451 matches
-
nașpa să vândă niscaiva subecte. Iete-te că leterat avem, mi-am zis și i-am pus cruce, văzând În pretenaru ăla bombă concurentu cu primejdie. Ia o vitamină și vezi-mi situațea: dacă giovinotto arată un notes și ne repugnă timpanile c-o cinedramă În formă dă creație inedită, io sunt În stare să mă gripez dă furie. Chestia am văzut-o nașpa, Ustáriz, da pă ultima sută dă metri soarta m-a scutit să halesc pilula aia amară. Cárdenas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ca și V. tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață, gînd și emoție, au însemnat aceeași continuă, de neînlăturat, cutermurare. Și nu odată încordarea aceasta avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o iau, iar și iar, de la început. Dar odată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
căci, deși mă aude, nu poate reține pentru el nimic. „-Căutătorule, descoperi că, mister și evidență, totul se risipește la atingere. Simpla ta privire anulează lumea. Haosul natural te înconjoară. Și el e tot opera creației. Dar oamenilor, acesta le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unei boli. Deci nu se poate face abstracție de acest fapt, în primul rând. Apoi, regret că fostul redactor-șef a fost pus în discuția altei organizații de bază, și nu aici, la acestă revistă. Trebuie să spun că îmi repugnă să discut lipsurile unui om în lipsa lui. Dar trebuie s-o fac pentru viitorul redacției - „Acum o să înceapă să lovească în el?“ - Da. E o situație paradoxală - zicea, după ce își trecuse mâna prin părul albit și răsucise pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aici cu mine și ești al meu și mă iubești.“ O vreme nu li se auzeau decât respirațiile. „Dar ziceai că nu mai suporți discuțiile cu mine despre artă și căsătorie și toate teoriile alea - cum le zici - care îți repugnă“, a spus Andrei. „Acuma suport orice. Chiar și logica asta a ta monstruoasă, nu-mi pasă de nimic. Dar nu despre iubire vreau să-mi vorbești, m-am văzut de nenumărate ori cățărându-mă pe piramida aceea a ta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alții în care nu puteam citi nimic. Dar nu-mi ajunge asta, înțelegi? Am așteptat mai bine de doi ani să-mi spui ceva din câte vreau eu, să faci un gest din alea care mi se pare că-ți repugnă și, acuma, dintr-odată, te-ai apucat să le faci... Acuma, când e prea târziu. Când nu mai vreau. Ce-ar trebui să fac? Ești în stare să-mi spui? Adică să las baltă bucuria în care mă cufund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul nefamiliară, pentru că mai împărțisem patul cu Joan la începutul acelui an, când familiile noastre au fost într-o vacanță cu corturile: dar nu simțisem nevoia atunci s-o ating sau să fiu atins de ea; de fapt chiar îmi repugna ideea. Dar cu Susan, de la bun început, am simțit - aproape că am leșinat de plăcerea acelei realități uluitoare, palpabile - că mă atinge, că eu o ating și că ne-am lipit unul de celălalt, ne-am amestecat, ne-am încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dispunea cum voia de episcopate. Papa l-a avertizat că acestea erau sacre, că nu puteau fi scoase la mezat; că Biserica trebuia să confere scaunele; că acestea erau destinate urmașilor Apostolilor, cei chemați de Cristos, prin intermediul alegerilor; regelui îi repugna să trimită și să primească scrisori și misiuni diplomatice 226: Pascal rămînea de neclintit precum o stîncă; Sf. Anselm, pe vremea aceea Primat al Angliei, îl susținea. Acest sfînt Arhiepiscop, din cauză că luptase pentru libertate, suferise deja prea multe persecuții și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu făcuse decât să-i prindă un colier masiv la gât. — La mulți ani, draga mea! cuvântă străinul, sărutând-o pe gât și înfiorând-o din nou. Clara făcu un efort uriaș să revină în prezent - un prezent care îi repugna - și să-i surâdă acelui individ care - își amintise! - îi era soț. — Mulțumesc... dragul meu, rosti ea, găsindu-și cu mare greutate vorbele. Am uitat complet că azi e ziua mea! Domnul Ionescu o sărută din nou, zgomotos, și îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cunoștea obiceiurile erotice ale prietenilor de aceeași vârstă. Nu era nici pe departe vorba ca ei să nu fi descoperit deja felurite moduri de a se autosatisface. Jocurile lor alunecau adesea În homosexualitate, chestie care, Încă de la vârsta aceea, Îi repugna lui Leac. Își disprețuia prietenii care, Îmbăloșați și hliziți, povestindu-și despre câte o pulpă ori o jumătate de țâță zărite Întâmplător, se adunau și-și trăiau În grup spasmul. Leac bănuia că se Întâmpla așa doar pentru că nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
jurăm că nu ne pasă de părerea lor. Numai că, în cazul lui Dragomir, varianta aceasta nu poate fi luată în calcul. Intenția cabotină de a-și vedea rîndurile ajunse sub ochii altora îi lipsea în întregime. Puține lucruri îi repugnau mai mult ca gândul de a-și pune în scenă ideile, rînduindu-le după regulile scrisului estetic. De aceea, amănuntul că cineva i-ar fi putut gusta paginile, rămînînd plăcut impresionat în urma lecturii lor, i se părea un semn de deriziunie
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
și absolut insensibil, de gheață, la ceea ce te face să suferi... Mă oprii, uitîndu-mă indiferent în jurul meu. Pașii noștri continuară multă vreme, bătând asfaltul ud al trotuarelor pe care zilele babelor topiseră zăpada. "Operațiune de scindare a conștiinței care îmi repugnă, exclamă în cele din urmă, îndîrjit, Petrică. Ori totul, ori nimic." "A, bine, exclamai și eu, consideri deci că Matilda e totul. Trebuie să răspunzi în sinea ta la întrebarea dacă nu cumva te înșeli. Nimeni dintre noi nu e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desfătare, celălalt este certat de boală, de sărăcie și de mizeria cea mai mare”. Pe de altă parte, sunt unii dintre oameni, al căror com‑ portament Îl amintește Încă din secolul al IV‑lea și Sfântul Grigorie Teologul, cărora le repugnă atât de mult compătimirea La originile bolii 39 și ajutorarea celor necăjiți, Încât Îi insultă și‑i batjocoresc pe aceștia din urmă, Îndrăznind chiar, cu nesimțire duhov‑ nicească, să zică : „De la Dumnezeu au ei nenorocirea, de la Dumnezeu avem noi prosperitatea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării într-o formulă estetică este, din acest unghi, și al supunerii față de „oficialitate”, al încadrării într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decât o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar însemna angajarea într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunând în locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmând fanfara de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
persoane. Pe scurt, terorismul const] în violarea cerinței discrimin]rii. Având în vedere aceste lucruri, ar trebui s] accept]m abordarea axat] pe agent a actului uciderii pentru a ne putea susține conving]tor condamnarea neechivoc] a terorismului. Ceea ce ne repugn] în cazul terorismului nu este neap]rât violență asupra nevinovaților. Numeroase acte legitime de r]zboi implic] violent] asupra nevinovaților. Ceea ce distinge terorismul de aceste acte de r]zboi este faptul c] acesta are drept obiectiv r]nirea sau uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
absolut refuzul asentimentului: 2) Suarez admite posibilitatea înșelătoriei dacă se consideră atotputernicia divină și o neagă dacă se ia în considerare bunătatea lui Dumnezeu: „Însă (...) ne învață despre miracolul că Dumnezeu nu poate conduce intelectul al fals, căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți.” “Posito autem illo miraculo...non po(test) Deum inducere intellectum ad falsum, quia non minus hoc eius bonitati repugnat, quam mentiri.” Și Descartes reia: „Dar poate că Dumnezeu nu a vrut ca eu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat»58) Acesta este motivul pentru care înșelătoria, ca și minciuna, poate-la Suarezsau ar putea-la Descartes să fie contracarată prin bunătate „Dumnezeu nu poate conduce intelectul la fals căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți.” “... non po (test) Deu(s) inducere intellectum ad falsum, quia non minus hoc eius bonitati repugnat, quam mentiri”(Suarez) ; „Dar poate că Dumnezeu nu a vrut ca eu să fiu înșelat în felul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Unii autori declară ea pot scrie numai în anumite anotimpuri, așa cum a fost cazul lui Molton care susținea că geniul lui poetic n-a funcționat niciodată bine decât de la echinocțiul de toamnă la cel de primăvară. Samuel Johnson, căruia îi repugnau toaste aceste teorii, susținea că un om poate scrie oricând dacă se apucă de lucru cu tenacitate și mărturisea că el însuși a scris silit fiind de necesitățile economice. Dar putem presupune că aceste ritualuri aparent 124 capricioase au în
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
horațian, poetul contemplă viața cu seninătate. Natura este un refugiu și trebuie căutată pentru prospețimea-i continuă, pentru bogăția de forme ale vieții, pe care el le selectează cu pricepere, creând tablouri ce sugerează opulența. Orașul, „o lume îmbătrânită”, îi repugnă. Contrastul între lumea citadină și cea rustică rămâne deosebit de accentuat, perversității uneia fiind-i opusă puritatea celeilalte. Identificarea sat-natură este permanentă, de unde și un idilism care îl precedă pe acela al lui George Coșbuc. Pastelurile au o deosebită cursivitate, fraza
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și mai ales portretul satiric, șarja fină și mușcătoare (Profiluri, Dincă C. Buleandră, Câțiva paraziți). Fire blajină, scriitorului îi repugnă violența, revoluția i se pare dezagreabilă, așa încât, utopic, el predică, în spirit creștin, iubirea între frați, împăcarea între clase. De altfel, devine un teoretician al sămănătorismului: scriitorul se cuvine să fie un semănător de idealuri, un apostol, luminător al neamului
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
și acoperit cu o șapcă, pentru curentul mao-spontaneist. Dacă iconografia comunistă abuzează, ca și adversarii ei, de bestiarul negativ pentru a-și stigmatiza țintele - hidre și șerpi capitaliști, insecte ale războiului bacteriologic, caracatița imperialismului american sau a creștin-democrației italiene -, îi repugnă însă să se autoasocieze cu animale. Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor francezi - aluzie la o frază a lui Marx. Această concurență este manifestă în investirile simbolice. Totul e făcut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Suisse - ou l’histoire d’un peuple heureux), cât și cu cel nordic. A arăta celorlalți cât de tare ești, cât de bogat, cât de norocos, cât de descurcăreț ești! Nimic mai enervant. 3. Tradiția balcanică a obligațiilor familiale îmi repugnă. Știi foarte bine în ce constă ea: merg la nunta ta, dar vii și tu la a mea. În loc de nuntă se pot pune: botez, logodnă, tăiere de moț etc. Orice alt eveniment la care se dă bani. Și care este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
alții să gândească pe marginea spuselor sale. Faptul rezultă atât din prima parte a scrierii, În căutarea stilului cugetări în legătură cu arta și cultura cât și din a doua parte, Oglinzi idei raportate la viață în general. Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv acceptate, acele deșeuri ale gândirii, care circulă curent ca un fel de paraziți verbali. Toate noțiunile din ansamblul obișnuit al culturii și al vieții ni se prezintă viu regândite de autorul Fragmentelor, am spune spălate de rugina uzului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv acceptate, acele deșeuri ale gândirii care circulă curent ca un fel de paraziți verbali. Toate noțiunile din ansamblul obișnuit al culturii și al vieții ni se prezintă viu regândite de autorul Fragmentelor, am spune spălate de rugina uzului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]