406 matches
-
cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
timp. Întorc vederea și citesc. Două cuvinte, nimic altceva decât două cuvinte scrise cu creionul. — Ce este? șoptesc. Elsa are ochii de culoarea vinului, iar vinul se clatină cu reflexele sale roșiatice pe zâmbetul ei. — Așa este. Nu spun nimic, respir, mai ales respir... nu mă mișc, pentru că, dacă o voi face, voi cădea, mă voi împiedeca și voi cădea în spate, unde mă împinge zâmbetul acela. — Ești fericit? — Sigur că da. Dar nu știu unde mă aflu, nici ce gândesc. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici pe copilul ei, că i-aș fi oferit încă o dată bani... Aș vrea să fug, dar, în schimb, îl țin pe omul acela cu toate puterile. Mă prăbușesc peste gâtul său negru, peste părul țepos ca o blană și respir. Îi respir mirosul de câine neîngropat. Încercam un contact, Angela, care să mă împingă definitiv în cealaltă parte, în mlaștina dintre mare și oraș, acolo unde locuia singura ființă pe care o iubeam cu adevărat. Unctorul acela nocturn nu fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cred că aș putea să scriu o epopee întreagă despre toate gesturile de viață însoțite de țigări. Și mă văd în pericol să o iau de la capăt. Atunci încep să pun cealaltă placă: ce ușor merg pe drum, ce larg respir, ce minte limpede am (asta e de la lipsa stresului!!!), nu mă ține nici o gheară în piept. Ieri m-a dus Cristina la tuns. E bine că nu mă vede mai nimeni. Așa prost nu am mai fost tunsă niciodată. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc. Ne oprim la intrarea spre aleea familiei Geiger. Mă privește în tăcere, cu o expresie aproape severă. Îmi simt respirația precipitată ; respir doar din doi în doi. Nu-mi pasă absolut deloc dacă se vede de la o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul mijlocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stau în cale ca să nu mă pot apăra. Ca să mă poată împroșca în voie cu noroi. Și eu care am avut încredere în el... Total și absolut. Ca o idioată, ca o idioată și-o tembelă fără pic de minte. Respir greu, cu efort, dureros. Toate îndoielile mele au dispărut. Arnold e băgat până la gât într-o țeapă de proporții. O știu. El mi-a înscenat toate astea. Mi-a pus memo-ul pe birou, știind că asta îmi va distruge cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea și mă ghemuiesc sub peretele de sticlă. Vocile se aud tot mai aproape. David Elldridge și Keith Thompson și cineva pe care nu-l cunosc. Trec pe lângă ușă și nu mi se clintește nici un mușchi. Apoi dispar. Slavă Cerului. Respir adânc, mă ridic încet în picioare și mă uit prin peretele de sticlă. Nu văd pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi iau ochii de la el, pornesc pe peron, accelerând când ajung la pasarelă. Iar el, aflat pe partea cealaltă, face la fel. Ajungem pe treptele de sus, înaintăm unul către celălalt și ne oprim cam la un metru distanță. Respir precipitat și mi-a venit tot sângele-n obraji. Sunt șocată, cuprinsă de beatitudine și confuză în același timp. Credeam c-ai plecat în Cornwall, zic în cele din urmă. Ca să cumperi sera. — M-am răzgândit. Și el pare la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu‑mi vine să cred că plănuiești asta de atâta timp și nu mi‑ai spus niciodată nimic, zic, privindu‑l cum scrie ceva repede pe un post‑it. — Îhm, spune Luke. Îmi strâng hârtiile mai bine în mână și respir adânc. E ceva ce vreau să‑l întreb de mult, și acum e un moment foarte potrivit. — Luke, ce făceai dacă eu nu voiam să vin cu tine la New York? Se lasă tăcerea. Singul lucru care se aude e ușorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că mai are puțin și‑i dau lacrimile. Of, Bex... o să‑mi fie foarte dor de tine. — Știu, zic, mușcându‑mi buza. Și mie. O clipă, tăcem amândouă și sincer cred că o să m‑apucă plânsul. Dar fac un efort, respir adânc și ridic ochii spre ea. — Păi, n‑ai ce face. Trebuie neapărat să‑ți lansezi o filială și la New York. — Da! zice Suze, luminându‑se la față. Aș putea, nu? — Normal că ai putea. În curând o să ai magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și poziția în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva, dar nu sunt sigură că vreau să aud răspunsul. — Scuze, spune Michael, punându‑și telefonul în buzunar. Se uită la suportul șifonat. Te simți mai bine? — Michael - respir adânc -, a fost vina mea că n‑ați încheiat afacerea? Adică, chestia din Daily World a influențat asta în vreun fel? Îmi aruncă o privire directă. — Vrei să fiu sincer, nu? Da, zic, cu ușoară teamă. Vreau să fii sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT! Lăsați-mă să cânt! În cânt mi-e viața, Prin cânt respir și-n cânt mă definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înseamnă că așa e și nu trebuie să vă grăbiți să o judecați. Nu cred că are pretenția că suferă la fel de mult ca și tine. Câți indivizi, atâtea moduri de a percepe aceeași realitate! Îmi e de foarte mare ajutor. Respir adânc și simt că toate supărările mele legate de Daisy dispar ca prin minune. Ți-am fost de vreun folos? mă întreabă, puțin neliniștit. Nici nu se putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere mâine, florile astea ar ajunge drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sunt roșie la față și respir greu, și pun un punct atât de apăsat, Încât aproape perforez pagina. Țineți minte ce v-am spus? Curierul mă privește fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mâna tipului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mijlocul unei mulțimi pentru care biserica și practicile religioase sunt total necunoscute, sau, oricum, rămân ca niște obiecte de muzeu prea puțin vizitate. Vineri, 3 august: Saint Maximin-Aix en Provence: 36 km La ora șase sunt deja în picioare și respir aerul proaspăt și răcoros al dimineții, admirând luna liniștită ce-și aruncă lumina palidă pe dealurile din jur. Iau micul dejun cu familia Batutt, după care însoțit de Louise îmbrăcată ca pelerin, având pe cap pălăria soțului la care a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
franceză, Carol Davila, fost "oberștabdoctor", adică șeful Serviciului Sanitar militar al Țării Românești, dar destituit sub administrația rusă de ocupație, îi scria, la 23 iulie/4 august, bunei sale prietene și protectoare, contesa Marie d'Agoult, din Paris: "În sfârșit, respir liber...", prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
haine, pentru că habar nu am, din câte știu Sophie și Lisa. Urc încet pe scări, oprindu-mă la capăt ca să-mi trag sufletul, intru în camera mea și mă întind pe pat holbându-mă la tavan, până când mă liniștesc și respir normal. Stau întinsă și creez o fantezie elaborată despre ce aș purta dacă aș fi slabă. Mi-aș strânge părul într-o coafură supersexy și la modă și poate, dacă aș avea curajul, mi-aș face și câteva șuvițe blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trage un scaun rotativ și se așază lângă mine. N-aș fi crezut că am să spun vreodată asta, dar parcă s-a așezat prea aproape ca să stau bine, cu siguranță e prea aproape ca să pot respiraîn voie. Simt cum respir în sufluri scurte și iuți, dar Ben nu observă nimic. Nici măcar nu observă cum îmi țin respirația fără să vreau, în timp ce el își pune mâna peste a mea, care e pe mouse, ca să facă click pe internet. ― Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz mergem înapoi acasă, luăm mașina și Brad mă duce la Palisadele Pacificului, unde parcăm mașina și mergem într-o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de al meu într-un fel foarte incitant. Da, am răspuns cu o voce răgușită, urmărind linia brațului lui întins care-mi indica o fereastră luminată. Chris n-a venit mai aproape de mine, dar nici nu s-a îndepărtat. Dacă respir profund, pântecele meu l-ar putea atinge pe al lui. Două persoane au fost surprinse acolo în timp ce făceau sex, mi-a zis el. — Când? Abia mai reușeam să vorbesc, în timp ce el mă ținea în starea aia de expectativă. —Cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]