1,325 matches
-
de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment din povestit; l-am văzut cum se luminează la față și izbucnește într-un hohot de râs. Amintirile se derulau cu repeziciune în mintea lui și nu reușea să-mi povestească în ritmul în care își aducea aminte câte ceva. L-am urmat și eu cu un zâmbet, așteptând nerăbdător să aud continuarea poveștii lui Nichita Tomescu. Își amintise de un român, pe
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
ei, ca o pedeapsă pentru cel pe care încă îl iubea. Orgasmul multiplu a făcut-o să țipe ca o pasăre rănită. Ceva din pieptul ei se ridica spre cer, spre stele, spre Dumnezeu! Fereastra de la apartament se deschise cu repeziciune. Un moșulică în maiou și cu părul alb se zgâi la ei. - Ce faceți, măi, acolo? Chiar sub geamul meu v-ați găsit să vă călăriți? Nerușinaților! Tu ești, Mădălina? Lasă că te spun eu lu' mamă-ta! Ea uite
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. - Cinci... șase... șapte... Teama ce o simțea acum nu cunoștea cifrele sau nu voia să le audă. Ea creștea, creștea, creștea, cu aceeași repeziciune cu care mâinile apucau știuleții și le desprindea boabele. O găleată, și încă o găleată, un sac plin... Șerban număra cu voce tare, din ce în ce mai tare, trebuia, trebuia să își învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul din care se auzeau sunetele acelea nemaiauzite. Din păcate, porcușorul nu fu destul de rapid. Melodia încetă înainte ca el să ajungă la interpret, lăsându-l debusolat în miezul umed și rece al pădurii. - Eiiiii, dar ce avem noi
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
porcușșșor cântăreț! - Știu că sună neobișbuit, dar chiar cred că am talent! - Biiine, te voi conduce. Marinică porni pe urmele șarpelui, povestind repede cum își descoperise talentul și cât de grozave erau urechile lui muzicale. Șarpele aluneca în fața lui cu repeziciune, părând că într-adevăr știe unde să îl găsească pe cântărețul din pădure. Fără să fie prea atent pe unde calcă, atent la propria poveste, porcușorul se trezi prea târziu că fusese ademenit într-o capcană. Abia când se trezi
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Am colaborat și la ziarul „Poștașul”, cât și la alte publicații. - 2008 colaborări la ziarele Săptămânalul Clisurii Drobeta Turnu Severin și Vocea Clisurii din Moldova Nouă. Întrând în rândul NET-iștilor, activitatea mea a fost mult ușurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar și încurajarea celorlalți autori tineri, și mai puțin tineri, căutând să le promovez creațiile pe diverse site-uri, dar și prin volumele antologice menționate. Am publicat și public în continuare pe diverse site-uri culturale de pe
AMINTIRI DESPRE MINE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367369_a_368698]
-
cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Gișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau în fluvii. Nu am avut loc la prea multe pentru că, domnul Mihai Cătrună și doamna Lili Albu, au pus stăpânire pe acest capitol. Adevărat, a fost puțin loc și pentru ceilalți, dar
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune. „Dacă a plecat după ce am vorbit la telefon... ar ajunge imediat după miezul nopții, deși eu de unde să știu cum conduce el mașina? Oare este vitezoman? Nu cred. Părea a fi un om foarte calculat, meticulos, calm, sincer și, trebuie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
cheamă complicități printre arborii rămuroși din preajmă sau printre tufele acoperite de un soi de pălării vegetale, verzui-închise, mătăsoase ce te îmbie la umbra-le binefăcătoare după osteneala de a fi admirat atâtea minunății, într-o zi care înainta cu repeziciune către vârful canicular atât de obișnuit pe aceste meleaguri. Strâmbătățile războiului i-au făcut să pătimească și pe japonezii americani aflați la a doua și a treia generație în Lumea Nouă, semnul limpede al unui “gulag” inversat și în care
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
parte pe un pat de spital, undeva în Munchen, orașul aflat pe malurile râului Isar, o apă curgătoare ce vine din Alpi și se revarsă în Dunăre. O apă de munte, cu un nume celtic, ce redă ideea torentului, a repeziciunii, un simbol al vieții ce trece foarte repede, al vieții ce se stinge într-o clipă și care nu lasă timp de răgaz. Avem de-a face cu o revizuire a gândurilor în fața unei posibile treceri „dincolo”, în fața necruțătorului sfârșit
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
albă au părinții tăi?” - își întinsese ea într-un zâmbet slinos, buzele vineții - suferea de inimă - țintuind-o cu privirile înghețate, precum își fixează șarpele victima. Și în plină zi fierbinte de vară, fiorul acela rece, care îi cuprinsese cu repeziciune tot corpul, înghețându-l... și mama, care fără să observe nimic, râdea... Arina se simți brusc epuizată; împinse cu zgomot ceașca de ceai goală din față sa și, fără a mai face ordine, se ridică să plece către casă. Nu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
necazurile mele, ci de constatarea că ne-am aflat întâmplător în același loc și că, invitată, am făcut câțiva pași împreună... Și tac. Iar nu poate să-nțeleagă scurta mea reculegere. Văd asta din zbuciumul piciorului său drept, hâțâind cu repeziciune și banca. Peste ceva timp uită că-s indezirabilă și-mi propune ca mâine să venim împreună la împărtășit. Îmi explică și de ce mă vrea însoțitoare: -Pentru că nu-mi place să circul singură dis-de-dimineață! Detest anturajul exclusiv al celor
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
ateizante nu vor putea niciodată pătrunde. Și acest lucru nu are loc fiindcă hingherii întunericului spiritual ar merita cumva falsa apreciere circumstanțială oferită, ci pentru că ei constituie segmentul compromis (și compromițător în genere) al grupului care i-a primit cu repeziciune drept slugi devotate în rândurile lui și de care cu niciun chip nu se poate dispensa. Ni se întinde în față un drum arid către o altă ordine societară a umanității, un nou teatru planetar globalizant și cu accente vădite
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi pBrigitte printre crăpăturile apărute în
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
urmărea tremurul sub bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare și repeziciune de mâna negricioasă de la un sân la altul. Simțea doar durere și scârbă. Rămăsese ca mută, înmărmurită de groază, ochii devenindu-i izvor de lacrimi. S-a dezmeticit și a înțeles pericolul la care era expusă, în momentul în care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
a... - Mda, deci asta este explicația! a murmurat comisarul contrariat, după o pauză de câteva clipe, timp în care a derulat în gând toate ipotezele pe care le crease cu privire la desfășurarea evenimentului și a șters o parte din ele cu repeziciune. După un schimb semnificativ de priviri cu procurorul și comisarul Grosu, a revenit către cel audiat și a continuat să‑i vorbească mai apăsat și rar. - Domnule Breazu, noi respectăm principiul prezumției de nevinovăție, dar ceea ce declari ne face să
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
va trebui să lupți să-l ai și să-l ții... - Bine, tati! M-ai convins, dar să știi că nu aștept să mă prindă anul acolo... - De acord, fetița mea dragă, batem palma! Și timpul s-a scurs cu repeziciune. Adevărat, sub aspect profesional, în favoarea ei. Cunoștea aproape la perfecție întregul instrumentar și putea să-l folosească în orice moment, indiferent de ce natură era intervenția. Profesionist recunoscut, meticulos, deosebit de pretențios și conștiincios, doctorul Marinescu o angaja pe Anca în toate
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
ca în anii din vechime. Însă numărul morților îl depășea cu mult pe cel al celor care putuseră fi salvați. Se făceau gropi comune, unde cadavrele erau incinerate, pentru siguranță. Însă nu exista o siguranță adevărată. Molima se răspândea cu repeziciune, mirosul greu al cadavrelor arse plutea în aer, oamenii plini de bube agonizau lent și înfiorător în propriile locuințe. Nimeni nu mai avea curaj să mai facă nimic, toți așteptau o sentință implacabilă, una care deja fusese scrisă. Silviu a
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
Dacă voi trăi sau dacă voi muri!”. Apoi, timp de două zile și două nopți, am dormit. Am avut vise stranii, în care pendulam între Rai și Iad, în care tot ceea ce văzusem și iubisem vreodată mi se pendula cu repeziciune prin fața ochilor, în care dansam cu Ramona, apoi cu Moartea... Un dans pentru veșnicie. Mă priveam în oglindă și nu-mi vedeam adevăratul și înfricoșătorul chip, ci doar o mască, pe care mă obligasem să o port pentru totdeauna. O
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]