3,228 matches
-
apoi și alegerile din 1996, pentru că nu prezenta garanția unei asemenea distanțe, și nu le-ar fi cîștigat în 2004 dacă nu ar fi admirat împreună cu George W. Bush, curcubeul. De fapt, din 2000 și pînă azi, oricare ar fi reproșurile pe care le putem adresa PSD, înclinația pro-rusă sau vreo undă măcar de antiamericanism nu se numără printre acestea: aș zice chiar dimpotrivă. Oricît ar fi de hulit Adrian Năstase, să nu uităm că, somat să opteze între americani și
Zoe Petre: Propaganda băsistă continuă minciunile referitoare la USL () [Corola-journal/Journalistic/42537_a_43862]
-
privind restructurarea Departamentului de comunicare. El a adăugat că a cerut ca până miercuri, la nivelul ministerului, să se realizeze un audit pe comunicare, prin care se va analiza acest domeniu, dorind să fie restructurat eficient departamentul. Demersul ministerial survine reproșurilor aduse departamentului de comunicare după ce Jandarmeria a informat mass-media cu privire la amenzile date în zilele de 21 și 22 august, protestatarilor din Piața Universității, nemulțumiți de decizia Curții Constituționale de invalidare a referendumului.
Efectele "dosarelor" de la Universitate: cad capete în Jandarmerie () [Corola-journal/Journalistic/42683_a_44008]
-
căruia îl va da în judecată pe Ioan Predescu pentru că ar fi declarat că votul său a fost definitoriu în decizia CCR privind referendumul, judecătorul Predescu a comentat: "Treaba dânsei!". Ioan Predescu nu a dorit să facă nicio declarație în legătură cu reproșurile făcute miercuri de către Aspazia Cojocaru la adresa sa în Plenul CCR. "Nu mai știu, nu mai țin minte! Nu mi-a spus mie nimica, n-am avut nicio dispută", a spus el presei. După ce jurnaliștii au insistat cu noi întrebări despre
Ce spune Predescu despre ameninţarea colegei sale, Aspazia Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/42754_a_44079]
-
se va trece la discuțiile tehnice privind această alianță, care intenționează să prezinte candidați comuni la alegerile parlamentare din acest an. "Toți am abandonat vacanțele, toți ajungem acasă la ore târzii în noapte. Cu toții dimineața, la cafea, ne împărtășim micile reproșuri pe care le primim la ore târzii în noapte", a adăugat Ungureanu zâmbind. Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu a transmis că împreună cu colegii săi au pornit cu gândul că merg pe un drum lung la capătul căruia să obține o
Ungureanu, decis să candideze la parlamentare, dar nu s-a hotărât pentru ce () [Corola-journal/Journalistic/42918_a_44243]
-
compensată pe deplin de o regie narativă fină. Majoritatea crochiurilor din Până la capătul liniei sunt „tablouri” de familie cu scenarii ieșite din comun. Într-un fragment, Moș Crăciun revine în imaginarul bărbatului matur ca un tată obosit, dar plin de reproșuri. Fără a ieși vreo clipă din limitele realismului, Petre Barbu păstrează până la final ambiguitatea identitară a celor doi: „Ți-e greu fără noi?, s-a uitat la mine atent să descopere dacă-l mint. Uneori mă bate gândul să mă
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
să mă mai gândesc că autoarea va ajunge în viitoarea sa carte la transparența stilistică a unor teoreticieni pe care amândoi îi prețuim [subl. mea]: Matei Călinescu sau Toma Pavel, pentru a rămâne între ai noștri. Nu, nu e un reproș, ci un semn de prețuire [subl. mea], pentru cei ce știu să-l citească” (p. 126). Mica neglijență (stilistică, desigur) pe care am marcat-o în citat mi se pare voluntară, făcând și ea parte din protocolul amendamentului voalat. Nicolae
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
răspândite de maestru, de a recunoaște ceea ce îi datorează și de a se legitima prin el. Dar întreprinderea viza și infirmarea limbilor rele care l-au urmărit de-a lungul vieții cu recriminarea că nu are „operă“ sau „lucrări științifice“. Reproșul complementar, lipsa de originalitate, este și el respins de cei doi editori: „Nae Ionescu o spunea limpede: originalitatea, în filozofie, nu poate avea alt înțeles decât acel de efort propriu de gândire, de autenticitate a filozofării. Lipsit de originalitate nu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pelerin/mire/sfânt, unele exemplificări, caracterizarea iubirii) cu opera autoarei britanice Evelyn Underhill, Mysticism. A study in the nature and development of man’s spiritual consciousness (1911). Mai precis, cu versiunea germană a cărții, care fusese publicată chiar în 1928. Reproșul nu se adresa lui Nae Ionescu, ci editorilor săi, căci, scrie el, dacă la un curs se poate trece cu vederea un izvor folosit, importantă fiind înțelegerea problemei, „când se trece la tipar, lucrurile se schimbă“. Recenzentul - care își susținuse
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu merită onoarea de a fi numiți, au jubilat la nesperata ocazie de a-și justifica vechile adversități intelectuale și antipatiile ideologice printr-o chestiune de deontologie auctorială. Alții i-au reproșat autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la epigonii lor târzii, i-a adus chiar acuza de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ale cărui „scamatorii filozofice“ le respinge și de ale cărui „greșeli“ ține să se ferească. Trimiterile pe care le face la el în articole sunt scurte, tangențiale și nu relevă vreo simpatie, ci dimpotrivă, ascund cel mai adesea ironie sau reproș. E adevărat că în cursul de metafizică din 1928-1929 se întâlnesc cele mai multe referiri la filozoful francez: șase, în comparație cu cinci referiri în alte patru cursuri de metafizică. Dar numărul e un fals indicator aici. Prima mențiune este tangențială la Bergson ca
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
când de fapt ai lacrimi în colțul ochilor. Mi-aș fi dorit tare mult să pot face asta. Poate că așa n-aș mai simți în vocea ta, iar uneori în tăcerea în care te închizi ca într-o carapace, reproșul. Aș vrea să petreci o zi lângă mine, fără să te văd, să fii acolo, în umbră. Știi ce? De ce nu te-ai muta tu, aici? Pare o nebunie, îți înțeleg rezervele, dacă le ai. Un alt oraș, necunoscut ție
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care mi-a cuprins gândurile, declinul sufletesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
miște, dar de fiecare dată, reptila se lipea de el, mușcându-l până la sânge. Se trezea cu trupul plin de răni. Vindecabile. Doar sufletul îi supura, indiferent ce ar fi făcut. Atunci se întorcea tot către buna prietenă, cu un reproș mut: De ce? FLASH 9 (Cine sunt eu, fără tine?) fiicei mele, Miruna - Cine sunt eu, fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista acum, în viața mea? Te privesc cum dormi, ascultându-ți respirația
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ele. Munca era pentru proști ca Săndica, ele nu erau făcute pentru așa ceva. Pentru aroganța și lipsa lor de respect pentru vecinii lor mai În vârstă, aproape că nu era zi În care mama sau tatăl lor să nu primească reproșuri. Așa Înțelegeți voi să vă creșteți și să vă educați copiii? Uite ce obraznice sunt gemenele voastre, ba mai mult, nu mai găsim nici un ou În cuibar, nu cumva să fi intrat ele că lăsăm cainele liber și va fi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dăruiește, trup și suflet; și îi percepe, la rândul său, dorința de reciprocitate. Prin urmare, o ființă care vrea să se simtă femeie, nu doar femelă. Toate acestea induc „aventurii” o desfășurare deloc lineară, oferind suficient loc și suspiciunilor, și reproșurilor, și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Profesorului. După o clipă de uimire înțelege că este obligat să menajeze sensibilitatea iubitei sale, să prevină orice suspiciune. Pentru aceasta trebuie să exerseze, să încerce cât mai des să simtă cu inima ei, să gândească „în gândul ei”. Deși reproșul ei i-a părut nedrept la început, a încercat să privească „dinspre” ea și i-a dat dreptate. Fără să o considere o femeie „posesivă”, știe și acceptă că are „anumite sensibilități”. Dacă vrea să fie credibil, trebuie să nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și trăirile ei imediate. Domnul R. se surprinde admirându-i mâinile frumoase, părul negru contrastând cu fața smeadă, și își dă seama că, într-adevăr, Teodora a început să-l intereseze „nepermis de mult”, cum conchide, pe un ton de reproș, P.H. Lippa, scriitorul pe care contemporanii l-au cunoscut ca pe un adept al moralității tradiționale. Dar tot el, ca un scriitor care-și respectă meseria, se arată hotărât să urmărească evoluția acestei povești, fără să se implice emoțional sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La ultima lor întâlnire ea a făcut o constatare ce suna a reproș: de când s-au rărit întâlnirile parcă simte un fel de „înstrăinare”. Profesorul nu încearcă să nege, dar o asigură că „nimic nu s-a schimbat”. Însă știe că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu simți la fel?” - o întreabă, ușor mirat. „-Crezi că mai am timp să-mi dau seama ce simt?” Așa este: acum viața ei gravitează în jurul unui punct central, aflat în pătuțul de lângă fereastră... A perceput și un fel de reproș în întrebarea ei. Adică, el ce copil are acum în grijă? Sigur, cartea pe care a predat-o Editurii, dar aceasta nu-i decât un „copil” de hârtie... Poate a greșit făcându-i tocmai acum o declarație de dragoste, dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ci pentru că avea nevoie de mai multă siguranță. Ce, tu nu crezi? Și, în fața unei astfel de întrebări, puse cu atîta seriozitate de Vlad, Ilinca s-a fîstîcit deodată, s-a uitat vinovată la ceilalți colegi care o priveau cu reproș și, pentru a pune capăt acelei situații neplăcute, s-a apropiat de Vlad și i-a spus rîzînd: Ba cred, mă... da' am zis și eu, așa... Discuțiile s-au repetat cu amănunte noi și au fost chiar momente cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rău și nu-i va mai opri niciodată de la planurile lor. Dar... dacă n-o găsim? Deși șoptită, vocea Ilincăi îi înfioră pe toți. Grupul s-a oprit o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am scris și două poezii. Dacă vrei, o să ți le citesc altădată. Citește-mi-le acum, insistă Ilinca. Acum n-am caietul la mine. Nu puteam ieși cu el în mînă. Totuși în mintea sa, Virgil începu să-și facă reproșuri amare că n-a luat caietul să-i citească și Ilincăi poeziile. Dar nu le știi pe de rost?... Doar tu le-ai scris, nu? Nu... nu le știu... Ce rost ar avea să le învăț pe de rost? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu degetul spre ceva negru, ca o bucată de catifea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa? Ți-am spus doar că vin la Bărzăun să-i cer o carte și că mă-ntorc imediat!... Iar tu... Bine măcar că nu s-a ținut și Vlad după tine! E la poartă și el, răspunse Virgil îmbujorat de reproșurile atît de ascuțite ale fetei. Și de ce-ați venit încoace? Păi... Și Virgil nu mai știu ce să răspundă. Se mulțumi doar să ridice din umăr și să rîdă cu un dinte spre Bărzăun, care-l privea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]