503 matches
-
1990), p. 1, 3 EUROPA, O PROBLEMĂ DESCHISĂ La o nouă răscruce a istoriei, când vechile tensiuni dintre Est și Vest cunosc o vizibilă schimbare de termeni, cine se ocupă de trecut poate observa lesne un anume paralelism între începuturile resurecției române, cu două secole în urmă, și noul proces regenerativ pe care tocmai îl traversăm. Și atunci lumea "atlantică" dispunea de un avans, în ordinea civilizației, care fascina pe răsăriteni. Și atunci, ordinea păturilor de jos părea definitivă, în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să îndemne la rememorarea continuă. Arheologia memoriei este o trebuință de echilibru la orice nivel, pentru individ ca și pentru o națiune. Căci nu există identitate, nici creștere spirituală fără memorie. Cu atât mai mult, fără ea, nu poate fi resurecție. Evocând o legendă hasidică, în care un personaj se mântuie prin anamneză, Elie Wiesel spunea că "fără memorie existența ar fi aridă și opacă", salvarea umanității imposibilă. Apelul la resursele memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Rabelais sau Marsilio Ficino, amestecul moștenirii platonice redescoperite cu elemente de astronomie, astrologie, cu alte forme de alchimie a spiritului, transformă profund civilizația europeană și legitimează această expresie celebră de Renaștere. Ciclurile astrale, căutarea cvadraturii cercului, întoarcerea vîrstei de aur, resurecția Atlantidei și descoperirea unei noi insule, a Utopiei, sunt coordonatele esențiale ale reflecției umane vreme de aproape două secole. Machiavelli, preluînd tezele maestrului său Polybiu, reproduce modelul lui Platon și prefigurează transformarea societăților politice după simbolul cercului, sau ciclului, simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de la "jeune fille en fleurs" (de care probabil visantul auzise doar, nu citise textul lui Proust). Pe de altă parte, la toponimul prezent în text, nu se poate face elidarea și nici așa-numita "liaison". Probabil că este vorba de resurecția unei amintiri de carte poștală ilustrată. 121 AS: De ar fi căutat mai bine, ar fi găsit "papelard" în dicționarele de cuvinte rare. Iată explicația lui: Papelard: (pa-pe-lar; le d ne se prononce et ne se lie jamais), n. m.
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de exerciții spirituale legate de cele 14 faze ale repauzării și, prin contrast, va scrie poezii și se va îndrăgosti definitiv de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și-a atins apexul, și-a găsit disperata justificare. Ricardo Reis moare o dată cu speranța de pace, deja înghițită de umbra dezastrului anunțat. Anul morții lui Ricardo Reis este sfârșitul visului lui Fernando Pessoa. Al credinței în utilitatea și perenitatea artelor. Resurecția acelui vis secerat este chiar profesiunea de credință și estetica lui Saramago. Romancierul recreează sau revizitează istoria, polemizând cu ea în conformitate cu atitudinea sa despre lume, totul petrecându-se însă după cele mai riguroase norme ale ficțiunii. Încă un capitol, deci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Acum când prin piețe grupuri de orbi proclamă sfârșitul lumii și tot felul de grozăvii milenariste, când glosarul ex-civilizației este inutil și desuet, declarația de dragoste a bătrânului cu legătură neagră făcută fetei cu ochelari negri este singura promisiune a resurecției vieții. Romancierul n-a ajuns încă la acel grad de mizantropie care să-l determine să nu mai dea nici o șansă omenirii. Așa se face că primul bărbat care orbise la începutul romanului începe să vadă, urmat treptat de toți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fie un text dacă poate, prin el Însuși Într-o oarecare măsură, să revină ca să strălucească din nou, după o eclipsă, cu o lumină diferită, Într-un timp care nu mai e acela al sursei productive, apoi să repete această resurecție după mai multe morți, printre care și aceea a autorului, și după simulacrul unei multiple extincții?” Jacques DERRIDA O prințesă mofturoasă la curtea unui rege barbar. S-a observat mai puțin in critica de specialitate că Eminescu și-a conceput
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vieții sociale și de bulversările întîlnite la tot pasul, mai cu seamă din rîndul tineretului urban, pentru care "trecutul revoluționar" nu mai are nici un sens, al șomerilor privați de protecție socială propriu-zisă și al țărănimii sărace. Astfel, China cunoaște o resurecție religioasă, pe care autoritățile o controlează din ce în ce mai greu. În momentul în care s-a aflat că influența sectei Fanlun Gong se întindea inclusiv asupra armatei și a Partidului, autoritățile au reacționat represiv, exagerat de dur, exagerare ce mai curînd relevă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea), lipsită de fior afectiv și de profunzime ideatică. Generație etică și estetică totodată, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împlinirea de sine (...) văzută, în permanență, ca salt din contingent spre contemplare a unui eveniment cu aură de destin și fatidic, fascinație speculară a nașterii și circumscrierii de sine a eului prin raportarea la alteritate"43 reprezintă pentru neomoderniști o resurecție a modelului idilic modern, deoarece, se știe, "epoca modernă a pus în centrul ei, ca echivalență a eului, Ego affectus est, răsturnare de perspectivă evidentă, dacă ne gândim la îndelungata tradiție raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în centru Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar îl are și deconstructivismul care, printre altele, urmărește o relansare a întregului, păstrând fundamentul și reomntând structura în funcție de cerințele noului. El ignoră vechile interpretări, lansând altele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar a universului rural, pe care modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Ileana Mălăncioiu reînvie toate aceste elemente, aducând, totodată, propriul model de abordare a realității, prin poezie, dând naștere, și ea, asemenea congenerei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a readuce, în prim plan, un trecut deloc confortabil sieși. Este un joc arghezian, de de-a v-ați ascunselea, un joc nou, demontare a jocului copilăriei, un joc în care, în spatele vieții, se ascunde moartea, ca un fapt inevitabil. Resurecția trecutului, la aceasta, se produce, astfel, în antinomie cu modalitatea în care se realizează incursiunea în copilărie, la Ana Blandiana. Deși ambele autoare acordă un loc pentru splendida temă a copilăriei, încă din primele volume, retorica celor două este diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cercul unei maniere"180: "Prin cătunele cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai în lumea morților cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 240. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, și care vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar a universului rural, pe care modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
termenului de écriture)"5. Atribuind problematica deconstrucției neomodernismului, am considerat necesară prezentarea detaliată a Generației '60. Marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, aceasta constituie un punct de referință în resurecția lirismului pur, îndepărtându-se de expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus în cadrul unui sistem de idei politice bine conturat încă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
al lui William Morris în Anglia, Eugène Grasset în Franța, Mikoulasch Alesch (Mikulas Ales) în Boemia, ultimul, un artist complet, decorator de cărți de joc, calendare, efemeride, ilustrații de carte, caricaturist, decorator de mobilier etc. Istoricul vorbește chiar de o resurecție a "artelor minore" care au invadat toate domeniile, mai mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și în expoziții. Prin exemplele oferite se află și sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate cea mai populară. Cercurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se întrepătrund, se pierd uneori unul în altul. O rețea subtilă și totodată puternică de relații de complementaritate menține între ele legături, spații de tranzit și interferențe. Se trece de la nostalgia trecutelor vîrste de aur la așteptarea și la profeția resurecției lor. Foarte rar, întîlnim situația inversă, aceea în care mesianismele revoluționare nu-și făuresc imaginea viitorului, împrumutînd imagini și referințe din trecut. Pe de altă parte, se trece repede de la denunțarea comploturilor malefice la chemarea salvatorului, a conducătorului ce va
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poate fi perceput și ca un atac la adresa educației și a școlii ca realități edificate anume pentru a permite concretizarea idealului coagulat în jurul raționalității, adevărului, științei și progresului. Ca atare, "revanșa simțurilor împotriva rațiunii", cum nota Daniel Bell începe cu resurecția corpului și cu edificarea legitimării unei constelații conceptuale centrate pe corp: • simțurile iau locul rațiunii, ceea ce va avea ca efect relativizarea adevărului (să nu uităm că postmodernismul l-a reinventat pe Protagoras și afirmația acestuia că "omul este măsura tuturor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]