, îngrijire de ediție și prezentări de Andrei Ionescu, Ed.Univers, București, 1999, p. 95. 128 Ernesto Sábato, La cultura en la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se caracterizează printr-o stare de “relaxare” cardiovasculară: frecvența cardiacă, debitul cardiac, tensiunea arterială sistolică și diastolică înregistrează o scădere din momentul instalării somnului, care se accentuează progresiv cu înaintarea spre fazele 3 și 4 ale somnului. În timpul somnului tip REM are loc o creștere a variabilității frecvenței cardiace și tensiunii arteriale cu atingerea unor niveluri similare celor din perioada de veghe, prin creșterea activității nervoase simpatice. OSA determină o afectare a relaxării cardiovasculare care are loc în mod fiziologic în timpul
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
parcurgându-și retrospectiv trecutul), în toată viața lui mizeră, nu a existat nici un moment în care el să fi fost lipsit de favorurile acestuia, atât de numeroase erau! Așadar, fără îndoială, Sextus îl poate înscrie pe poetul din Sulmona ca rem parvam în patrimoniul său, alături de posesiunile din Sicilia, Macedonia, Roma și Campania: iată, avându-l în posesie pe Ovidiu, Sextus are un bun al său și la Tomis. O Sextus, fie ca într-o zi zeii să-ți dea un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cont de zvonurile privitoare la imoralitatea lui Augustus, cum se va vedea în capitolul dedicat acestuia, acest vers încadrat în viața lui Ovidiu, exilat, cu motivația că "este maestru de adulter" capătă un sens fatidic, de parcă ar fi scris post rem. 253 Fasti, ibid., v. 841-844. Gândiți-vă la efectul aluziv pe care asemenea versuri îl puteau avea asupra celor care se opuneau regimului lui Augustus. 254 Trebuie remarcat pluralul regnis, care pare a servi nu atât de figură poetică, ci
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curat" de angoasă era tot ce cunoșteam din univers, era un neuron, era ca și cum, ca să cunosc lumea, aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei, drum lung cu tramvaiul, până în Dudești Cioplea, trecând pe la imensa statuie a dorobanțului de la Rond, și drumul mai scurt până la Tanti Nașa, undeva în Tei, pe o stradă de mahala adevărată. Nașa se 17 numea Victorița și avea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tramvaiele vechi, cu clopoțel, care treceau pe șosea. Am trăit douăzeci și cinci de ani în acel bloc al lui pește, în apartamentul ce mi se părea întunecos și scund ca o peșteră de câte ori veneam dintr-o tabără. Ai mei jucau zilnic remi sau tabinet. Am avut radio cu clape și ochi magic, și televizor rusesc "Rubin 102". Apoi un televizor alb-negru românesc, apoi unul color, în camera surorii mele era cel mai bine. Erau zugrăviți acolo, tot cu rolul, palmieri roșcați. Ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Vlad), iar în acest caz intenționalitatea autorului, disimulată sau explicită, precis direcționată sau orientată spre o țintă cu un contur ambiguu, va genera o gramatică specifică a textului. Accentul, determinat conjunctural și subiectiv, se va deplasa dinspre dialectică ("polemică ad rem", după Eminescu) spre "arta de a spurca frumos" (N. Balotă), atac gratuit, cu finalitate estetică. Nu e vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze ca rezultat al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam în favoarea evadării în imaginar fac din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se adresează unui anumit tip de cititor cu disponibilități selective, capabil să decodifice subtilități de fond și de formă, flexibil intelectual
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
taxinomii ale argumentării trebuie să țină cont de anumite criterii, cum ar fi cel al obiectului polemicii, al naturii argumentului, al valorii de adevăr pe care-l vehiculează, al strategiei de argumentare. În ceea ce privește obiectul polemicii, Eminescu distinge între polemica ad rem, "care privește adevărul tezei în sine", și polemica ad hominem, care are în vedere persoana care a făcut sau a susținut un lucru (o idee) blamabil(ă). Astăzi, argumentul ad hominem apare, din perspectiva teoriei argumentării, nuanțat prin două atribute
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
De aici, finalitățile distincte ale unui tip, în esență, comun de discurs (doxologic și agonal): primul caută să obțină adeziunea cititorului (în rol de jurat = instanță critică evaluativă) printr-o desfășurare amplă, logic articulată, susținută prin argumente de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemicii antiiorghiste, este aceea că opoziția argheziană, deși se întemeiază într-un context și o conjunctură evenimențială date și vizează un adversar concret, identificabil prin nume, statut etc., nu are un caracter dialectic și demonstrativ, nesupunându-se rigorilor raționamentului ad rem. Dimpotrivă, argumentul ad hominem, precum și raționamentul prin ficțiune sunt tehnici de prim rang ale lui refutatio în discursul polemic arghezian. De aceea, impresia pe care o creează lectura paralelă a textelor polemice ale celor doi aduce, prin sterilitatea dialectică, cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
that Arghezi's opposition, though grounded into a given context and concrete circumstances, also pointing to a concrete adversary, identifiable by name, position, etc, does not have a dialectic and demonstrative character, not submitting itself to rigors of the ad rem reasoning. On the contrary, the ad hominem argument, as well as the reasoning through fiction are first-class techniques of refusatio in the polemical discourse of Arghezi. We harbor the conviction that Arghezi's journalistic prose can be re-read today, both
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezis sich in einem Kontext und einer ereignisreichen Konjunktur offenbart, richtet sich zugleich auch einem bestimmten Gegner zu, einer mit Namen, Status u.s.w., sie hat keinen dialektischen oder demonstrativen Charakter, sie ordnet sich nicht den Vorschriften einer Denkart ad rem zu. Hingegen, das Argument, ad hominem und das Urteil durch Fiktion sind Haupttechniken des refutatio im polemischen Diskurs von Arghezi. Wir sind überzeugt das die publizistische Prosa von Arghezi heute wiedergelesen werden kann,sowohl als Literatur des Authentischen wie auch
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Commissio Leonina J. Vrin, RomaaParis, 1984 Sent. De anim. 21. Sentenția libri De sensu et sensato cuius secundus tractatus est De memoria et reminiscencia, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina J. Vrin, RomaaParis, 1984 De sensu și De mem. et rem. 22. Summa theologiae, Operă omnia (ed. Leonina), IaIII, Romă, 1888a1906 S. th. 23. Super Evangelium S. Ioannis lectură, ed. R. Căi (ed. Marietti), TauriniaRoma, 1972 Super Ioan. Capitolul I CARE SUNT CRITERIILE COGNITIVE PENTRU TOMA DIN AQUINO? Întrebarea directoare a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
afirmat de Toma nu doar în scrierile de maturitate, ci și în cele de tinerețe, chiar în Scriptum super libros Sententiarum: (ÎI.2.16.) Ad octavum dicendum, quod etiam quando aliquid videtur per similitudinem alterius rei, potest contingere quod videns rem per medium, cogitet de re immediate sine hoc quod eius cognitio convertatur ad aliquam aliam rem (IV Super Sent., d. 49, q. 2, a. 7, ad 8). La a opta [obiecție] trebuie spus: chiar și atunci când ceva este văzut prin
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în Scriptum super libros Sententiarum: (ÎI.2.16.) Ad octavum dicendum, quod etiam quando aliquid videtur per similitudinem alterius rei, potest contingere quod videns rem per medium, cogitet de re immediate sine hoc quod eius cognitio convertatur ad aliquam aliam rem (IV Super Sent., d. 49, q. 2, a. 7, ad 8). La a opta [obiecție] trebuie spus: chiar și atunci când ceva este văzut prin asemănarea altui obiect, se poate întâmpla că, văzând obiectul printr-un intermediar, să îl considere [văzut
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lucrurile exterioare. (ÎI.5.7.) Ulterius autem considerandum est quod intellectus, per speciem rei formatus, intelligendo format în seipso quandam intentionem rei intellectae, quae est rațio ipsius, quam significat definițio. Et hoc quidem necessarium est: eo quod intellectus intelligit indifferenter rem absentem et praesentem, în quo cum intellectu imaginatio convenit; șed intellectus hoc amplius habet, quod etiam intelligit rem ut separatam a conditionibus materialibus, sine quibus în rerum natură non existit; et hoc non posset esse nisi intellectus sibi intentionem praedictam
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
seipso quandam intentionem rei intellectae, quae est rațio ipsius, quam significat definițio. Et hoc quidem necessarium est: eo quod intellectus intelligit indifferenter rem absentem et praesentem, în quo cum intellectu imaginatio convenit; șed intellectus hoc amplius habet, quod etiam intelligit rem ut separatam a conditionibus materialibus, sine quibus în rerum natură non existit; et hoc non posset esse nisi intellectus sibi intentionem praedictam formaret (S. c. G., I, 53 n. 3). Mai mult, trebuie considerat că intelectul, format prin specia obiectului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]