565 matches
-
avea să profite în nici un fel de pe urma vizitei. De fapt, toată deplasarea îl costase o grămadă de timp și de bani. Dar încă nu-i venea să plece. Încă nu era chit cu Mark. Se întoarse la hotel, luă la repezeală de la bufet un obiect ce părea să fie pentru micul dejun, se urcă în mașina închiriată și plecă spre Farview. La trei kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scenă la alta, schimbând în goană costume, decoruri, peruci, strădu indu-mă să interpretez cât mai corect partiturile și simțindu-mă vinovată că nu am destul timp să pregătesc fiecare rol așa cum se cuvine. Pur și simplu, mă suiam la repezeală pe câte-o scenă și improvizam din mers, mereu cu ochii pe ceas, mereu gândindu-mă ce voi găsi pe cealaltă scenă, oare cum mă va primi publicul, oare îmi mai știu replicile ? La job vorbeam cu bona despre prânzul
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Nu mă minți? Nu, zău, puteam să jur?! M-am zăpăcit de tot. Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-un loc ca ăsta?! Ia, ascultă... Doamne... ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unsprezece dintre cei cincisprezece tehnicieni. Kent avea să fie neplăcut surprins de apariția atâtor chimiști geniali. Totuși, victoria definitivă era încă departe. Pentru a o obține, era probabil nevoie de un atac direct împotriva lui Kent însuși. Grosvenor pregăti la repezeală o înregistrare pentru o emisiune experimentală destinată micilor aparate acustice și începu să se plimbe printre oameni, pentru a vedea cum reacționează. Patru dintre ei păreau tulburați de ceva. Grosvenor se apropie de unul dintre aceștia, care clătină mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din cauza acestei inimi. În ce-l privește, era neîncrezător din fire și nu se lăsa amăgit de detalii. Articolele fuseseră scrise de doi redactori, dintre cei care nu mai erau la ziar, nu știa de unde să-i ia acum, la repezeală, pesemne erau plecați pe durata sărbătorilor, iar timpul îl presa tare. Revăzu faptele. 17 mai: membrii Sfântului Sinod s-au adunat în urma unei „invitații primite de la Ministerul Cultelor“. Arhiereul Atanasie Craioveanul a citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
blestemat. Mă întorc repede. Își luă paltonul din cuier și ieși cu el pe braț. Adăugă înainte de a închide ușa: ― Dă-i drumul, dragul meu! Poți să râzi acum un sfert de oră. Când auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și părăsi bucătăria. * Valerica Scurtu își perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
place mirosul de cocină". Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tocmai acest autograf mă obligă și mai mult în privința scrisului... în momentul acela, în curtea și în casa mea au venit rânduri, rânduri de musafiri - colegi și prieteni de-ai noștri și în acest fel, volumul a fost citit la repezeală, iar preocupările noastre s-au canalizat pentru lansarea propriu-zisă a volumului în cadrul revistei „Academia Bârlădeană” - aproape centenară. Zilele acestea, aranjând un grup de cărți, m-am oprit din nou asupra volumului în discuție și mi-am propus să-i fac
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
om, apoi doi începură să lovească vârtos cărămizile cu ciocanul; li se alăturară alții folosindu-se de răngi sau chiar de umeri. Se întoarseră spre Salam. —Vino-ncoace! Îi întinseră piciorul de metal al unei mese. Curând, zidul încropit la repezeală cedă, un castel de nisip năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Întrebare la care nu-i putea răspunde decât rugând-o să nu o pună. A lăsat umerii În jos de parcă greutatea corpului ei s-ar fi dublat. De ce Îi era atât de greu să comunice cu mama ei? Împrovizând la repezeală o scuză și promițându-i că o va suna de Îndată ce avea să ajungă acasă, Armanoush a Închis mobilul. A aruncat o privire furișă spre Matt ca să vadă dacă Îl deranjase telefonul ăla, Însă observând că acesta cerceta Încă farfuria, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alta, cu o a treia, ele se lipeau de mine și-mi pipăiau zona intimă pînă ce mă hotăram s-o aleg pe una din ele și să mă las dus Într-un ungher Întunecat unde mi se dădeau la repezeală pantalonii jos. Visam să torn un film În decorul acela. Am făcut o adaptare după Sylvie. Gérard de Nerval scrisese: „Ieșeam de la un teatru, unde În fiecare seară apăream În avanscenă În mare ținută de adorator“. Eu am Înlocuit teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi trebuit să fie ultima oară. N-a fost. E adevărat că noua figură n-a ieșit neagră, e adevărat că n-a ieșit albă, dar, o, ceruri, a ieșit galbenă. Oricine ar fi renunțat, ar fi trimis la repezeală un potop ca să termine cu albul și cu negrul, i-ar fi rupt gâtul omului galben, era o concluzie logică a gândului care-i trecuse prin minte sub formă de întrebare, Dacă nici măcar eu nu sunt în stare să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mirosul de cocină”. Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. „Plec chiar acum”, i-am zis și mi-am luat pardesiul, punându-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: „S-a dus leguma?” „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai respecți pe nimeni și să te prefaci din când în când modest pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el, mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea Sa Satanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit În altă parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce nu vă duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că nu bagă de seamă, iar Lisa mă conduce În jos, pe alee. O vreme, ne plimbăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de un singur lucru îi e rușine, că a sosit prea târziu și n-a ajuns la înmormântarea lui taică-su, deși a pornit-o la drum de-ndată ce a primit vestea, dar bietul bătrân a fost îngropat la repezeală, mare păcat că n-a putut să-și ia rămas-bun de la el așa cum s-ar fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n dinți să intre în baracă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a lui Fersen. Își parcă la repezeală propria mașină și alergă spre vehicul, pe care-l văzu limpede că se mișcă, deși nu se deslușea nici un pasager Înăuntru. Scoase arma din toc, se apropie cu precauție și deschise brusc portiera. Stupefacția o făcu să lase arma jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care-și Închidea și el telefonul odată cu Annick, dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă, doar madam’ Yvonne, mă rog, doamna Le Bihan a făcut tărăboi la telefon că s-o aștepte ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]