1,256 matches
-
și el de ceva vreme văduv. Hasenfuss își iubea mult nepoatele, le răsfăța cum putea, dar cu fiica nu se prea înțelegea, fiindcă era rea de gură și leneșă. Îi pute lucru’, obișnuia să se plângă bătrânul cu un aer resemnat șantieriștilor săi, cu care mai zăbovea după program la grădina de vară. Se văieta că fata îi lua banii și că abia avea cu ce să-și plătească berea, singura slăbiciune pe care și-o putea îngădui. A fost printre
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice, te apucă plânsul. Dar la Umileni se pare că lăcomia a dat pe dinafară și tot ce a fost de valorificat s-a vândut, sub ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți, îndeosebi tinerii, să-și ia lumea în cap în căutarea altor surse de câștig. În numai câțiva ani populația Umilenilor s-a înjumătățit, majoritatea ei alcătuită fiind acum din pensionari ce blestemă noul regim scuipând cu
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt Înrudiți cu domnia ta? — Soția mea e o Donati. Și ce-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică. Dar Încă nu părea resemnat să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
D U X orizontal, de pildă. L M E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din club să se holbeze la ea. Uite-o pe Gabby! Gabby, dragă! Aici! A dispărut cât de repede o puteau purta pantofii platformă. Pentru cine lucrezi? l-am întrebat pe Tim. —Baby e o gură spartă, a spus Tim resemnat. La Herald. Dacă ții neapărat să știi. Sunt la biroul de știri, dar mai fac și alte treburi ciudate. De ce nu ai fi vrut să știu că lucrezi la Herald? Nu e vorba de asta, a spus uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de a învinge bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi era frig și întunericul îl împresura acum din toate părțile. Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îndepărteze spre nord. — S-a făcut tîrziu, am murmurat, ridicîndu-mă. Fermín Romero de Torres Încuviință cu oarecare tristețe și mă ajută să mă ridic, gesticulînd ca și cum mi-ar fi scuturat praful de pe hainele ude. — Atunci, rămîne pe altă dată, spuse, resemnat. Pe mine mă pierde gura. Încep să vorbesc și... auziți, despre chestia cu sechestrul, rămîne Între dumneavoastră și mine, nu-i așa? — Nu vă faceți griji. SÎnt mormînt. Și mulțumesc pentru vin. M-am Îndepărtat spre Ramblas. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
adjutanți apărură din nou cu tăvile, ibricul cu cafea, cana cu lapte, o cutie cu fursecuri, suc de portocale, iaurt, jeleu, fără îndoială, încă o dată serviciul de catering al poliției politice își meritase reputația cucerită în atâția ani de trudă. Resemnați să bea cafeaua cu lapte rece sau s-o încălzească, adjutanții spuseră că se duc să se aranjeze și se întorc imediat, Cât mai repede posibil. De fapt, li se părea o gravă lipsă de considerație, când superiorul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
La Ceccherino, majoritatea sunt străini și continuă să sosească În pâlcuri. Brusc, Dante deveni atent. - Cine sunt? De unde vin? Ce face straja de cartier? - Ce vrei să facă? E o rușine numai să te atingi de ușa aceea, suspină Menico resemnat. Acum, nici un om demn de acest nume nu se mai aventurează pe acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-mi mai vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele Lurant: — Nu mai poate intra nimeni... Drumul a fost rechiziționat pentru convoaie. Două regimente trebuie să urce spre front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
expresia ce predomina pe fețele studenților din anii terminali. La ora cinci a simțit nevoia să-și audă propria voce, așa că s-a retras acasă, să vadă dacă mai sosise vreun nou locatar. După ce a urcat scările șubrede, a cercetat resemnat camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându-se Însă, nefericit, de ce primăvara Își pierduse toată culoarea și toată animația. Cumva, prin trădarea lui Isabelle, noțiunea de succes studențesc Își slăbise strânsoarea asupra imaginației lui și Amory contempla impasibil eventualitatea unui eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de vampir, cred... Și pe fete le poate determina să joace cum le cântă, numai că urăște fetele. ALEC: Personalitatea ne caracterizează pe toți din familie. CECELIA (resemnată): Cred că marfa asta s-a terminat la mine. ALEC: Rosalind se poartă frumos? CECELIA: Nu cine știe ce frumos. O, normal! Uneori fumează, bea punch, se sărută frecvent... Da, da... ca toată lumea. Știi, efectele războiului. (Intră DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Rosalind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND (resemnată): Da. DOAMNA CONNAGE: Și știi că tata nu mai are tot ce avea odinioară. ROSALIND (Strâmbându-se): O, te rog să nu aduci vorba de bani! DOAMNA CONNAGE: Fără ei nu se face nimic. E ultimul an pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
2 îi numără cinci fise de uraniu, cât îi ceru meseriașul, apoi Felix îi sugeră din priviri ieșirea în hăul cosmic. Din ușă, Jan, se întoarse și spuse: — Da’ niște sticli goale... N-avem! răcni Felix S 23. Meseriașul ieși resemnat, trăgând după el ușa. La vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii. Episodul 41 La o ciupercărie După plecarea simpaticului comerciant, încercară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută e cerul înstelat Rotindu-se încet peste înzăpezite creste După incandescentul eon zburam în cercuri exilate Sub focul orb, străin, al aurorei boreale Se mistuiau milenii în clipe resemnate Uranian eterul se desfăcea în largi spirale. Referință Bibliografică: Efodul Timpului / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
experimenteze statornicia, poeta înțelege că singurătatea și dorul rămân un dat pentru ea. În „Dor” - „Neatins buchet/ de liliac/ în nopți de/ septembrie” - și în „Încă dor” - „Ai bătut/ la porți/ și erau/ ale singurătății” - aceasta acceptă cu o înțelepciune resemnată înfrângerea în iubire, redând prin elemente din natură ce dau impresia de tablou, propriile trăiri interioare. Dragostea nu este o imagine luminoasă în poemele Corinei Petrescu. Fidelitatea este o trăsătură proprie doar poetei, care tânjește să se întoarcă și să
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de mâine masca mimând porții egal
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini Mă privea-n extaz; aveau strălucire și-atât de senini!... Și-a-ntins botul cât putea, și văzând că nu-l alung, Ca un resemnat stătea,mi-a săruta laba îndelung... Cum puteam să nu-i dau o pâine și lapte să bea? A primit pe loc o friptură-n sânge, buzele-și lingea. Când s-a săturat, s-a retras în tindă și din
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
sub titlul “Bătrânețe”: “În anumite momente ale zilei, privit din anumite unghiuri, arăt destul de bine. Mă gândesc că pot avea succes la femei alegând un moment fast și plasându-le pe doamne și domnișoare într-un unghi convenabil”. Iar femei... Resemnat, altă dată scrie cu tristețe : “Ultima blondă din viața mea”, cu poza cățelei alb-galbene. “Iată cel mai frumos mesaj de Crăciun pe care l-am primit vreodată, scrie dl. Alex. pe Fb. Mi l-a trimis o femeie, al cărei
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
avea să plece cu soțul la casa de la țară, Marieta rămânând tot în sarcina Mirei. De aceea, îi cerea să stea peste noapte în sâmbăta ce urma. Și de astă dată, ca mereu, Mira nu găsi puterea să refuze. Dădu resemnată din cap, acceptând, îi salută și ieși. Pe drumul spre casă avu timp să reflecteze încă o dată la ingratitudinea verilor... Cosmin o tratase ca pe o străină, ca pe o intrusă... Așa era el la maturitate: plin de sine... Pesemne
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
că vor lua amploare... Ce-o să mă fac, ce-o să mă fac Doamne când va fi și mai rău? Cine mă va ajuta, cum mă voi descurca? Mă dureau suferințele și rănile ei, intram mereu în panică, dar eram totuși resemnată, știind că numai Cel de sus hotărăște soarta fiecăruia dintre noi. M-am încredințat Lui implorând ajutorul! Noroc cu o vecină cu ajutorul căreia mai scăpam de spaime. Cred că numai Bunul Dumnezeu mi-a trimis-o ca pe un înger
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]