969 matches
-
un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puțin a unei tulburări psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci, concomitent, și dorința simbolică de „a ieși”, prin moarte, considerată ca „gest suicidal”, dintr-o existență resimțită inacceptabilă pentru individ, o existență pe care acesta o percepe ca pe o constrângere și pe care o refuză. În acest caz „gestul suicidal” are semnificația simbolică a unei încercări de trecere într-un alt registru al existenței, depășind astfel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și se văd în formele de manifestare ale Eului persoanei respective. Participarea corpului, a sferei somatice, poate fi pusă în evidență, în diferite grade, în practic orice afecțiune psihică. Suferința ca și sănătatea vor apare ca „stări ale Eului personal”, resimțite, trăite și relatate de acesta, atât în cazul bolilor somatice, al bolilor psihice, cât și al celor psihosomatice. Pentru P. Schilder, orice boală care afectează un organ oarecare este legată de o atitudine psihică particulară, specifică acestuia. Diferența dintre psihogen
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate, trăsături de personalitate de tip paranoiac, tulburări caracteriale, regresiune afectivă, ca o reacție de „retragere-apărare” în fața unor evenimente sau situații resimțite ca niște pericole de către individ, manifestări de factură demonstrativ-histrionică, cu scopul de a atrage atenția și de a obține avantaje psihologice, morale și sociale (sprijin, compătimire etc.), atitudini de refugiu în boală, prin negarea sau refuzul normalității, în scopul obținerii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce caracterizează limbajul medical. Dar acest „limbaj psihologic” este vocea suferinței și el reprezintă singura cale, unica prin care avem acces la interioritatea ființei bolnavului, la acea zonă interioară a conștiinței acestuia, în care este consumată „experiența psihologică a bolii” resimțită ca suferință. Prin intermediul limbajului medical înțelegem și descoperim boala, dar prin intermediul limbajului psihologic înțelegem și descoperim persoana bolnavului. Din acest motiv, dacă pentru înțelegerea limbajului medical ne sunt necesare cunoștințe medicale de specialitate, pentru înțelegerea limbajului psihologic, trebuie să deprindem
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt dominant social-comportamentale și de tip relaționist, celelalte privesc însăși natura umană, modul de a simți, modelele de gândire, viața emoțional-afectivă. Primul efect al crizei este dat de sentimentul nesiguranței, neliniștea dată de pierderea încrederii în lume, în instituțiile sociale, resimțite ca o amenințare a persoanei și a vieții individuale. Această stare de angoasă va trezi suspiciuni care vor duce la o alterare a relațiilor interumane, ostilitate, neîncredere, suspectare reciprocă. Resimțind ca ostilă lumea, nesigură, amenințătoare, incapabilă de a-i mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de fenomen psihic morbid, ne situăm pe două poziții diferite ca „atitudine” față de aceasta: atitudinea medicală și atitudinea socială. În plan medical, problema nebuniei, considerată ca boală psihică, este bine delimitată. Ea este o tulburare a personalității și conștiinței individului, resimțită sau percepută ca o „schimbare a naturii umane” a acestuia, atât de el cât și de către cei din jurul său. În sensul acesta boala psihică intră în domeniul patologicului și ni se înfățișează ca o formă a suferinței umane. Medicina, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de disconfort. Anticipație: atitudinea prin care omul își trăiește viitorul, orientând acțiunile prezente către proiectele de perspectivă. În psihopatologie, anticipația anunță direcția și forma de dezvoltare viitoare a unei tulburări psihice. Anxietate: frică patologică, stare de afect neplăcută resimțită ca o neliniște interioară inexplicabilă, adesea lipsită de un obiect precis, sentimentul unui pericol iminent, dar nedeterminat, însoțită de fantasme tragice. Apatie: stare de indiferentism psihic și somatic, absența interesului, a motivației pentru o acțiune. Aprosexia: incapacitatea bolnavilor psihici de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
just între valorile socioumane și trebuințele proprii de formare ale individului, nu numai din considerente tehnice. De fapt, cea mai importantă dintre valorile care trebuie să îl ghideze este însăși viața, în înțelesul de existență individuală irepetabilă care, prin singularitatea resimțită subiectiv ca „bunul cel mai de preț”, este, obiectiv, o realitate sacră. Orice educație, forțată dincolo de trebuințele de formare individuală și de valori generale acceptate de individ, devine (decade în) dresaj sau fanatizare. Filosofia educației creative ar putea evita această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că are, din diferite domenii, ceva pluridisciplinar...” El: „Nu știu, să văd...” Eu: „Tu ce autori ai lua? Poate că ne aranjăm, putem să-i împărțim...” De acest joc de cuvinte îmi aduc aminte foarte bine, chiar și de nevoia resimțită atunci pentru a rafina contribuția personală la dialog. Euforia ludică ne stăpânise, tocmai citisem ceva despre peak experience și mi se părea că atinsesem această stare. Nu-mi mai amintesc dacă chiar făcusem rost de carne, ceea ce demonstrează că devenise
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urma urmei, era valorizat curajul asumării riscului de a-ți pierde libertatea sau viața, o atitudine morală care obliga la solidarizare. L.A.: Este „frica” explicația pentru absența manifestării unei opoziții vizibile la noi? De ce ea a fost numai la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica este regina absolută. Dacă intri în panică, arunci cu banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atentă a următoarelor categorii de probleme: a) constituirea grupelor, componența și organizarea lor - atunci când activitățile nu necesită constituirea grupelor după niște criterii anterior stabilite de educator, se recomandă aplicarea principiului libertății elevilor de a se grupa, în funcție de afinitățile și similitudinile resimțite unii față de alții, intervenția educatorului având un caracter discret și fiind îndreptată spre ajutorarea elevilor în rezolvarea unor dificultăți ivite în organizarea grupelor; această manieră de lucru favorizează constituirea unor grupe în care fiecare membru resimte acel minim confort psihic
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
aceea a revanșei epicului, a „discursului masculinizat”, caracterizată prin invazie de personaje și recursul la fabulă (Apa, Păsările și, ca treaptă superioară de realizare, Racul), obsesia lui Ivasiuc este inventarea aceleiași „mitologii a autorității”, motivată psihanalitic ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc”) se proiectează ca durate ale vegetalului. Starea de pustiire se amplifică, translând, cu urme expresioniste în limbaj, seismele
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
a imaginarului din ultimele culegeri de versuri publicate de P. Diferența este că, în cazul lui Eugen Ionescu, se accentuează nu izomorfismul biografico-religios, ci, prin aplicarea unei grile psihanalitice, acela dintre revolta împotriva fantasmei paterne și complexul propriei apartenențe etnice, resimțită ca factor inhibitiv și autoritar. Angajată într-un pariu metodologic în aparență perdant, altă lucrare, Filosofia lui Caragiale (2003), reușește să reconstituie din cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții din autori
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
și ele reduse. Aceste necesități reduse pot fi satisfăcute printr-un efort productiv relativ limitat, dispunându-se deci de un timp liber substanțial. Piața economică oferă produse noi, iar acestea creează necesități corespunzătoare lor. Pentru a procura însă noile produse, resimțite tot mai mult ca necesare, populația respectivă trebuie să-și intensifice efortul productiv pentru a putea schimba propriile produse pe noile produse. Modificarea mediului (apariția de noi produse) acționează asupra sistemului (colectivitatea în cauză) modificând cerințele sale funcționale (generarea de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de rezolvare a problemelor. Să luăm acum în mod sistematic diferențele dintre modelul cibernetic și cel decizional. Modelul cibernetic nu este cognitiv. El nu presupune o activitate de cunoaștere propriu-zisă în nici una dintre fazele sale. Problema nu este formulată, ci resimțită ca stare de tensiune, ca o lipsă, ca nevoie difuză, ca disconfort sau, dimpotrivă, ca relaxare a tensiunilor, ca satisfacție, plăcere, confort. În faza căutării de soluții alternative, o specie nu „meditează” asupra mutațiilor pe care le întruchipează membrii săi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trecute a căror desfășurare poate fi etalată pe parcursul mai multor ședințe. Povestirea prezentată de către subiect se poate reduce la un inventar cronologic de date punctuale, sau se poate construi pornind de la unele evenimente trăite sau raportate de anturaj, de la impactul resimțit sau atribuit unora dintre acestea. Watt și Wong au diferențiat povestirile (reminiscente) instructive și narative de povestirile integrative și instrumentale. Acestea pot fi de evadare sau obsesive. Aceste povestiri sunt influențate de discursurile socioculturale și sunt dirijate de întrebările sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apare nici un alt element nou. Informare și formare Datorită numărului mare de atacuri de panică și a gravității acestora, se acționează imediat asupra reacțiilor fiziologice. Cu ajutorul unei scheme, terapeutul explică doamnei S. mecanismul atacului de panică și faptul că simptomele resimțite sunt provocate de hiperventilație. Acesta o învață să controleze și să-și încetinească ritmul respirației. Pacienta exersează împreună cu terapeutul, apoi continuă de una singură. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - control
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mici. Sedința 2: să facă un compliment Trecerea în revistă a sarcinilor La începutul ședinței, animatorii întreabă pe fiecare pacient dacă a putut să-și îndeplinească sarcina. Ei determină pe fiecare să prezinte, cât mai clar posibil, situațiile observate, emoțiile resimțite, gândurile automate, cât și natura comportamentului observat. Această primă trecere în revistă a sarcinilor obligă toți pacienții să intervină și prezintă următoarele principale mecanisme: - analiza situațiilor; - identificarea propriilor emoții; - identificarea propriilor gânduri automate; - efect benefic al exprimării emoțiilor proprii; - efect
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acestea. Analiza precisă a acestor situații diferite permite clinicianului să pătrundă în spațiul cotidian al pacientului său și să evalueze importanța dificultăților acestuia. Este necesar să se ceară pacientului să specifice, în legătură cu fiecare dintre aceste categorii de situații, intensitatea suferinței resimțite și importanța evitărilor. Simptomele Explorarea celor patru categorii principale de simptome constituie adesea ocazia potrivită, pentru practician, să-și ajute pacientul să înțeleagă mecanismele bolii sale. Emoțiile Cele două emoții fundamentale ale fobiei sociale sunt teama și rușinea. Teama este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a elaborării unor evitări subtile (răceală relațională, agresivitate, umor și ironie sistematică în locul unei comunicări veritabile...) și să păstreze o activitate socială de fațadă, uneori la locuri de muncă cu responsabilitate. Emoțiile, în special teama, nu sunt mai puțin intens resimțite, pacientul trăind la fiecare confruntare sentimentul că a fost aproape de catastrofă și că a riscat să fie demascat. Forme asociate unei personalități evitante: aceste tulburări se dovedesc a fi mai dificil de tratat datorită, mai ales, caracterului lor ego-sintonic marcat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu alte gânduri, să înlocuiască un gând neliniștitor cu unul agreabil sau mai puțin stânjenitor (o amintire agreabilă, planificarea unei sarcini). Ansamblul comportamentelor de evitare vizează diminuarea proastei dispoziții cauzată de neliniști. Deoarece acestea elimină sau atenuează pe moment anxietatea resimțită, ele sunt menținute prin întărire negativă. Pe de altă parte, datorită faptului că pacientul are impresia că evită mai multe consecințe negative în acest mod, acest lucru îi amplifică în același timp, în mod paradoxal, credințele eronate privind utilitatea neliniștilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neliniștile sale și a reacțiilor sale), terapeutul îi propune două exerciții. Marie trebuie să pună în practică elementele discutate cu ajutorul unei grile de auto-observații. Marie își notează în fiecare zi neliniștile precizând tipul de neliniște, consecințele nesigure neplăcute, intensitatea emoțiilor resimțite cât și comportamentele asociate. Terapeutul îi sugerează să înceapă observarea conținutului neliniștilor sale utilizându-și emoțiile ca pe un indiciu care ilustrează caracterul îndreptățit de a acorda atenție gândurilor sale cu ajutorul grilei. Tinând cont de sfaturile lui Ladouceur și Dugas
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timpul expunerii, îndepărtându-i atenția de la imaginile supărătoare Marie citește scenariul (acest lucru durează aproximativ șaizeci de secunde) cu voce tare de mai multe ori timp de treizeci de minute, apoi își evaluează nivelul de anxietate pentru a conștientiza emoția resimțită. Terapeutul verifică dacă nivelul de anxietate este suficient de ridicat și dacă strategiile de evitare cognitivă sau comportamentală nu o împiedică să perceapă diminuarea (în interiorul aceleiași ședințe și de la o ședință la alta). Expunerea la neliniști Pentru a o ajuta
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]