7,552 matches
-
om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeți printr-o convorbire cu titlul Criticul și umbra lui. Deși nu mai locuiește în Reșița natală de (asta e!) patru decenii, Mircea Martin resimte și azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un ins s-ar înfățișa la o ceremonie într-un veșmînt de meșteșugar: "Acum cînd anotimpul acesta neașteptat de frumos vine pe furiș ca o fetișcană ce nu a cunoscut niciodată străzile orașului cu firmele lor
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
venind legănîndu-se-ncet și frică vă e că o bombă despre a cărei naștere nu știți mai nimic va exploda în creierul vostru foarte electronic pus la punct după ultimele rețete ale doamnei Melancolia et comp." (Viață publică șIIȚ). Liniștea însăși e resimțită ca o primejdie virtuală ce se autoironizează: "și liniștea vă va fi aruncată desigur în aer dar de fapt la ce v-ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o lebădă" (ibidem). Cultivînd un cinism dulceag, de învins
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
puțin în propria casă, care este o imagine privată a fiecăruia) reprezintă o acțiune concertată (și nu doar efectul indolenței), o formulare viabilă a unei defulări colective. Închistarea de ieri conduce azi la furia exprimării. Orice regulă, chiar sanitară, este resimțită, ca un tic al vechii reprimări, iar disconfortul consecutiv nu depășește, deocamdată, satisfacția eliberării. Dar faptul că gunoiul devine, conform ipotezei anterioare, o derivație simbolică a instinctualității ofensive semnifică, ambivalent, profundul dispreț autohton pentru această instinctualitate - "murdară". Atât de mult
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
așa pătată pe degete cu grafitti cum este, propune totuși o direcție în labirintul uniformizant și gri deprimant al blocurilor comuniste. Cristalizarea unei identități și a unor alianțe comunitare firești rămâne însă punctul nevralgic al bucureștenilor (majoritatea "de import"). Se resimte lipsa unei constelații de simboluri și valori după care ei să se poată orienta și pe cerul căreia să-și poată regăsi propriile aspirații. Înainte de a dobândi notorietatea Turnului Eiffel, a Broadway-ului, sau a Domului milanez, aceste simboluri necesită o
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o opțiune ținută în cumpănă de tentația nonexpresiei, de irezistibila atracție a
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Ion Creangă, în temeiul, de bună seamă, al unei chemări venind din structuri psihice înrudite, mărturisite ca fiind supraprofesionale: Sînt totodată și scriitori cărora le-am consacrat cea mai mare cantitate de timp, explicația liminară fiind, desigur, atracția ce-am resimțit pentru ființa operei lor, o consumare nu doar profesională". Iată date suficiente pentru a dovedi că autorul volumului Ultime explorări critice (alcătuit prin grija doamnei Zorina Regman, distinsă profesoară, mult devotată, o viață, literelor românești) a fost un fruct exemplar
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte școlit, cu o fină muzicalitate și un timbu distins. O oarecare nedumerire am resimțit (și nu numai eu) văzând numele sopranei Camelia Clavac la Premiul I. Voce curată, cânt îngrijit, delicatețe sunt merite certe, dar pentru primul loc nu este de ajuns. Și, așa cum spuneam, un premiu nu este numai încununarea momentului, ci și
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
rebours. Spectaculozitatea cinematografică rezonează insolit cu eterna reîntoarcere, principiul pe care-l simbolizează în mod tradițional scarabeii sacri, periodic invocați printr-un discret tatuaj ori prin cohorte, cîtă frunză, cîtă iarbă. Sintagmă potrivită și pentru sentimentul de risipă de fantezie resimțit la apariția superfluă a unor armate ciudate. Dacă unii combatanți resuscitați sînt reprezentări stilizate ale unor personaje fabuloase ori legendare, alții par a fi scăpat pur și simplu dintr-o rezervație hollywoodiană de... aliens. Scontîndu-se mult pe capacitatea de a
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
făcînd auzite exclusiv "vocile Crizei" (ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
finisarea suprafeței și pe descrierea exactă a volumului. Cum aceste lucrări ca, de altfel, și cele din edițiile precedente, nu aveau ce căuta în spațiul public și în zona verde a orașului Baia Mare din pricina spaimei viscerale pe care autoritățile o resimt în fața acțiunilor private și a capitalismului, în general, dar și din pricina debutanților care nu au capacitatea de a stimula subtilul organ estetic al primăriei, Victor Florean a recurs la cea mai simplă și mai eficientă soluție pe care o are
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
prelungite pe care n-a fost în stare să o rezolve și a unei atitudini politice lipsite și de fermitate, dar și de flexibilitate. Țărăniștii au răsuflat ușurați cînd au scăpat de premieratul lui Victor Ciorbea pe care, oricum, îl resimțeau ca pe un corp străin în partid. A devenit acum dl Ciorbea liantul țărăniștilor? Sau, mai curînd, țărăniștii care s-au convins că dl Ciorbea poate fi manevrat oricum, cîtă vreme ocupă o anumită funcție, vor să-l folosească drept
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
să-l schimbe. La Budapesta, Norah îi va cumpăra o rochie nouă, pantofi eleganți, o va învăța manierele alese plimbându-o pe la simandicoasele rude și prietene uimite de "acest exemplar valah". Întoarsă la Curechi și la Arad, fetița precoce va resimți diferența socială dintre est și vest. Va fi prima "trădare" a eroinei avidă de carte și civilizație. Primul ei contact cu Bucureștiul va fi unul șocant... O rușine o va cuprinde văzând lumea din regat, atmosfera orientală. Ea care făcuse
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
sînt deocamdată memorialistică, mai mult decît analiză obiectivă. Și atunci, cu ce "spate" biografic vin acești tineri să vorbească despre comunism? Au trăit ei destule, sînt ei în măsură să judece? Simplificînd, cei patru sînt o ciudată generație care încă resimte efectele comunismului, în ciuda lipsei de experiență sub regim. Rîndurile confesive ale criticului Paul Cernat sînt revelatoare în acest sens: "Fac parte din ultima generație de români care mai au memoria comunismului. Copil, am prins sfîrșitul "destinderii" iar adolescența mi-am
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor și macabrului se resimte în varii producții macedonskiene: Nopțile îngrozitoare, În atelier, Imn la Satan, În noapte ori în ciclul Idilelor brutale. Apoi, în Răzmerița morților se înregistrează ecouri din același, în reprezentarea convoiului macabru (imagine reluată în Noaptea de noiembrie). Să reținem, din
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor; aceeași degrigoladă a gramaticei și sintaxei avînd, filologic, prăpăstioasa derulare a unei fisurări atomice. Cuvîntul - incomparabil al lui Faulkner - poartă, într-adevăr, pecetea epocii moderne, nucleare. Impactul îl resimțiră, în proză, literaturile mai tinere, ca a noastră, mai puțin formată decît cele majore; și în consecință mult mai înclinată să accepte o paternitate naturală, în fine, în narațiune, și care-i lipsea...
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia: "Ce este, deci, femeia - acest semn
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
fi, în totala indeterminare a poemului sau brusca, paradoxala afazie: Cuvintele nu cuvântează. Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare, ele sunt vehiculele neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente hamletiene: "Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. vase împrăștiate. Suflete străine bat încolo și încoace. Explic de ce acestea nu sunt urmele unui dezastru.(...) Mai bine nu. Decât fantoma poeziei mai bine nimic. Cuvinte. Zaruri părăsite." Ca vehicul al lui a
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
primejdii pentru populația civilă au venit aproape întotdeauna dinspre purtătorii de uniforme. De la spaimele lui Cioran, în copilărie, în fața "penei de cocoș" a jandarmului ungur din Transilvania, până la fiorii pe șira spinării iscați de bulanul milițianului (român, de data aceasta) resimțit de oricine a trăit sub comunism, de la cruzimea prostească a tablagiului din armată până la desconsiderarea suverană a cutărei surori de spital, uniforma a fost la noi simbolul puterii discreționare. (Las deoparte rasa călugărească și sutana preoțească, pentru că rolul lor e
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
grupări, așa că deruta continuă. Ca să nu mai spun că la unii critici mai atîrnă și azi în balanță, ca pe vremuri, apartenența politică. Cu nu prea puțin timp în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație literară, că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o "ușurare" pentru că marele poet și dramaturg a fost văzut în preajma președintelui Iliescu. Criterii estetice indiscutabile și adevărată milă creștinească! Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie cuceriți, ci trebuie făcut în așa fel
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
până în fundul plămânilor și am tras primul fum cu acea vitalitate extravagant de rușinoasă a omului viu care a trecut furiș pe lângă moartea unui semen. Eram, pentru o clipă, fericită că trăiesc și, în același timp, mă disprețuiam de a resimți așa ceva. Era soare afară și copacii păreau a cuprinde în frunzișul lor toată frumusețea lumii. Cel pe care-l aveam în față semăna cu un semn de exclamație întru atât afirma superioritatea brutală a ceea ce este - la orice nivel - asupra
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
Nu cumva "neîmplinirile" dumneavoastră v-au influențat judecata critică? N-am impresia că s-a întîmplat așa, deoarece am căutat să-mi conștientizez neîmplinirile, nelăsîndu-le să lucreze ca un ferment nociv, aducîndu-le la lumina autoanalizei. Astfel, departe de a le resimți ca pe o servitute, le-am echivalat cu o eliberare. Marele meu model a fost E. Lovinescu, ale cărui "neîmpliniri de carieră" n-au constituit decît o marcă a independenței de conștiință și comportament. Neîmplinirile derivă în resentiment la cei
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-ar putea reproșa. Cu toate astea, am fost toți, la început, Eluard, cred, Philippe ca și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]