402 matches
-
cap! Firește că, dacă numănînci, te simți slăbit. Așadar, Simion părăsise patul, și acum ședea la masă. Când intrase Stănică, îi explica tocmai lui Felix, căruia îi spunea cu încăpățînare mereu "domnule doctor", ce bine se simte: - Sunt un om renăscut, reîntors la viață. Am o puteremușchiulară cum n-am avut niciodată. Simion își încordă brațul său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi făcu hatârul și rămase mirat dimpotrivă de lipsa de rezistență a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în trecut, să se îndepărteze, undeva departe, acolo unde trecutul prinde rădăcină în el însuși, ca să se poată întoarce de acolo cu toată greutatea cu care ele s-au îndepărtat de noi și din care „reies“ altfel decât au fost, renăscute. Revin la cazul soldatului german de la Teișani; nu mai știu exact dacă avea un grad sau era simplu soldat. Venea de pe frontul de Est, unde puțini scăpaseră cu viață și se găseau acum regrupați în zona Prahova, formând o unitate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plîns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mîini și să plîng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vînzare. Arată spre un fast-food cu aspect destul de nașpa. Și văd și o bancă. Arată spre partea opusă a drumului, spre o grădiniță Înconjurată de un gărduț metalic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
exactă: moldomocofan, spune Mihai încet, dar apăsat. Simona începe să rîdă. Doamne!... o vede Mihai cum se alintă și i se pare că o are din nou în fața sa pe femeia de la Sinaia într-unul din momentele ei de bucurie renăscută. Cine a spus asta? Zău că-i grozavă expresia! O doamnă, răspunde Mihai sec, dar cînd vede că tonul lui a oprit-o pe Simona din rîs și-o face să se încrunte, parcă să-l certe că a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Își făcu apariția fericit că vînduse palatul la prețul dorit și cu mobile cu tot. Era Încîntat; nimic nu-i făcea mai multă plăcere decît să lichideze complet un lucru și să Înceapă altul pornind de la zero. Se simțea ca renăscut, era cuprins de un fel de frenezie a schimbării, Își punea alte haine, Își dorea un aperitiv neobișnuit, ieșea să mănînce la vreun restaurant recent inaugurat și voia să vină vara cît mai repede. În schimb, lui Susan nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și reproșuri, iar acum insistă ca nunta să aibă loc cât mai curând. „Deci, acum nu se mai teme, ca atunci, că mă va face nefericit măritându-se cu mine“, se gândea prințul. În ochii lui, această încredere în sine, renăscută atât de repede, nu putea să fie firească la ea. Totuși, această încredere nu putea proveni numai din ura pentru Aglaia: Nastasia Filippovna avea disponibilități mai profunde de simțire. Doar nu cumva la mijloc va fi fost spaima pentru soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deveneau „capodopere ale prozei românești narative”. Cum scrisese Vladimir Streinu în prefață, „proza voiculesciană dădea povestirii românești o altă vârstă literară”, și-a „croit un drum în literatura universală”. Sonetele erau caracterizate „operă unică în concepția și structura literaturii noastre”, renăscute. „O împlinire magistrală”, le socotea Ov. S. Crohmălniceanu. După Zoe Dumitrescu Bușulenga, Adrian Marino, Eugen Simion, Perpessicius, Roxana Sorescu și Delia Pop, Sonetele erau nu numai „împletirea iubirii cu arta versului”, ci tot...”marea operă care lipsise” până atunci. „Vasile
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută. Am dormit prima noapte sub cerul liber, cu singur acoperiș cerul, din fericire înstelat. Tovarășele mele de suferință erau femei simple care abia știau să citească și să își scrie numele, însă erau harnice și aveau un înnăscut spirit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tinerețea-i zvăpăiată și care nu rezistă ispitei de a-și revedea familia și prietenii fie și pentru scurtă vreme, răvășindu-le fără voia lui existența și schimbând cursul multor destine, asociază strâns tema străinului, a oceanului și a trecutului renăscut. În același mod, în Femeia mării, Străinul reapărut brusc în viața Ellidei, cel despre care se credea că se înecase și care, așa cum spune Lyngstrand, „pesemne că s-a întors ca să-și pedepsească logodnica necredincioasă”, este și el un echivalent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acest râs desenă în el conturul îndepărtat, dureros de drag, încă neșters al primei sale soții, Avet. Prezența ei acolo, în el, acolo unde nu se mai aștepta să o găsească atât de vie, îl copleși. Era uluit de dorința renăscută. Un vulcan. Lumină și foc devastator. Nu împlinise nici douăzeci de ani când simțise toate acestea pentru ea. Se căsătorise cu Avet într-un elan arzător. Amândoi erau la prima iubire și mult prea tineri. Nu știau ce înspăimântător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făuri altele pentru cei care vor veni după noi. Totuși există și un An cu adevărat nou: Este clipa în care un om și mai ales creștin se hotărăște de a-și înnoi viața sa sufletească și a deveni un renăscut, lepădând pe omul cel vechi trăit după poftele trupului și îmbrăcând chipul omului care să trăiască în spirit și adevăr; este clipa în care cei cu adevărat sinceri și binevoitori ai omenirei să-și pună-n concordanța zisa cu fapta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au monetizat / nu montaju-n monorime / ci «monturi» monosilabe-n / monumente monoxile“. (Emil Stănescu) Resuscitarea poeziei propagandistice. Pare de necrezut, dar există încă autori care reeditează, mândri de ei înșiși, versuri propagandistice dinainte de 1989: „Sub razele plăcute, / La Piatra, Săvinești, / Pământuri renăscute, / Zidiri ca în povești. / Bacăul din câmpie / Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De muncă în uzini. // Bârladul și Galațul / Ne cântă imnuri noi, / Mărăștii-ntinde brațul / Cu bravii lui eroi. /... / Pe Trotuș e amploare / Șosele, sonde, fum, / Termocentrală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Boroianu din care reiese exact contrariul, și anume că România era în acea perioadă o țară paradiziacă. În 1979, poetul se urcă pe muntele Ceahlău și contemplă Moldova. Iar ceea ce vede îl încântă: ‹ „Sub razele plăcute, / La Piatra, Săvinești, / Pământuri renăscute, / Zidiri ca în povești. / Bacăul din câmpie / Cu ale lui grădini, / E plin de veselie, / De muncă în uzini. // Bârladul și Galațul / Ne cântă imnuri noi, / Mărăștii-ntinde brațul / Cu bravii lui eroi. /... / Pe Trotuș e amploare / Șosele, sonde, fum, / Termocentrală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
britanic din șapte locuiește aici. Londra are o capacitate nelimitată de adaptare, trecând, de-a lungul timpului, de la stadiul de fort român și fortăreața în Evul Mediu la cel de oraș medieval mare, si apoi la cel de Phoenix baroc renăscut, la propriu, din cenușă, după Marele Incendiu din anul 1666, pentru că apoi să se transforme într- un ideal de eleganță georgiana și un centru de putere al unui imperiu ce înglobează extreme de bunăstare și sărăcie; de aici, a trecut
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
Crăciun În locurile care cu un an În urmă fuseseră distruse din cauza invaziei otomane. Era un semn că oamenii care porniseră atunci În pribegie au sprijinul și recunoștința domnească pentru sacrificiul lor. Era și un prilej de a vedea satele renăscute și de a Îmbărbăta copiii orfani și văduvele celor căzuți la Vaslui. Acestor „semne” li se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel galben... Mîine, inima o să se înfrupte dintr-un nufăr alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au putut șterge și instinctul pentru perpetuarea speciei din subconștient. Am văzut într-un un reportaj la T.V., un program despre comportamente aberante, manifestate de unii oameni, dintr-o țară din vest. Unul din aceste comportamente a fost fenomenul „copilul renăscut”. Erau prezentate niște femei care nu puteau face copii, dar care și-i doreau intens. Ele își confecționau copii din cauciuc, niște păpuși de mărimea unui copil nou născut. Femeile respective se ocupau de păpușile de cauciuc, ca și cum ar fi
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
adusese unde se afla băiatul, aici, pe această planetă înghețată. Era bineînțeles, posibil să fie chiar Pământul. Tot coborând și tot ținându-l de mână pe băiat, Gosseyn - din cauza gândului său - privea în jos și în jurul lui, cu speranța brusc renăscută. Trase cu atenție aer în piept. Aerul, deși rece, părea să fie exact așa cum își amintea memoria comună, aerul de pe Pământ. Vârfurile muntoase înzăpezite, apa curgătoare pe jumătate ascunsă sub gheață, erau cu siguranță o variație a miilor de peisaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins, Iar inima gata să plângă, Renunță la singurul vis. Când tainică șoapta cea dulce Se pleacă cu milă în glas, Revăd în Golgota la cruce, Un strop de speranță rămas.
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
acest lucru, moartea să se transforme Într-o ființă omenească, de preferință femeie din pricina chestiei cu genurile, dar credea că era vorba de o istorioară, de un mit, de o legendă ca atâtea și atâtea altele, de pildă, pasărea fenix renăscută din propria-i cenușă, omul din lună cărând o legătură de lemne În spate pentru că lucrase În zi de sărbătoare, baronul münchhausen care, trăgându-se de păr, se salvase de la moarte prin Înec Într-o mlaștină, pe el și calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tare legată îmi era inima de inima mamei copiilor mei. Și când și-a mai revenit și și-a recăpătat cunoștința, aflându-se în afara oricărei primejdii, mi-am apropiat buzele de urechea ei, în timp ce ea, întinsă în pat, surâdea vieții renăscute, și i-am spus ceea ce niciodată nu-i spusesem și nu i-am mai spus vreodată în același fel. Și ea surâdea, surâdea privind în tavan, și mi-am lipit gura de gura ei, și mi-am înlănțuit de grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
minune în genocidul iernii viitoare. Nicidecum, susținea Tirbușon, put de trăsnește. Anatol Dominic Vancea Voinov părea foarte atent la academica polemică, dar nu se știa dacă la asta se referea, când interveni, continuându-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să regăsească sensul clipei, singura reală, un prezent renăscut, voltaic și vorace, trebuia apucat repede și nu mai știau cum, cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se multiplică sufletul ca o cocă de pâine pusă la dospit, în anotimpuri; îi aud freamătul. Azi, anii și timpul cu el s-au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]