1,689 matches
-
răsărind din maluri, sau aplecați deasupra apei. Aburul condensat al răcorii dimineților strălucește în lumina soarelui, picăturile părând buchete de frumusețe ce amplifică magia locului. Ce încântare! *** Cartierul Naga-machi Buke Yashiki este pe o vale superbă, parcursă de un râu repede și învolburat, care e traversat de poduri dese, unde se află casele samurailor. Am intrat în câteva case care erau ale unor samurai, case de dimensiuni comparabile cu cele ale zilelor noastre, care aveau chiar și o sală de oaspeți
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
metodele aduse de ocupanți. Prin unelte românești! O schimbare s-ar fi putut produce, la moartea lui Dej, care obținu-se plecarea trupelor de ocupație (1958) și lansase programul de dezvoltare a României (1960-1975) și care se derula cu pași repezi. Numai că Moscova nu a dat curs dorinței lui Dej ca Gheorghe Apostol să fie urmașul și l-a impus pe Ceaușescu. Cum a evoluat România după 1975, când vechea gardă a fost total eliminată și a început să fie
TABLETA DE WEEKEND (176): VOCAŢIA RATĂRII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368695_a_370024]
-
cu Marin Preda din aceeași zi, Bologa n-a mai venit. M-a însoțit doar Dănilă. Ne adunaserăm mai mulți admiratori ai romancierului lângă vitrina unei librării de pe Magheru, străduindu-ne să ne ferim cât puteam mai bine de stropii repezi ai unei ploi de vară. Maestrul întârzia să-și facă apariția. S-a ivit în cele din urmă, odată cu primele raze ale soarelui, îmbrăcat într-un costum pepit, cotrastând strident cu îmbrăcămintea ternă a mulțimii anodine. Nu-și mai purta
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
verific și să rezolv ceva". "Dar vă întoarceți, nu?", rosti pe un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit, răspicat. "Sigur mă întorc...". Am plecat către locul de întâlnire precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata cu vioara era în parc la 11.45, atunci la 12.00, în celălalt loc, ce se va întâmpla? Mai am două minute... Un minut și jumătate. Pulsul îmi bătea neregulat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
Spera să nu le dispară interesul față de materia lui, cel puțin cât vor fi eleve de liceu. Acum fetele se pregăteau pentru faza pe capitală și de aceea mergeau săptămânal la meditație câte două ore. Olimpiada se apropia cu pași repezi, mai era doar o lună și ele doreau să fie tot mai bine pregătite. Problemele pe care le rezolvau cu proful erau de nivelul facultății, nu de cel al pregătirii liceale, așa că sperau să nu aibă nicio surpriză cu privire la această
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
o piedică familiei ei, învățând, însușindu-și toate caracterele unui om educat și sensibil au trecut neobservate, nebăgate în seamă. Era cea mai mică, deci trebuia să se mulțumească cu firimiturile de la masa celor mari, atunci când ele rămâneau. Cu pași repezi, însoțită și de naivitatea omului de bună credință, Câți va intra în cea de-a doua etapă a vieții sale, descrisă cu lux de amănunte în partea a doua a cărții: Hiroshima vieții mele. Căsătoria din 6 august, data care
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
aproape cu forța dintr-un autobuz, unde se urcase cu intenția explicită de a ajunge la mama lui, la Constanța. Ani de zile, după ce nu mai locuia demult în Turnu, de câte ori mergea mamamare spre piață cu pașii ei mici și repezi, era întrebată din mers de cunoscuți: - Ce s-a întâmplat, doamna Meltei, iar a dispărut Doru de acasă ? Pe vremea copilăriei mele, Turnu Măgurele era o combinație între un oraș de provincie, în genul celor descrise de Sadoveanu, și o
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit de horă! 2014 ÎN MAREA DE CUVINTE --------------------------------------- Un tânăr Inorog zburdă-n vâlcele Pădurile, câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare și dispare dintre fagi Cu cornul și cu ochii lui cei dragi Vreau să-l momesc la mine în palat. Dar libertatea lui nu se înjugă Ca frâul de cuvinte
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
privirile obosite de ani cu varietatea culorilor și a formelor ; a urmat vama înălțimilor de dincolo de Lacul Roșu, urcând pe drumul sinuos de pe marginea prăpastiei, bucurându-mi ființa temătoare cu panorama splendidă și misterioasă a pădurilor de brazi, a apelor repezi și curate de munte, a văilor înecate în verdeața ce îmbrățișează așezări omenești, ascunse și învălurite de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Iluminismul și Renașterea au adus cu ele o transformare profundă a modului în care este privită chiar relația omului cu divinitatea. Pe măsură ce antropocentrismul iluminist prinde rădăcini se observă cum preocupările gândirii omenești se depărtează de religiozitate și evoluează cu pași repezi spre ateism. Comunismul este rodul unei transformări a modului în care umanitatea renunță la formele de percepție a tuturor realităților înconjurătoare prin prisma valorilor religioase și le înlocuiește cu tipare de gândire în care divinul și supranaturalul își pierd valoarea
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DESPRE RELAŢIILE STAT – BISERICĂ, ÎN PERIOADA COMUNISTĂ ŞI POSTCOMUNISTĂ. REFERINŢE, INDICII, de STELIAN GOM [Corola-blog/BlogPost/344372_a_345701]
-
afectuos cu ele”, povestește Traian Cristea. „Se prefăcea că doarme, stând întinsă la pământ, cu ochii mijind și lăsa leii să o înconjoare, iar când se apropiau prea mult, sărea brusc în picioare, inducând animalelor faptul că are reflexe mai repezi ca ale lor. Printre aceste feline se afla și leul Albert care, fiind odată bolnav și nevindecându-se, a fost propus de către medicii veterinari, pentru eutanasiere. Elena Țipa, însă, a continuat să îl hrănească și să îi trateze rănile, ceea ce
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
ieși din vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
uitându-mă la timpul de îmbarcare înscris pe boarding pass revin la realitate. Zborul AY 082 al companiei Finnair pleacă în curând de la Gate D42. Time 22:50. Mai am la dispoziție doar 30 de minute. O iau cu pași repezi spre poarta D42, unde sunt întâmpinat de mai mulți pasageri în așteptare, așezați la un rând lung de câțiva metri. Acțiunea este încetinită din cauza controlului riguros al bagajelor de mână. Peste vreo 10 minute îmi vine rândul să intru la
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
nopți ai stat de veghe La patul meu când sufeream... Eu te priveam cu ochi uimiți Căci plânsul nu-ți înțelegeam... Când pe genunchi te aplecai Numele meu era rostit Și mijloceai la Dumnezeu Să-ți fie pruncul ocrotit! Ce repede trecut-au anii... Sunt mamă...am și eu copii Și eu mă rog la Dumnezeu Să-i țină în credință vii... Dar când mă uit la tine mamă Din nou mă văd copilul tău Și pentru că te am în viață
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
CARE VOR VENI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nu-i nici o mirare că te-am iubit poți întreba vântul, câmpiile pe care a trecut nestingherit nebănuindu-l de ploile repezi. Nu mai întreba pe nimeni! Întreabă-ți inima, un copac desfrunzit, uitat de toamne pe marginea unui râu unde locuiesc păsările iernii. Ninsorile care vor veni ne vor găsi la margine de solstițiu, purtând colinde de crăciun în glas, în
NINSORILE CARE VOR VENI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361870_a_363199]
-
nepotolită, dorind să se sature „de mămăliga strămoșească”. În decembrie 1884, după un drum în Italia, la Florența, se înapoiază la Iași. În august 1885 se află la băi lângă Odessa. În vara anului următor pleacă din București la băile Repedea de lângă Iași, iar în noiembrie, la ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. O duce greu din punct de vedere bănesc. În 1887 îi răspunde lui Vlahuță la o scrisoare: „Nu te pot încredința cât de odioasă este pentru mine această specie de
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
filiații, transformând ficțiunea în figură romanescă, prinsă în pluralul propriului poem.Un travaliu a cărei poveste este repovestită de Poet. Acest fenomen în regăsim și în”Amorul unei marmure “, în care poetul își destăinuie iubirea: “Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc.” Și în “Geniu pustiu” îl regăsim pe Eminescu, această lucrare este mai mult decât un roman, nucleu al crezului artistic
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
-o pe Unică, era atât de uluit... Pisi-pisi, primea invitații de la cochete, Dar el culmea lustruia mereu la ghete, Mustețile își tot învârtea, le tapeta, Cojecuțile le tot dereticea și apreta... Dar cand Unică pe lângă el trecea, Si cand inima repedea îi mai bătea, Nici glas nu mai avea, slab mieuind, Isi auzea creierii de necaz zăpăcind... Piși acu încet, invitații tot mai puține, Uluit că nici picioarele nu-l mai pot ține, Dorea numai un pic cu ea să vorbească
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
mai puțin prost gust dar nu, nicidecum nu era o glumă. Dându-și seama de absurditate Albert a dat să îngaime o scuză, o explicație. Dosul palmei profesorului a căpătat nervozitate, semnele de a părăsi îndată sala au devenit mai repezi și mai accentuate astfel că a trebuit să dea curs îndemnului. Cât să ajungă la secretariatul facultății, în timp ce cobora scările, asupra lui Albert a coborât o stare de nedumerire, de furie și de oboseală, oboseala nopții dormite pe apucate, deabia
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
Întrebările puse sunau a lătrături ale unui câine dezlănțuit. După fiecare răspuns, sincer dealtfel, cățeua se repezea să-i sfâșie încercând să le schimbe depoziția. Nu aveau ce să schimbe și totuși femeia îi tortura insistând cu lătrături scurte și repezi, dând să le sară la jugulară. Albert s-a simțit ca într-un sediu de gestapo acuzat de complot, abținându-se cu greu să nu izbucnească, de dragul celui ce urma să fie făcut răspunzător pentru accidentul de muncă. Nu s-
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
mai departe cadran în care punctul de foc și punctul de fugă dansează pe circumferința sferei în ea ajung mai devreme sau mai târziu să urlu la plinul lunii printr-o ramură a coarnelor cerbului înserarea se apropie cu pași repezi unde ești punct de liniște în ce dimensiune tot fugi sau eu fug de câte ori pasul mi-l alungă o oglindă ciob și ea din oglinda tuturor fracțiunilor de cântec de câte ori să-mi caut prin buzunare ceasornicul în care cântecul a
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
făcute de Blosta. Mmmm! Aceasta se ridică și Burnesha îi așeză pe umeri juvelca cenușie, din lână de capră, cusută fin la margini cu dantelă de bumbac adus din țări îndepartate. Regina și generalul armatei amazoniene se îndreptară cu pași repezi către salonul în care, în fiecare dimineață, își luau micul dejun. -Taleeeestriiii! strigă Diossippe vădit agitată. -Aici sunt mamă. De ce strigi? întrebă prințesa, ridicându-se de la masa rotundă la care stateau un grup de amazoane-fruntaș. Regina abia acum desluși silueta
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎNCĂ NU-I TÂRZIU.... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Am venit spre tine când era târziu Clocotul furtunii umpluse paharul, Și din valuri repezi încă îți mai scriu Vântul își golise întreg arsenalul. Tu ai scos bagheta și-ai oprit furtuna, Ca un magician care-ți dă fiori Pe un țărm de pace mi-ai întins și mâna Răsărit de soare, tresărit în zori
ÎNCĂ NU-I TÂRZIU.... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364823_a_366152]
-
înalt punct al cerului...”. Țopăind cu piciorul drept, pe scara rulantă, Maria trăia impresia că urcă spre o altă lume. În fața și în spatele ei, oameni și oameni... Tot sub piciorul drept, a prins asfaltul, într-o clipită. Doi, trei pași repezi, după care a pornit-o agale pe trotuar, să ia troleul din stația de la Universitate. Se ducea acasă, în cartierul Drumul Taberei. Pe lângă ea, care încotro, se petreceau oameni de toate felurile. Era o zi superbă, ca-ntr-un vis
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]