4,965 matches
-
explica altora ce se petrece în mintea individului (sau indivizilor) care ucide ființe nevinovate, comite acte zguduitor inumane, instaurează panică și teroare. Este teroristul un dezaxat mintal? Sînt actele de terorism iraționale, nebunești? Pentru Bruce Hoffman acestea nu sînt întrebări retorice, iar răspunsul lui e negativ. Teroristul este o făptură rațională ca oricare alta, iar actele sale sînt deliberate, perfect conștiente de rezultat încă dinainte de a fi comise. Scriind o istorie a terorismului de la începuturile sale pînă la cele mai recente
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
pictura în ulei cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță egală, dar și cu un interes egal, față de două mari provocări: materia și spiritul, perisabilul și inalterabilul, imanența și idealitatea. Iar aceste binoame nu sînt doar simple artificii retorice ale demersului critic, ornamente analitice cu un presupus potențial metafizic, ci componente intrinseci și explicite ale viziunii plastice a lui Onisim Colta și ale strategiei lui de creație. La un prim nivel, lucrările pictorului sînt adevărate performanțe de iluzionism, de
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
a dreptul ridicol să auzi cum cineva urcat pe podium, cu sau fără voia lui, te îndeamnă "să ne atîrnăm foarte serios de limbă și necătînd la toate piedicile să nu ne lăsăm duși în eroare", încheindu-și sacramentalul opus retoric cu un nelipsit "vă felicit cu sărbătoarea", chiar așa, de Ziua Limbii." Tînărul scriitor, care ar fi vrut ca această sărbătoare să fie și "o zi de igienă pentru verbul matern" mărturisește că n-a îndrăznit să intervină: "O atitudine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
virtuos al paradoxalului, scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează aproape total pe efectele stilistice și retorice ale nostalgiei, topos atît de generos și riscant deopotrivă, prin caducitate. Născut la Alexandria, în Egipt, într-o familie de evrei, Aciman a emigrat ca adolescent împreună cu mama și fratele său, mai întîi în Italia, apoi în Franța, unde îi
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, urma abstractă a unei realități sublimate. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără căutări ostentative, dar și fără cea mai ușoară urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla lor juxtapunere
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
umane în pragul mileniului trei". Aparent anticolectivistă, o atare "confrerie" ar reprezenta o soluție favorabilă întregii noastre obști. Oricît de greu le-ar veni unora a se despărți de "mistica rădăcinilor", de "tribulațiile unui anume loc", considerate exclusivist și exploatate retoric, se cuvine a admite antiutopia acestei poziții. Ergo realismul ei, care consistă, cum afirmă Vitalie Ciobanu, în a combate "frica de diferență", deoarece "diferența presupune o limită și orice limită devine irevocabilă dacă este absolutizată, renegată sau ocultată". Vitalie Ciobanu
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
cînd l-a calificat pe poet un protolegionar pentru că xenofobia nu epuizează doctrina extremei drepte interbelice. Cît despre alegerea făcută de autorul nostru din opera lirică a lui Eminescu (Doina) aș spune, mai întîi, că ea este o compoziție modestă, retorică, în vers popular care, cum a demonstrat N. Murărașu, nici n-a fost creată în 1883 pentru inaugurarea, la Iași, a statuii lui Ștefan cel Mare, ci încă în 1870 cu prilejul sărbătoririi a patru veacuri a voievodului omagiat la
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
alt titlu. De fapt de fiecare dată poartă alt titlu, numai scenariștii visează, pare-se, la fel. Fericite făpturi. Noi, mai puțin încîntați de unul și același vis în ipostaze diferite, ne uităm în jur, vedem filme și ne întrebăm retoric cîtă vreme putem scrie despre variațiuni pe aceeași temă. Curaj! Dacă ei sînt în stare, sîntem și noi. Ba chiar putem să facem și haz de necaz. Povestea noastră/ The Story of US (producție SUA, 1999, distribuit de Intercom Film
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
Gabriel Stănescu (redactorul-șef al acestei reviste și autorul unui editorial cam avîntat în romantismul său desuet și în revolta ridicolă împotriva invenției "americane" a copy-right-ului. Cel puțin în România nu cred că e cazul să ne revoltăm, nici chiar retoric, împotriva a ceva ce vrea din goluri a se naște.) Textele, traduse cu precădere în engleză, sînt alternate cu eseuri despre poezie, destul de inegale valoric. În ansamblu revista pare oarecum neorganizată, unele texte apar în versiuni bilingve, altele doar în
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
remarcabil studiu în comparativism filozofic. Apoi, cititorilor fideli ai lui Revel, Filozoful și călugărul le pune la dispoziție mini-prelegeri pe diverse teme, toate punîndu-i în valoare autorului forța de sinteză, ingeniozitatea raționamentelor, dibăcia argumentativă și, în principiu, o anumită energie retorică greu de specificat. Revel e un conviv în sensul antic al termenului. Angajat, pătimaș, și totuși elegant detașat, cu toate că interlocutorul este propriul său fiu. Nici intimism, nici neutralitate, ci o amiabilitate sinceră, convingătoare - iată tonul conversației între cei doi. Cartea
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
îl au în vedere cei doi. Revel pare să se adreseze unui lector cu apetit pentru filozofie, dar și cu oarece pricepere, pe cînd fiul său mizează pe un auditoriu "laic". Dar departe de a dezechilibra structura conversației, această distincție retorică are mai degrabă un efect dinamizator, intensificator. Ea funcționează, totodată, ca subtil argument în favoarea budismului, din motive destul de evidente dacă ținem cont de faptul că Ricard pledează pentru efectul benefic al budismului ca mod de viață. Dialogul este un gen
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
hipocoristicele ambigue (prudent minimalizatoare) de dinainte de 1989: (Nea) Nicu, Bibicu', (Nea) Puiu, (Nea) Titi, cu desemnările familiare dar respectînd sistemul - Șefu, Tovarășu' -, cu o poreclă depreciativă bazată pe asemănarea fonică, Ceașcă, sau cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice vehiculate în decembrie 1989 au produs desemnări efemere - Dictatorul, Tiranul - precum și stabila substantivizare ironică a adjectivului celui mai frecvent, Odiosul, redusă în glumă, prin anii 1992-1993, la hipocoristicul Odi (Ody). Denumiri parodice, preluînd discursul adulator din timpul vieții, au fost
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
de exeget îl constituie talentul literar. Talentul literar însuflețește evocările și conferă un patos abstract construcțiilor de idei. Un sentimentalism sadovenian, o nostalgie a lumii de altădată caracterizează scrisul lui Z. Ornea, care pare să aibă drept motto vechea întrebare retorică ubi sunt qui ante nos. Istoricul literar folosește cu iscusință și cu simț artistic cuvinte și expresii românești care și-au restrâns de multă vreme circulația sau au fost abandonate cu totul, în combinație cu neologisme de ultimă oră. Textele
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
scriitorul Camilian Demetrescu a fost mult mai accesibil și mai prezent, uneori chiar implicat în polemici și discuții cu un mai apăsat caracter etico-memorialistic decît teoretic. În mod cert, cărțile și statura sa culturală, circulația mediatică, coerența epică și expresivitatea retorică i-au creat o imagine de ansamblu solidă care a proiectat și asupra artei sale un mare interes, plasînd-o, oarecum pe nevăzute, sub un orizont de așteptare a cărui anvergură poate ușor împovăra umerii prea fragili. în acest sens, ampla
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective atipice. Acestea au suferit poate influența construcțiilor deja citate, cu tot și întreg, al căror conținut semantic se apropie de ideea unui superlativ și care se folosesc tot în contextele unei aprecieri retoric exagerate. Se petrece însă mai mult decît atît: observăm în folosirile actuale și prezența articolului nehotărît, plasat în fața întregii sintagme, deci în același grup cu articolul hotărît: "a etalat o ditai vînătaia pe piciorul drept" (Evenimentul zilei = EZ 2277, 1999
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
cu geana mucegăită, de-abia se mai citește un licăr de viață" și alte asemenea fraze de roman foileton de secol XIX, sub titlul PNȚCD nu vrea nici măcar să piară pe limba lui. Editorialul dlui Ursu conține mai multe acumulări retorice "de efect" decât adevăruri verificabile. E de pildă inexactă afirmația sa că liderii PNȚCD au făcut ferfeniță în patru ani de guvernare "istoria seculară" a național-țărănismului", fiindcă național-țărănismul n-a împlinit încă un secol, ci mai are vreo două decenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
dimpotrivă, un angajament de acest tip nu e neapărat necesar; cu alte cuvinte, că se poate scrie despre femei și bărbați cu detașare și rigoare, nu cu vehemență partinică. Concluzia studiului său, din păcate, anulează fără putință de recuperare morga retorică pe care autorul și-o arogase pe parcurs. Chiar dacă nu ai vederi feministe, finalul îți lasă oarecum sentimentul de înșelăciune, de păcăleală: pozînd în persoana iluminată, obiectivă, netulburată de prejudecăți ori ambiții obscure, Lipovetsky sfîrșește pe tonul clasic al misoginilor
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
în sensul romantic al termenului, ca pasiune și dăruire, rămîne teritoriul femeii moderne, așa cum a fost al femeii tuturor epocilor trecute. Explicația pe care o oferă filozoful e subtilă, atît la un nivel antropologic, cît mai cu seamă la unul retoric. Iubirea la feminin, susține Lipovetsky, "a devenit compatibilă cu proiectele de autonomie individuală și cu posibilitatea de angajare profesională și socială". A iubi înseamnă a-ți manifesta opțiunea de apropiere față de un alt individ, dar inevitabil și a unor afinități
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
Rodica Zafiu O zonă nu lipsită de interes pentru cercetarea strategiilor retorice din stilul publicistic românesc este cea a subtitlurilor de ziare și reviste. De obicei, subtitlul e o secvență de text care oferă informație despre tipul de publicație (ziar, revistă...), despre periodicitatea ei (cotidian, săptămînal, "Revistă bilunară" etc.), despre profilul său
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
minuție cumpănită" care dau consistență remarcabilă frînturilor de povestiri-evocări-comentarii, îndeobște sortite inevitabil unei sorți de efermeridă intelectuale, superficiale și simplificatoare. Deși conversația dintre cei șapte (opt, de fapt, cînd intervine și Mircea Mihăieș) pare să curgă neîntrerupt, efectul e strict retoric. Discuția s-a purtat în locuri și zile distincte, și ea apare în carte segmentată în capitole și subcapitole. Fiecare dintre aceste capitole e prefațat de unul dintre partenerii la dialog, Adriana Babeți, Doru Branea, Daciana Branea, Marius Lazurca, Sorin
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
revenirii lui Andrei Șerban aici unde, în urmă cu peste trei decenii, a creat spectacole de legendă. Evenimentul a fost atent construit de către directorii Corneliu-Dan Borcia și Victor Scoradeț care anul acesta au centrat focusul asupra "noului continent", lansând întrebarea retorică "America - cea mai bună dintre lumile posibile?" odată cu o suită de conferințe și colocvii, workshop-uri și proiecții video. S-a lucrat meticulos începînd cu alcătuirea juriului - criticul Cristina Modreanu, dr. ing. Elena Ionescu, scenograful Helmut Stürmer, prof. dr. Calvin McClinton
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile mici", sau viziunea de basm, premonitorie și amenințătoare, a piedicilor puse în calea unui inoportun ca să nu
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în barbare lanțuri popolul gemând." Cinci alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul european cu câteva decenii înainte de Bolintineanu (1819 ori 1825-1872). Iar ultimele două stihuri sunt o simplă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
aceea. Încît, după proclamarea din martie 1881 a regatului României (la al cărui act suveranul invitase, prin P. P. Carp, cîțiva conservatori să intre în guvern, fiind refuzat), Maiorescu publică, în Timpul, imediat, un articol, în care, în final se întreba retoric: "O întrebare acum de dezlegat: care mai este deosebirea de principii între partidul numit liberal, astăzi la guvern, și partidul numit conservator, astăzi în opoziție?". Cea dintîi întrebare, revenind la Eminescu, este dacă, traducînd și publicînd articolul lui Maiorescu din
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
mai simțim captivitatea, sîntem liberi pentru o clipă." La capătul acestui excurs filozofic, eroina se oprește, tăcută și tulburată de descoperirea pe care a făcu- t-o: "Despre ce vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe care o pune la dispoziție sinelui acea "bășică de eternitate" slobozește totodată în lume o făptură nouă, independentă și definitiv ruptă din
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]