398 matches
-
să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40. Ridic ochii și Înțepenesc. Mick a scos de nu știu unde un reportofon, pe care Îl ține În direcția mea. — Prima oară te-ai Întâlnit cu Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zâmbește. Vorbește cât poți de relaxat, cum ai vorbi cu un prieten la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mâna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicând sprânceana către Jemima. Își vâră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. Câteva momente, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mâna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicând sprânceana către Jemima. Își vâră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. Câteva momente, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu aud decât sângele zvâcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița tresare și mâna Îi tremură pe reportofon ca scuturată de friguri. ,,și totuși, nu simțiți nici o schimbare? , insistă ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să fur, când să fur, pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reportaj cu și despre cerșetorii patriei, și, aș vrea să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Antoniu ridică privirea, pentru că vocea i se pare foarte cunoscută. În fața lui stă Plăcințica, În carne și oase, da, ea este!. Ține În mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-mi dați o mână de ajutor. Vă dau și bani, numai să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să mai aștepte ca el să-și dea consimțământul, apasă butonul argintiu al reportofonul, trăgându-l de mână În același timp aproximativ un metru, distanță de scările metroului. Și... Începe să turuie. -Cum se simte un cerșetor, la un an și jumătate de la intrarea țării lui În Uniunea Europeană? -Ca dracu, răspunde cu obidă Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ferescu. -A,Fane...Ce mai face? -Fane mi-a vorbit de Agenție. L-ați ajutat în cazul cu Andreea... Ea vrea să divorțăm...E vreo speranță? Gina aprinse o noua țigara și îl privi din nou cu interes.Dan opri reportofonul. Se gândi preț de un minut,apoi îl liniști pe impetuosul musafir: -Domnule Liteanu,tariful nostru e ridicat... Deci preluați cazul!Domnule Durău,nu știu cum să vă mulțumesc...Voi achita toate cheltuielile.Sunt patronul unei societăți de turism internațional... -Domnule Liteanu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
planul C.? Nelu:Scrie tu o carte și noi o comercializăm.Să fie best-seller. Americanu:Măi,știți că m-am gândit la asta?! Uite,vă propun un subiect. Să-mi spuneți dacă e bun.( Iși drege vocea.Dă drumul la reportofon) Ghici cine vine din curbă? Roman polițist.De Americanu.Acțiunea se petrece într-un oraș.Bărbatul se plimbă prin fața unei cutii poștale.Femeia vine din direcție opusă și pune un plic în cealaltă cutie de scrisori. Lui i se pare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mai atent.S-a înșelat.Persoana din fața sa este o clonă. Detectivul e în dilemă... (Nelu și Costel sunt cu gura căscată) Ei ce ziceți? (Monica surâde) Nelu și Costel:Magnific! Și continuarea? Americanu(o observă pe Monica și oprește reportofonul.Se ridică și vine în întâmpinarea ei):Da’ cine e această frumusețe? Nelu(acru):Chiriașa ...ta. Scena 3 Americanu e singur.Se aude zgomot de la etaj. Americanu(își aranjează cravata;se șterge de ruj):Ce înger m-a întâmpinat?Cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
om slab, obscenitatea de doi bani, dorințele periculoase, izvorâte din frustrare - și cea a omului liniștit, aproape rafinat, care o primise. Lipsit de suspensorul cu buline și îmbrăcat în marouri și bejuri autumnale, Razza Rob arăta serios și atent. Pe când reportofonul înregistra conștiincios, își împleti degetele și îi dădu niște replici profunde, grave. Aș zice că, dat fiind că noțiuni precum „revoltă“ sau „repulsie“ există doar la nivel mental, este o prostie să încercăm să delimităm elementele care le-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și de regulamentul concursului în particular, din demonstrația unui curs de bătut la mașina de scris, asigurat de negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-a doua, de unde se auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și făcură ca juriului să i se strepezească dinții și să le condamne pe cele trei. Cineva din public se repezi și rupse jerseul uneia. Rușinea le umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare, receptoare de înregistrat etc. — Tot învârtindu-ne! salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi răspunse prudent Felix S 23. Am auzit că ați avea o problemă... spuse marțianul. Pot să iau loc? — De unde știi matale că noi avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nesincer, și vroia să-i facă rău cuiva. Deci mă hotărăsc să renunț. Însă pentru a avea dovada că toate acestea s-au întâmplat (cum pe el îl caută poliția) încerc să-l înregistrez. Se apropie de mine, îmi ia reportofonul și îmi spune îmbrățișându-mă (Eram într-un loc public). Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm cum îmi place mie. Și pleacă. Eu renunț la toată povestea și plec în călătorie. Tocmai când coboram cu liftul la garaj, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
termina lucrurile. Însă încep să am îndoieli. Se pare că tipul sapă groapa cuiva, însă nu e sigur. Totuși, încerc să-l înregistrez. Când ne despărțim, însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ești inteligent, nu m-am Înșelat În privința dumitale. Recunosc: Într-adevăr, mi-ar plăcea să te conving, chiar dacă știu că nu-mi va fi deloc ușor. Dar deloc... Hai să revenim Însă. Stai jos. Iar acum, dacă ești amabil, Închide reportofonul, mă deranjează și nici nu-mi amintesc să fi stabilit ceva privitor la vreo Înregistrare. Nu suport exibiționismele vocale de nici un fel, mă enervează cumplit. Am motivele mele, te rog să mă crezi. Așa... Pune-l pe masă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe măsuță fără să-i ofer satisfacția vreunui comentariu sau a vreunei Întrebări. Ambele ar fi fost inutile. Profesorul a reluat fără să dea semne că incidentul Îl deranjase În vreun fel, dar și fără să se simtă dator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În memorie din cine știe ce motiv sau de la ultima convorbire pe care ai avut-o cu el și repet-o de o mie de ori, de o sută de mii de ori, până va suna la fel. Uite, ai aici un reportofon ca să te poți verifica din când În când. Îmi dau seama că e foarte dificil, dar Încă o dată Îți spun, nu imposibil. Bagă-ți În cap că se poate și o să vezi că, Într-adevăr, se poate. Bergman a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mecanismul, Însă rezultatul acesta este, fără excepție. Eram dezolat, am renunțat de o sută de ori și iar am luat-o de la capăt. Periodic, Îmi verificam progresele - vorba vine, mai degrabă lipsa progreselor - și mă enervam tot mai tare pe reportofon, de parcă el era vinovat. Ajunsesem să-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și orice alte lucruri de-astea oribile, Îmi fac rău. Înțelegi acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi... Până la urmă, m-am convins că tot nevoia, săraca, naște soluții. Nu mergea cu hazardul, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură nu e deloc soluția ta, mi-a replicat Eva. În primul rând că reportofonul este prea mic ca să dispună de fidelitatea necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar sigură nu e deloc soluția ta, mi-a replicat Eva. În primul rând că reportofonul este prea mic ca să dispună de fidelitatea necesară. Pentru redarea unui sunet identic cu acela emis pe cale naturală, am avea nevoie de o aparatură profesională și de niște boxe uriașe. Nu posed așa ceva și, oricum, n-aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenție încrezătoare desfășurarea unor întâmplări care abia au început să se schițeze. Exact ceea ce, cuprinși de entuziasm profesional și de nerăbdare informativă, fac deja jurnaliștii din presa scrisă, de la radio și de la televiziune, alergând dintr-o parte în alta, punând reportofoane și microfoane în fața oamenilor, întrebând Ce v-a făcut să ieșiți din casă la ora patru ca să vă duceți să votați, nu vi se pare incredibil că toată lumea a ieșit pe stradă în același timp, auzind răspunsuri seci sau agresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Lucram în același birou. La serviciu, am aflat amănunte despre familia lui Richardson, despre trecutul, credințele, concepțiile asupra lumii, speranțele lui. I-am studiat vocea, apucăturile, expresiile feței. Am exersat în fața oglinzii și apoi cu ajutorul unei camere videoși a unui reportofon. Le-am exersat zile și luni întregi, până când mi l-am putut însuși în câteva secunde, până când am reușit să dispar, până când m-am putut mișca după bunul meu plac fără să transmit o singură undă a eului meu real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]