7,859 matches
-
ceară detalii. ― Cer Îngăduința domnului rector să-l rog pe domnul profesor să repete Întrebarea. ― Ați auzit, domnule profesor. Reformulați Întrebarea, dar mai la obiect, vă rog.. Între timp, Gruia Își făcuse un plan de răspuns deja, Încât În momentul repetării Întrebării el era În măsură să răspundă... După aceasta, a intervenit rectorul: ― Vrem să auzim intervenția domnului profesor Hliboceanu . Profesorul s-a ridicat și l-a rugat pe Gruia să prezinte modul cum a rezolvat cazul unei hemoragii gastrice masive
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povestirea. Peste două zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât un nor de praf. Ce repetare, ce coincidență torturantă cu împrejurările care au dus la pierderea Minodorei ! Alindora a căzut plângând în brațele mele. Cu greu am putut afla de la ea ce se întâmplase. Drumul lor spre libertate a fost scurt. Femeia de încredere" a ofițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în practică și față de care doresc să stau la distanță: urmarea crucii pentru mine nu înseamnă adorația cultuală. Nu am nimic împotriva venerării crucii conform Evangheliei, cum se întâmplă de exemplu în contextul liturghiei din Vinerea sfântă. Dar sunt împotriva repetării semnului crucii făcut fără a reflecta ca gest de binecuvântare, în special din partea prelaților. Iar în ce privește iconografia: în primele secole ale creștinătății până la gotic, precum spuneam, s-a evitat reprezentarea Crucifixului. Noi suntem deja obișnuiți cu imaginea sa, însă ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tulburări sociale la numeroase persoane și este principalul responsabil al crizei economice actuale. Acum se repetă faptul că criza financiară din 2008 nu putea fi prevăzută. Personal însă, încă din 1997, în fața intensificării turbulențelor sistemului financiar avertizasem cu privire la pericolul unei repetări a crash-ului burselor și a prăbușirii ordinii economice, la care asistasem din 1929 până în 1933. Scrisesem în Etica mondială pentru politica și economia mondială: era suficientă o minimă observare din partea președintelui de la Federal Reserve. În primele zile ale lunii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția" (XIV) În biserica creștină, afară de ortodocși și catolici, cari socotesc tradiția ca sfântă, toate celelalte confesiuni o repudiază motivând excluderea tradiției pe faptul că aceasta ar fi o simplă născocire a înaintașilor noștri, care prin repetare a devenit "obișnuință", iar obișnuința "lege". Ribot, în a sa "La Psichologie des sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și contagiunea este o caracteristică a mulțimilor". În
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
va crede pe niciunul. (Flacăra Sacră, III, 7, 1936, pp. 3-4) Cremațiunea și religia creștină "Tradiția" (XV) În capitolul XIV, din numărul precedent al acestei reviste arătam că tradiția în genere, are la origine o născocire a strămoșilor, care prin repetare a devenit "obișnuință" iar obișnuința "lege", "datină" sau "obicei". "Legea" aceasta, încredințată și trecută din tată în fiu, fie prin viu grai, fie prin scris, se numește "tradiție". Tradiția a jucat și joacă un rol foarte mare în viața tuturor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce diferă ea de cea a conștiinței și a științei, până la punctul de a le exclude din sine în mod iremediabil? Să luăm un student la biologie care se îndeletnicește cu cititul unei lucrări despre codul genetic. Lectura sa este repetarea printr-un act al propriei lui conștiințe a proceselor complexe de conceptualizare și teoretizare conținute în carte, adică semnificate de caracterele tipărite. Însă în vreme ce citește, pentru ca lectura sa să fie posibilă, el întoarce paginile cărții cu mâna, își mișcă ochii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care constituie, tocmai, nu gravura ca obiect al lumii, ci obiectul-gravură în calitate de operă de artă, realitatea sa estetică. Spunem că o operă de artă este distrusă atunci când, deoarece suportul său material nu mai există sau a suferit o deteriorare gravă, repetarea, pornind de la perceperea acestui suport, a obiectului estetic însuși, a operei imaginare și spirituale, nu se mai produce. A restaura înseamnă astfel a reconstitui acest substrat prin repunerea pe locul lor și în locul lor a vechilor săi constituenți sau, atunci când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații răbdătoare de admiratori, de meșteșugari și de artiști au făcut pentru a-i da capodoperei desăvârșirea frumuseții și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unui lucru, ci doar ca efectuare a unei potențialități, care își găsește esența supremă în posibilitatea oricărei potențialități, în auto-afectare; 2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general, un învățământ tehnic autonom, așa cum este el definit, să nu uităm acest lucru, de către scoaterea din joc a vieții transcendentale care constituie umanitatea omului. Ceea ce vedem că se repetă atunci în interiorul Universității sunt înseși presupozițiile universului tehnico-științific. Condiția acestei repetări este tocmai suprimarea progresivă a liniei de demarcație originare dintre Universitate și societate: "Universitatea poporului" sau "Universitatea vremurilor noastre", adaptată la lume și la cerințele ei, este unul și același lucru. Se întâmplă totuși ca, după prăbușirea ideologiilor politice care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor sale, a inferențelor și consecințelor sale este repetată, actualizată de cel care, făcând din ea propria sa evidență, înțelege această cunoaștere și în acest fel o dobândește. O asemenea repetare este dublă, teoretică și practică. Este, pe de-o parte, repetarea evidenței de care tocmai a fost vorba, a actului care o produce; este, pe de altă parte, și în mod necesar, cea a patosului în care se află actul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale, a inferențelor și consecințelor sale este repetată, actualizată de cel care, făcând din ea propria sa evidență, înțelege această cunoaștere și în acest fel o dobândește. O asemenea repetare este dublă, teoretică și practică. Este, pe de-o parte, repetarea evidenței de care tocmai a fost vorba, a actului care o produce; este, pe de altă parte, și în mod necesar, cea a patosului în care se află actul de evidență, nefiind niciodată, ca act cognitiv, decât în auto-afectarea sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
certitudine, unele determinări pur patetice pot fi reproduse în lipsa oricărei ținte intenționale, a oricărei "cunoștințe" un act de pură iubire de exemplu. Recunoașterea în existența sa autonomă a unei dimensiuni ontologice de imanență radicală în sânul căreia se înfăptuiește această repetare originară este esențială, ea singură permițând înțelegerea transmiterii cunoștințelor primitive străine cunoașterii reprezentative și obiective, și precedând-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr oarecare, fie că este vorba de cel al lui Hristos în cruce sau al legilor adunării matematice, devine contemporanul acestuia în sensul care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau, cum se spune astăzi, "științele educației") poate constitui o disciplină autonomă este echivocă. Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dreptul la cuvânt. Istoria sociologizantă nu mai este cea a indivizilor vii, ci a structurilor transcendente sub greutatea cărora aceștia sucombă. Posibilitatea ca un istoric să dobândească o perspectivă mai profundă și mai clară asupra humanitas-ului omului, și aceasta prin repetare, concepând replica existențelor-care-au-fost și a experiențelor lor celor mai nobile, această posibilitate, care făcea din istorie o formă de cultură, nu mai există. Cercetarea exterioară a formelor și a configurațiilor generale înlocuiește încă o dată pătrunderea în taina a ceea ce a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
substituie pretinse științe care se mărginesc la a ridica la rang de norme teoretice trăsăturile imprecise ale unei stări de lucruri empirice este însoțită de o schimbare nu mai puțin esențială a modului de transmitere, adică a învățământului ca atare. Repetării în contemporaneitatea producătoare de evidență apodictică sau de certitudine patetică i se opune comunicarea de informații privitoare la fapte, exterioară și superficială ca și acestea și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conținutul societății în universitate și o scufundă, în același timp cu acest conținut și deoarece el este din ce în ce mai mult constituit de mass-media, comunicarea mediatică ce invadează tot intră în concurență, în interiorul Universității chiar, cu modul tradițional de transmitere a cunoștințelor. Repetarea în contemporaneitate care constituie esența oricărui învățământ autentic trebuie să cedeze locul "științelor comunicării", care, sub pretextul că regândesc chestiunile specifice, asigură de fapt promovarea generală a comunicării mediatice: "Adevărata pedagogie este televiziunea!". Și, odată cu comunicarea mediatică, existența mediatică. Anchetele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]