899 matches
-
lui, cretinii noștri). Mi-e milă de tradusul Octavio Paz și Argentina lui Eugen Barbu. Îl iert pe Philippide. Nu putusem în deșertul hindus să-mi reîncarnez contemporanul, pe Buzzatti, nici pe frate-meu. Rămân Eminescu. Sunt nebun dacă-l reneg pe Napoleon. Nu sunt Napoleon, sunt Buzzatti. Mircea Eliade la Paris, Radu Cosașu la mucul Flăcării, Ion Horea, Mihai Velcescu la Botoșani - în neant să nu fie nimeni? Swami Niktynand, yogi modern, umor și muzicalitate. Cidanandji semnifică depășirea mașinii întru
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
de tare. După ce suflă, oamenii creați tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul și căzură în genunchi în fața Lui, dar El le spuse: - Faceți totul după voia Mea și nu Mă uitați, și mai ales, să nu Mă renegați niciodată! Apoi le întoarse spatele și plecă încet câțiva pași. Dar Domnul știa deja că de multe ori, OMUL îl va uita și mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură și două lacrimi mari îi curseră
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
voia Mea și nu Mă uitați, și mai ales, să nu Mă renegați niciodată! Apoi le întoarse spatele și plecă încet câțiva pași. Dar Domnul știa deja că de multe ori, OMUL îl va uita și mai rău, Îl va renega. Acest gând îl întristă peste măsură și două lacrimi mari îi curseră din ochi. Acestea se împrăștiară peste tot, udăndu-i și pe oameni. Fără să Vrea, Domnul le Dădu și lor din suferința Lui, și de aceea Omul a suferit
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
mincinoși, ei nu pot face rău! Așa ceva, nu se poate! Iartă-mă, Tatăl meu, iartă-mă că Te întreb, dar de ce-Ți veni să spui așa ceva? - Ei, sfințișorule, OMUL Mă mă va trăda, mă va uita și mă va renega de multe ori. Vei vedea tu în viitor. Chiar și unii sfinți sau îngeri mă vor trăda în viitor, vei vedea tu, spuse foarte amărât Domnul. Și oamenii se vor trăda, se vor urî, se vor război între ei. Viața
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
nu are ton ! Tu mi-ai lăsat doruri amanetate Iar sufletul să meargă în baston. Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat. Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat. Mă doare să te știu acum străină ! Cuvântul meu îți e tot mai deșart. Nici nopțile nu mai au luna plină De când te-ai hotărât și ai plecat ! Chiar florile miros acum aparte ! În mine-i o neliniște deplină. Acuma
TELEFONUL FĂRĂ TON de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378401_a_379730]
-
nu are ton ! Tu mi-ai lăsat doruri amanetate Iar sufletul să meargă în baston. Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat. Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat. Mă doare să te știu acum străină ! Cuvântul meu îți e tot mai deșart. Nici nopțile nu mai au luna plină De când te-ai hotărât și ai plecat ! Chiar florile miros acum aparte ! În mine-i o neliniște deplină. Acuma
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
voit nu are ton !Tu mi-ai lăsat doruri amanetateIar sufletul să meargă în baston.Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat.Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat.Mă doare să te știu acum străină !Cuvântul meu îți e tot mai deșart.Nici nopțile nu mai au luna plinăDe când te-ai hotărât și ai plecat ! Chiar florile miros acum aparte ! În mine-i o neliniște deplină.Acuma
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
păcate! Părintește să mă cerți, / Că le-am săvârșit pe toate.” (Doamne, sufletul să-mi ierți!) ... „Când mă sfădesc cu gândurile mele,/ Doar Ție, Doamne, mă mai confesez,”(Rugă) ... „Și Dumnezeu se termină-ntr-o zi,/ Când oameni-și vor renega credința/ Și-atunci, recunoscându-Și neputința,/ Va renunța, plângând, a ne-auzi.”( Și Dumnezeu...) „Eu am rămas ușor nedumerit, / Că n-am avut ofrande cui aduce... / L-am căutat pe Domnul... de-am murit; / Nu mi-a lăsat decât un
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
ideea poetică urcă în sunetul de bronz al clopotului de la biserica din satul natal. Luând asupră-și vina unei nații - ca Eminescu, în Epigonii - poetul atacă tarele actualității în imprecații sacerdotale: Despicând metafore cu dinții, Într-un gest perfid, tulburător, Renegăm origini și părinții, Ca să fim pe placul tuturor. Nu contează sângele de mamă, Nu contează sângele de frate - Într-o castă care se destramă Moare și ideea de dreptate. Ce-i aceea dragoste de țară? Ce-i cu noțiunea de
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
natural și al virtuoasei Vipsania, singura femeie pe care el o iubise, pentru ca suprimând pe orice moștenitor să se poată cățăra mai repede pe piedestalul puterii imperiale în locul lui. Drusus al său căzuse pradă lăcomiei lui Seiano, însă Tiberius îl renegase pe fiul său, om de nimic, plin de vicii și apucături ciudate. În fapt, Seiano îi rezolvase o problemă care pe el îl duruse cumplit. Orbit de furie, Tiberius se purtase crud cu asasinul fiului său, cu familia lui și
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte, Te-ai spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privirea Când te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, Ai dezmembrat un suflet pavat cu nestemate
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
providențial. Sau a luminii de la capătul tunelului. În timp ce nu fac altceva decât să arunce cu pietre și să împroaște întuneric. Mi-au luat tot, m-au vândut, m-au călcat în picioare, m-au scuipat, m-au umilit, m-au renegat, iar acum... le e rușine cu mine... sau nu mai însemn nimic pentru ei... Astăzi e ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... Copiii dragi îmi sunt plecați și plâng de dorul meu departe, printre străini. Mor pe acolo și
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
îneacă... Cu chiu și vai tușește să-și revină. Și cu puterea din urmă se-ndreaptă spre F., îi cuprinde fața în mâini și-și strigă trăirea: -Ai milă, căci nici un rost nu mă mai ține-n viață! Nu mă renega! Părinte doar îți sunt, odrasla mea iubită! Iertare azi îți cer c-am pus în viața ta de pân-acum durere, doar durere! Și-n vreme ce-și zice litania, se simte mai gârbov decât moșii. Dar nu-i pasă
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
este o vocație și nu o trimitere, înseamnă un credincios consacrat în întregime. El ia libera lui decizie pentru sacrificiu, pentru devoțiunea totală, pentru generozitate și iubirea celuilalt. Iese din el însuși pentru a se oferi în întregime, pentru a renega “ego”-ul său, egoismul său. Nu putem face distincție fundamentală între un creștin și un călugăr, căci viața amândoura rămâne un mister. Ea reprezintă un mod de existență în comuniunea credinței și în dragostea de Dumnezeu. Prezența călugărului în lume
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
privirea ta îmi este frig Și cade toamna în a mea ființă. Eu nu mai am putere să te-ascult Și nimeni n-ar putea să înțeleagă Că tu ai fost în sinea mea un cult Pe care-acum tăcerea îl reneagă. Și fără să te știu între puteri, Și fără să te chem din amintire, Te recompun din toamnă și tăceri Și te zidesc pe veci în a mea fire. Referință Bibliografică: Fără glas / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FĂRĂ GLAS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373910_a_375239]
-
mă-nvinge, De-acum ești vinovat de boala mea, Nu focul tău e cel ce mă respinge, Tu însuți vrei să fii o iarnă grea. Orgoliul nu cunoaște îndurare, Mă sting în ochii tăi și nu e drept Să mă renegi cu-atâta nepăsare Când tu trăiești, acum, la mine-n piept. Ești vinovat de noaptea care vine Și mă întreb de-i bine sau e rău, Dar voi purta durerea iar cu mine Căci ea, de fapt, e numai chipul
ÎNTRE INIMĂ ŞI RAŢIUNE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375453_a_376782]
-
o linie formată din puncte. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ O sută de ani, un veac ți-am trimis scrisori, O sută de ani, un veac, au trecut cocori, Tu erai Sfinxul din Bucegi, acolo am căzut personal în cap, Tot frumoasă ești? Tot mă renegi? Nu te temi de nimic, doar de umbra ta prelungă, Ca orice halungă din strungă, Nu-mi pasă de rime, ritm, legi, Am murit într-o iarnă, undeva, în Bucegi. Se făceai că priveai la un corp decedat, Iar eu
GOGOLISME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371870_a_373199]
-
a mai văzut-o prin sat. Auzisem, când îi muriseră părinții, că ar locui undeva sub o geană de munte, dar nimeni nu știa unde. Ani la rândul se zvoniseră că ar fi dat naștere unui copil, pe care-l renegase încă din pântec și care fusese adoptat. Nimeni nu știa adevărul. O vedeam coborând ca o nălucă pe coama muntelui de la marginea satului. Nu vorbea niciodată cu cineva. Era ca un vis peste care dădeai, gândindu-te că ești cumva
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
esențial să nu-și uite esența. Se vorbește foarte mult despre capacitatea intelectuală deosebită a românilor, însă și despre problema că se pierd foarte repede ca grupuri identitare printr-o adaptare precoce... se integrează foarte repede, dar la fel de repede își renegă identitatea națională și religioasă. Ați simțit această fragilitate spiritual-identitară la românii din Occident? Mitropolitul Serafim Joantă: - Așa este! Doar că în ultimul timp acest fenomen de absorbție identitară, datorită Bisericii, este din ce în ce mai rar întâlnit. Nici o altă instituție românească din Occident
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
vântului purifică destinul îndesându-l în aer simt neputință în următorul pas aștepți îndemnul mergi omule, ce-ai mai rămas? scriu despre vindecare strigă sufletul la întâmplare din victimă în pradă iubirea poposește vine un ceas înlocuiește visul îndepărtata fire reneagă nemurire copilăria vine și se așează-n prag prea multe voci la rând...grijania, grijanii, de foame nu mai plânge Dumnezeu întoarce privirea mai departe răsucește-n palme un destin îndeasă pe gât prea multe lacrimi apoi tot El șoptește
UNDE EXIST? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371105_a_372434]
-
scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit...Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului utopic, la care se împărtășise în cadrul cercului de revoluționari petreșevți.De aceea anul 1849- arestarea, condamnarea la moarte, comutată în ultima clipă în muncă silnică-
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
-i în rol. CÂND TE GRĂBEȘTI Când te grăbești să-ți mai revezi Părinții și trecutul, Nu înceta să și visezi Să-nfrunți necunoscutul. Când vei pleca să te mai rogi La ceas de sărbătoare, Ferește-te să nu-ți renegi Ori frați, ori surioare. Când ai s-ajungi la cap de drum Să nu privești spre astre, Doar știi că din Capernaum Au izbucnit dezastre. Când în periplu-ți solitar Vei mai avea răbdare, Cioplește ca un cărturar Ode nemuritoare
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
crinii cresc, mai mult, mai mult, se lipesc de cer, iubire, alb ... Zbor între luceferi cu liniștea sub braț, caut cu privirea o margine de crin, nu mai știu să găsesc resturi printre raze, aud doar cum se scriu cuvintele, renegând visul sub care se întorc în somn fiori ... Numai eu și macul flămând mai stăm între pietre la pândă ... Locul I Concursul de poezie,,Eternități de-o clipă" - Ediția a III-a Referință Bibliografică: Crini / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
de-altădată Azi e cui bătut în palmă,este spin înfipt în minte! Tot ce-i umbră mă blesteamă, prigonit de cele sfinte, Hăituit de mine însumi, îmi port inima-ndoliată. Renegat am fost o viață,astăzi văd că mă reneagă Nu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-o Într-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de ceruri ape ce de haos greu mă leagă... Iar de-am vrut să-mi sap mormântul, m-
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
de-altădată Azi e cui bătut în palmă,este spin înfipt în minte! Tot ce-i umbră mă blesteamă, prigonit de cele sfinte, Hăituit de mine însumi, îmi port inima-ndoliată. Renegat am fost o viață,astăzi văd că mă reneagă Nu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-o Într-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de ceruri ape ce de haos greu mă leagă... Citește mai mult Dulcea noptii feerie-mi pare m-
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]