568 matches
-
ras cu care-și clăbucea fața când auzi soneria. Apucă un prosop, se șterse de spumă, Îndreptându-se spre ușa de la intrare. Niciodată nu ar fi primit pe cineva Într-o stare ce-ar fi trădat desconsiderația. Își trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
prostuțe, comice, gen: Și cînd pasărea cîntă,/Seară peste noi cădea/ Și cum dorul meu torcea/Visul drag mă-nfăsura etc. Acest om al armelor care făcuse două războaie mondiale, - fiindcă-l apucase și pe-al doilea, scos din rezerva la repezeala ca si cum ar mai fi contat ceva pe cîntarul crunt al războiului: ...și că încă de pe atunci, de prin 1941, făcea poeziile lui dulcege amintind de sfîrșitul secolului trecut, cînd lirica eminesciana îi buimăcise pe ațiți sentimentali confundînd poezia cu clișeele
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
scenă la alta, schimbând în goană costume, decoruri, peruci, strădu indu-mă să interpretez cât mai corect partiturile și simțindu-mă vinovată că nu am destul timp să pregătesc fiecare rol așa cum se cuvine. Pur și simplu, mă suiam la repezeală pe câte-o scenă și improvizam din mers, mereu cu ochii pe ceas, mereu gândindu-mă ce voi găsi pe cealaltă scenă, oare cum mă va primi publicul, oare îmi mai știu replicile ? La job vorbeam cu bona despre prânzul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
am primit ajutoare, am dres podul, că se cam prăpădise, am făcut diguri, că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului nostru, se înălța grotesc și zdrențăros un cort de campanie prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred. Unii susțin că înăuntru sălășluiesc doi împărați. Dar parcă mai poți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
rămân lângă el să-l țin în viață până te-ntorci cu doctorul. Du-te la spital. Du-te la prefect, s-aducă el un doctor dacă nu vrea să vină nimeni. Nu sta. Da, da, bâigui Cerboaica, îmbrăcând la repezeală rochia uscată de soare, impresionată de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vica Delcă din Dimineața Gabrielei Adameșteanu, plus tripleta Gaițelor (Aneta, Zoia și Lena Duduleanu) compun capitole aparte. Dar cum să uităm de Pena Corcodușa?! M-am întrebat apoi dacă la autoarele noastre domină poezia sau proza. Sigur, dacă enumeri la repezeală nume ca Veronica Micle, Otilia Cazimir, Elena Farago, Magda Isanos, ori dacă treci prin vârfurile poetice feminine ale decenilor comuniste (Veronica Porumbacu, Maria Banuș, Nina Cassian în anii ’50, Blandiana, Buzea, Melinescu în anii ’60, Mălăncioiu, Angela Marinescu, Tartler, Uricariu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile. „Ca să ajungă acolo unde îl cocoață dramaturgul” (p. 101), notează în același volum ce-i face I. L. Caragiale unui personaj. În Petreceri cu gândul și inducții sentimentale stupefiază strenue, din „fetele acelea strenue și strălucitoare” (p.
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
amănunte, graurii au început să imite și fragmentele muzicale de pe telefoanele mobile ale excursioniștilor. Întrebîndu-mă dacă nu e cumva o glumă, am luat din raftul cel mai de sus al bibliotecii mele Scrieri alese de Odobescu și am recitit la repezeală paginile dedicate de el graurilor, personaje culturale încă de la Martial, Dante și Buffon. Or, totul se confirmă: și Odobescu vorbește despre talentele multiple "ale acestui interesant neam de păsări" pe care, dacă le trimiți la pension "învață franțuzește, pronunțînd gras
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
showului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu" (p. 199). Despre cei care au mărturisit că au fost impresionați de pelicula lui Mel Gibson Patimile lui Hristos (printre numele care îmi vin în minte la repezeală se află Papa Ioan Paul al II-lea, Virgil Nemoianu, Cristian Bădiliță, Adrian Papahagi) editorialistul notează cu zdrobitoare superioritate: "Cei care se bulucesc să-l vadă (filmul Patimile lui Hristos - n.m.) și zic după aceea că au ieșit pătrunși de
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
declară Ioanide. Numai că eu nu mă angajezcu construcția, fie și pentru prieteni, eu sunt arhitect, îți fac planul și-ți recomand pe cineva foarte modest, care îl va executa. Și cu creionul îi schiță pe dosul unui plic, la repezeală, ideea sa. Avea să facă o aedicula albă și zveltă cu lanternă, cu o ușă de bronz, în fața căreia ar fi dus un mic drum de dale de piatră. Îngerul, așezat cu picioarele la nivelul dalajului, ar fi călăuzit pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te ascunzi undeva. Mai bine staiaici. - Asta și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica. Gavrilcea nuvoia să piardă vreme cu conversația, tovărășia cu Pica în mașină putea să-i fie un scut. La repezeală hotărî ca Tudorel să meargă acasă. Pica venea cu Gavrilcea până la cimitir, apoi se întorcea și ea, iar pentru eventualitatea unei întîrzieri excesive, Tudorel știa de unde s-o ia. Deși relativ târziu, cimitirul era deschis, unele persoane ieșind de la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în primele zile de după 27-28 iunie 1940. Retragerea armatei, a poliției, jandarmeriei și administrației, refugierea a numeroși intelectuali (preoți, învățători, profesori etc.), a persoanelor în vârstă, a bolnavilor, femeilor și copiilor, în căruțe, mașini, cu trenul, s-a făcut la repezeală luându-se numai câteva lucruri. Deplasarea a fost mult îngreunată de zilele ploioase și de inundațiile care au desfundat drumurile. Nu au fost puține cazurile în care părinții disperați își căutau copiii rătăciți în vâltoarea evenimentelor, în care familiile au
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
În timp ce Începuse deja să se Îmbrace cu un trening alb cu dugi albastre și pantofi ușori de vară fără tocuri, numai buni de mers pe nisipul de pe plajă. Cu greu se hotărâse și Andreea să facă același lucru. Îmbrăcase la repezeală treningul roșu și și pusese o băsmăluță tot roșie cu o broderie minusculă făcută de mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate omorî îmi fixase partea stângă unde știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
deoparte, ca să nu complice și mai tare situația, se gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii mei. — îți bați joc de mine? încercă să-i răspundă Sena pe un ton grav, sperînd că totul nu-i decît o glumă. Aș vrea eu, îi răspunse Dendé privind atent în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oferit să-mi publice intervenția la București, În Literatorul. Un gest de prețuire și curtoazie, evident, chiar de curaj, dacă mă gândeam la „răii” care nu aveau să-mi ierte, cum prezicea, păcatele. Ar fi Însemnat Însă să Întreprind la repezeală o transcriere liberă a ceea ce spusesem, iar numele revistei nu mă atrăgea, Îmi parveniseră destule opinii sarcastice despre noua publicație. A rămas să ne revedem dimineața următoare la o cafea, Înainte de reîntoarcerea la destinațiile noastre atât de diferite. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite la el, cu o încordare abia vizibilă în jurul ochilor: Tu ce crezi? Nu-i spuse nimic lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea să profite în nici un fel de pe urma vizitei. De fapt, toată deplasarea îl costase o grămadă de timp și de bani. Dar încă nu-i venea să plece. Încă nu era chit cu Mark. Se întoarse la hotel, luă la repezeală de la bufet un obiect ce părea să fie pentru micul dejun, se urcă în mașina închiriată și plecă spre Farview. La trei kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treilea va bate la ușă. Ușa stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tale e mai bună decât una cu sânii mari la televizor. Singurul strop de amărăciune în toată întâmplarea e că mă numea întruna Marcello. Dar acum du-te să te culci, altfel vine mama acasă și trebuie să născocim la repezeală niște minciuni, ca să-i explicăm de ce mai ești treaz la asemenea oră. Doar nu-i putem spune că din cauza Anitei Eckberg nu dormi. Cândva, mai târziu, oricum ai să faci tu nopți albe din pricina unei femei, fie pentru că te iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă pusese câte un bilet cu un nume, pentru ca mătușa să știe cine ce urma să primească. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am dat adresa, iar el a zis că va veni în zece minute. Hai, să intrăm. Nu e cea mai potrivită stradă pentru așteptat. Sunt sigură că Maria nu se va supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]