431 matches
-
fie consecutive, fie intersectate, prin care realizăm o apropiere, în raporturile fizice sau morale, a două obiecte pentru a le arăta asemănările și deosebirile") și TABLOUL ("anumite descrieri vii și animate, pasiuni, acțiuni, evenimente sau fenomene fizice sau morale"). Odată cu retorii antici, se vine cu ideea că descrierea lasă loc HIPOTIPOZEI "atunci când prezentarea obiectului este atât de convingătoare, de plină de energie, încât din stil rezultă o imagine, un tablou". Chiar ideea lui Marmontel: "Dacă descrierea nu aduce obiectul în față
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
detalii privind definirile terminologice. Voi profita de această pauză pentru a face o scurtă reîntoarcere în timp, pentru că specialiștii în conversație de astăzi uită, uneori prea des, că dialogul-conversație a reprezentat un obiect de interes major în rândul stilisticienilor și retorilor. 2. De la conversație la dialog 30 Dialogul și conversația sunt, în general, sinonime și, în termeni generici, vorbim de o analiză conversațională. Cred însă că ar fi de preferat să spunem că dialogul și conversația reprezintă două puncte de vedere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acestor descrieri, trebuie să cunoaștem importanța modelelor retorice în arta scrisului. E. R. Curtius, la care ne referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin operații de transfer
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prestabilite. Astfel încît a ști să descrii însemna de fapt a fi capabil să răspunzi unui orizont de așteptare puternic instituționalizat 5. Printre acești topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în [3] și descrierile homerice. În acestea din urmă, atenția nu este focalizată nici pe actor, nici pe acțiune, ci pe obiect, obiectul legat prin metonimie de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea homerică" este un mijloc de a introduce descriptivul în narativ, fără ca pentru acesta să fie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
alt învățător decât pe Vasile. A citit enorm în biblioteca fratelui său, fiind atras în chip special de clasicii greci, nesimțind la început - spre supărarea mamei sale, Emilia -, o atracție prea mare spre creștinism. Când a murit tatăl său, Vasile retorul, el a continuat să trăiască la „umbra familiei” și sub protecția averii părintești, refuzând chiar să-și aleagă o profesie. Și-a completat cultura prin legătura sa cu Libaniu și cu alți oameni de seamă ai timpului. Grație atmosferei din
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
alți oameni de seamă ai timpului. Grație atmosferei din familie, Grigorie a îndrăgit Biserica și a ajuns chiar până la rangul de citeț în ierarhia inferioară, dar apoi fu atras de scrierile filosofice necreștine și voia mai bine să fie numit „retor, decât creștin” (Scrisoarea 11). Pentru motive pe care nu le cunoaștem bine, el s-a depărtat de Biserică, a devenit profesor de retorică și s-a căsătorit. La anul 385, Sfântul Grigorie de Nazianz îl mângâie pe Sfântul Grigorie de
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
totul absentă; dincolo de aportul cantitativ mai redus, devine Însă un instrument prețios de recuperare a textului. Tradiția indirectă este reprezentată preponderent de citări ale unui text literar Înregistrate În operele altor scriitori antici. Este vorba În primul rînd de gramatici, retori, scholiaști 1, autori de florilegii, de lexicoane, de 1. Dintr-un punct de vedere opus, se poate remarca faptul că pe Aristarch, cel mai de seamă critic literar al Antichității, Îl cunoaștem aproape numai din scholiile la Iliada. enciclopedii, excerpte
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
latin popular magh. maghiar MDA Academia Română, Micul dicționar academic I-IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001-2003 megl. meglenoromân mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea unui element) cuvânt neatestat; cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Lat. branca însemna „labă“, sens cu care apare în texte vulgare târzii (branca ursi, branca lupi); în lim bile romanice, are diverse sensuri, apropiate de cel originar, care e moștenit și de română (interesante sunt unele expresii romanice de felul retor. ir en braunchas „a umbla pe brânci“). În vechea Galie, s-a dezvoltat un sens aparte, „ramură“, cf. fr. branche (sens prezent și în provensală). Sensul inițial din română a fost cel de „labă“, de la care s-a ajuns la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari cauze, pentru a dezbate mari interese. Augustus trebuie să abdice sau să-și păstreze dominația lumii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatic scenele precedente conferă întregul efect cuvântului pe care îl auzim pronunțat în scena actuală. De exemplu: Connais-tu la main de Rutile ? (Cunoști mâna lui Rutile ?). Lordul Byron aproba această distincție. Personajul decade la a nu mai fi decât un retor în care nu am încredere în cazul în care am experiența vieții, dacă prin poezia expresiei încearcă să adauge ceva forței a ceea ce spune." Musset și Vigny vor profita de sfatul acesta, scriindu-și întregul lor teatru în proză. Lamartine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și bufon al lui Dyonisos, de care se leagă indestructibil sensul cuvântului grecesc satyres. Aceste componente de bază ale artei poetice satirice pot fi descoperite într-un dialog al lui Lucian din Samosa, Îndoita învinuire sau tribunale, în acuzațiile aduse Retorului Sirian de către personajul simbolic Dialogul tradițional: "Înainte vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viață spirituală a antichității. Elogiul cuvântului, superioritatea oralității și a elocvenței stau mult timp în prim plan. Retorica are o importanță deosebită în această perioadă, iar poezia e percepută ca vorbire metrică, de unde accepția retorică a poeziei și confuzia dintre retor și poet. Definiția retoricii ca artă a vorbirii orale sau în scris reprezintă prima recunoaștere a literaturii ca artă a limbajului, ceea ce constituie până astăzi un element esențial, una dintre definițiile centrale ale literaturii. Odată cu fixarea oralului în scris, limba
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Din aritmetică: regula de trei de toate speciile; învățături despre măsuri Din istoria cronologică: istoria de la urzeala lumii până la Hristos Din religie: istoria sfântă Umanioară (clasa a I-a) Anul VII Retorica Sintaxul ornat al limbii latine și analiza autorilor retori Arheologia egiptenilor, grecilor și a romanilor Principiile algebrei practice Geografia Franței, Belgiei, Olandei, Spaniei, Portugaliei, Angliei; după aceea a Americii și Australiei Din istoria cronologică de la Hristos până la Carlos Din religie, învățătura moralei creștinești Limba elenă, începuturi și partea etimologică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
referințe obsesive la patologii naționale, boli politice, cangrene spirituale etc. care lezează corpul românesc, formează registrul metaforic preferat al epocii. Încărcătura metaforică organicistă rivalizează în paleta discursivă a retoricii dreptei românești cu registrul expresiv belicos, de asemenea intens utilizat de retorii vremii. Recursul la metafore de inspirație organicistă este alternat cu apelul la expresii războinice: bătălii, fronturi, lupte, ofensive, tranșee etc. (E. Weber, 1995, p. 87). 20 Formulele historia militans și historia cogitans sunt derivate pe baza mult mai cunoscutei perechi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împrumută fructului o umbră utilă și o podoabă grațioasă.<footnote id="28">Ibidem, p.53<footnote>” Studiul cărților sfinte poate fi unit cu cel al autorilor păgâni, care le oferă creștinilor armele ncesare pentru apărarea adevărului. Lectura poeților, istoricilor și retorilor poate fi utilă, căci scrierile lor pot conține precepte și exemple capabile să inspire iubirea binelui, a virtuții. Desigur, este necesară o selecție, căci nu tot ce au scris autorii clasici este bun, în lucrările lor întâlnindu-se și lucruri
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
un obiect - casă, monument, corabie, pat, veșmânt sau talentul de a comanda armata, de a măsura teritoriul, de a vorbi și de a convinge auditoriul. Astfel, vorbim despre arta arhitectului, a sculptorului, a ceramistului, a croitorului, a strategului sau a retorului. Immanuel Kant este cel care va aduce clarificările cele mai importante în privința definirii naturii frumosului. Acesta este raportat la gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plăcere sau neplăcere, fără niciun
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
examenul de retorică (Progymnasmata). Dar obiectul descrierii unei descrieri detaliate în retorica elenistă și în cea clasică putea fi atât o grădină, o bătălie cât și o operă de artă: important era nu ceea ce se descria în sine, ci arta retorului de a descrie în așa fel încât în mintea destinatarului descrierii să apară imaginea obiectului descris. Abia în secolul al III-lea descrierea operei de artă devine un subiect de sine stătător la Philostrat, care descrie în faimoasa sa Imagines
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
poezie, iar treptat și în roman, până în perioada modernă. Defectul definiției clasice a ekphrasis este însă că nu se referă doar la descrierea unei opere de artă, ea este doar unul dintre posibilele subiecte pe care trebuie să le descrie retorul în așa fel încât, prin forța discursului să facă prezentă o imagine absentă sau chiar inventată. Iar din secolul al XVI-lea, retorii nu redefinesc ekphrasis nici reluând vechea definiție, nici transformând-o, deși numeroși poeți, printre care Giambattista Marino
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unei opere de artă, ea este doar unul dintre posibilele subiecte pe care trebuie să le descrie retorul în așa fel încât, prin forța discursului să facă prezentă o imagine absentă sau chiar inventată. Iar din secolul al XVI-lea, retorii nu redefinesc ekphrasis nici reluând vechea definiție, nici transformând-o, deși numeroși poeți, printre care Giambattista Marino, descriu opere de artă reluând, în formă poetică, demersul lui Philostrate. Probabil așa se explică de ce criticii moderni, cum ar fi de exemplu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în care își expune principiile fonetice în normarea limbii române. Lucrări de referință: Lepturariŭ rumînesc cules de-n scriptorĭ rumînĭ, 3 vol., Wien 1862-1865 (Antologie); Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen, Wien, 1864, Cernăuți, 1882. Marcus Fabius QUINTILIAN (cca 35-96), retor antic care a elaborat, în secolul I, un manual de referință pentru predarea și însușirea regulilor oratoriei: De institutione oratoria (Despre oratorie). François RASTIER (n. 1945), lingvist francez, specilist în semantică, semiotică și hermeneutică. Lucrări de referință: Idéologie et théorie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să ne mai mutăm și într-o hiperbolă! Deși apar ca personaje în romanele sale, personalitățile istoriei și culturii românești preferate de Mihail Diaconescu nu sunt protagoniști ai unor evenimente istorice de prim-plan. Dionysius Exiguus din Depărtarea și timpul, retorul și scolasticul Lucaci din Adevărul retorului Lucaci, Ioan Caianu-Valachus din Marele cântec, Pârvu Mutu Zugravul din Culorile sângelui, Grigore Alexandru Ghica al X-lea din Speranța, Ioan Ciurdariu-Ciordas, Nicolae Bolcaș și Romulus Brad din Sacrificiul său nu sunt atestați, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o hiperbolă! Deși apar ca personaje în romanele sale, personalitățile istoriei și culturii românești preferate de Mihail Diaconescu nu sunt protagoniști ai unor evenimente istorice de prim-plan. Dionysius Exiguus din Depărtarea și timpul, retorul și scolasticul Lucaci din Adevărul retorului Lucaci, Ioan Caianu-Valachus din Marele cântec, Pârvu Mutu Zugravul din Culorile sângelui, Grigore Alexandru Ghica al X-lea din Speranța, Ioan Ciurdariu-Ciordas, Nicolae Bolcaș și Romulus Brad din Sacrificiul său nu sunt atestați, sau nu sunt răsfățați în cărțile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face convingător prin câteva romane ample, scrise nu neapărat cronologic, dar completându-se în ansamblu. Începutul s-ar face prin Călătoria spre zei și Depărtarea și timpul, "romane dacoromâne", demonstrative în natura lor filozofică. Lumea medievală e retrăită în Adevărul retorului Lucaci, trăitor într-un moment al resurecției războaielor religioase medievale. Raportul dintre creator și putere e surprins într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile sângelui și Umbrele nopții, publicate nu neapărat în ordinea istorică, dar refăcând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]