746 matches
-
Sînt doar cîțiva învățători calificați, explică Tomulescu. La clasele mai mari predau din ăia cu liceul. Buni ar fi ei, însă nu toți au studiile terminate. De-o pildă, Fărocoastă... - Prostul acela? izbucni bătrîna. De două ori l-am lăsat repetent. Plouă, Cu nepăsare ploaia umple goluri de timp umplute cu nimic. G.G. (poet local) Pînă să înceapă școala am trecut o singură dată pe la hardughia din chirpici clădită în mijlocul satului și care era de obicei pustie. Prin ușile largi de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele, după o pauză, școlărița fu mai concesivă. - Ei, nu-s ușoare nici ale voastre. Pentru voi e destul de greu. În aceeași clasă, premianta era soră cu unul dintre repetenți. Amîndoi aveau aceleași chipuri gracile dar, în vreme ce ochii verzi ai Didinei erau iuți și străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
planton și om la toate, paznic de casă, curte și orătănii, drept pedeapsă pentru restanța pe care o am de dat În toamnă. Tata, În calitate de director de școală, a și anunțat În cancelarie că fiu-său, adică eu, este un repetent și că nu Îndrăgește cu nici un chip Învățătura. Orice părinte din lumea asta ar fi mințit În gura mare că are o odraslă eminentă, care și-a luat toate examenele cu zece. El nu. Eu știu că asta e felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tânăr, curios și vorbăreț ca o țață, intrigant și purtător de vorbe În doi peri. Pe el, care a terminat Literele În urmă cu o grămadă de ani, dar nu și-a dat niciodată licența, vestea că aș fi rămas repetent l-a uns ca un balsam binemirositor pe sufletu-i cel zbuciumat. Dar să trecem. Îți voi povesti cum se desfășoară zilele mele obișnuite aici, În locul În care am crescut și care, vai de sufletul meu, a Început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Foiște că-l răspândise În tot satul. Imbecilu-ăla care se crede mare poet și Înțelept subtil trebuie că se scăldase În voluptăți zeiești când azvârlise În urechile ce se plecau la vorba lui că băiatul Directorului de școală a rămas repetent. Ăsta are ceva cu mine și nu prea Înțeleg de ce. M-am purtat Întotdeauna respectuos și chiar, când eram copil, Îi acordam o admirație nemărginită. Judecă și tu: când intram În biblioteca sătească (se ocupa și cu asta) după vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ceilalți nu mai cerură amănunte. Se rânduiră iarăși la sticlă și-și aprinseră cioatele de țigări. „Ia zi, bă Lică, voi, rudarii, vă Însurați și faceți copii devreme, pe la șaișpe-șaptișpe ani. Tu câți ai?” „Paișpe neîmpliniți. N-am rămas repetent În nici un an, dacă asta vrei să știi.” „Nu, nu asta. Zi-ne dacă ai fost la femei, la fete. Până la urmă o să Împlinim și noi paișpe și vrem de acuma să știm cum e, ca să nu ne facem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat destinul inspectorului Albu, dar cred cu tărie că e numai treaba mea, nu și a oricărui repetent, chiulangiu și dedat la rele de nerostit. Asta ca să punem lucrurile cum trebuie la locul lor. E bine să-și știe fiecare lungul nasului. Directorul bănuia că, după formă, bolovanul ăla de pământ ar fi fost un cap de femur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau să-și găsească nicicând destinatarul, la primele pahare de vin Într-o cârciumă murdară, dintr-o mahala a marelui oraș, Înainte ca amândoi să se Îmbete cumplit și să se apuce să pună ordine În univers. „Domnule”, făcea viitorul Repetent, „bătrânul a fost monumental. Am dormit și-am stat cu rândul la coada din fața ambasadei trei zile și trei nopți. Se ținea drept, cu privirea ascuțită și parcă și țiganii - care se Îmbrânceau ca toți dracii și se luau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dat seama imediat că În fața lor se găsea un omorâtor de nemți, nu i-ar fi acordat viza și l-ar fi lipsit, poate, pe viață, de vederea nepotului său pe care atâția ani Îl râvnise”. Pe atunci, Însă, viitorul Repetent nu putea bănui că viața colonelului avea să dureze Încă zece ani buni pe care el, Repetentu, nu se știe bine dacă i-a apucat au ba. În seara În care cei trei băieți Îl ascultaseră pe Colonel, după ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de Înmormântare. Când Repetentul de mai târziu Își dăduse seama că Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de Înmormântare. Când Repetentul de mai târziu Își dăduse seama că Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre ele Începuseră să-și piardă sfârșiturile, Își domolise gândurile și-n fața ochilor goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pieptul niște fire electrice de Înaltă tensiune. Ectoraș, Însă, nu avea ochi și urechi pentru altceva decât pentru țărâna măruntă care se scurgea, susurând ușor, În gaura rotundă a unui cuib de păianjen. Când izbucnise revoluția În marele oraș, viitorul Repetent se destrăbăla cu nevasta unui cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a naivului său amic. Când se lăsase noaptea, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
porcoase la adresa organelor, refuz de legitimare, opoziție la reținere, tentativă de fugă et caetera. O tragedie americană...! S-a aflat, se povestește, se știe, se cunoaște! E istorie. Iată, sunt șapte ani de-atuncea? Sunt! Păi, bravo! Bravo lui! Bravo repetentului! Cinste și onoare, la recapitulare! Oare cum o fi reușit, măi, Fratele meu, să se-abțină cu desăvărșire să-și mai pună gurița? Habar nu am! Pledez nevinovat. Mă depășește. Cazul lui este la fel de inedit, ca un roman scris la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și nu știam să citesc, să scriu și să socotesc ca și colegii mei, ci doar știam să număr. Dar mă promovau, deoarece pe vremea aceea se spunea că toți elevii trebuie să promoveze, că nu trebuie să fie lăsați repetenți. Și așa am trecut și în clasa a cincea. Când am ajuns în clasa a șasea, dumneavoastră ați luat clasa la care eram și eu. În acel an, v-a numit și director. Când ați vrut să cunoașteți nivelul elevilor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mergeam acasă la ei și dădeau „formal” lucrări de control curente sau teze pe hârtia albă mâzgălită cu numele și prenumele, data și subiectul și nu mai scriau nimic. Și, cum tu ai spus că nu aveam voie să lăsăm repetenți, puneam pe lucrare nota 4, iar când mai venea pe la școală și făceau act de prezență la ore, la verificarea orală a lecției, li se dădea nota 5 ca să le dea media de promovare. Uneori mergeam pe câmp, mai ales
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală (dar Vova Smirnoff era deja în clasa a treia, iar Mimi în clasa a patra și rămăsese și un an repetent). Băiețașul cel nou era cam de o vârstă cu mine și nu mi-a atras la început atenția. Maică-sa, era însă extraordinară, complet diferită de mamele noastre care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu, pe Sașka, el are ochii albaștri!"; Da` ce, Sașka e mic de statură?" Firește că nu întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei moarte / 143 Marilena și Melisa / 165 Punctul matematic / 183 Secole / 195 Ego și Alter Ego / 203 Inventator / 219 Geta / 227 Plimbare cu metroul / 247 Un loc ascuns, nu chiar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație. REPETENTUL DUPĂ UȘĂ Trecând de casa cu etaj șubrezită de explozia unei bombe, c-un semn de salut Relu dădu colțul luând-o pe strada Radovici. Daniel rămase doar cu Horia Victor să-și continue drumul destul de lung de la școală până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
primele zile ale anului școlar, Daniel abia reușise să-l scoată pe noul său coleg din cercul celor care îl înghesuiseră într-un colț și îl batjocoreau fără pic de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca niște lași ce erau, Bărbuceanu și Romoșan și Gomoiu și toți. S-ar fi bucurat cu toții, ca de fiecare dată, cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viață de rege. Așa că mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la "Steaua Română" suna de ora unsprezece. Ora unsprezece din noapte. Daniel stătea lungit, cu ochii deschiși în întuneric, către tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu, cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]