356 matches
-
supraviețuitoare a violului descrie simptomele unei tulburări de stres post traumatic (PTSD), un sindrom experimentat de multă lume care a supraviețuit traumelor. Diagnosticul pentru PTSD implică prezența a trei tipuri de simptome. Prima categorie de simptome ale acestei tulburări este retrăirea repetată a evenimentului traumatizant, prin intermediul imaginilor intruzive și a gândurilor, a coșmarurilor recurente, momentele instantanee când retrăiesc tot și reactivarea psihologică și fiziologică la stimuli care le amintesc de ce s-a întâmplat. Amintirile violului s-au infiltrat în conștiința sa
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca lipsa controlului sfincterian, reconstruirea întregului scenariu prin joc, cu păpușile sau jucăriile, și pot să-și exprime distresul prin durere și suferință. Copiii care au fost abuzați sexual se angrenează într-un comportament sexual inadecvat vârstei. Simptomele stresului post-traumatic: * retrăirea repetată a evenimentului traumatizant; * amintiri groaznice legate de eveniment; * vise înspăimântătoare despre eveniment; * sentimente și fapte ca și cum evenimentul s-ar petrece încă o dată; * intens distres psihologic și fiziologic când victima este expusă la situații reminiscente acelei întâmplări; * aplatizare emoțională și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ce vizează afirmarea conștiinței istorice și naționale, întărind totodată "sentimentul continuității psihologice" (de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind în schimb o formă conștientă de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se vorbește atât de des în teatruva oscila între o funcție conotativă și una emotivă, una poetică și una fatică. Însă redutele limbajului sunt condiționate de timpii care conlucrează la construcția scenică, prezentul inaugurând, cu fiecare reprezentație, noi forme de retrăire a trecutului și/sau a viitorului, printr-o durată scenică a cărei comprimare atinge limitele imploziei. Ca gest reglator în actul creației, aceasta va impuneo mișcare în afară, dinamitarea "centrului fix" al spectacolului și partajarea unor spații de conduită și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multe ori un PTSD. în principiu, pentru a acoperi cât mai complet tabloul simptomatologic se folosește medicație noradrenergică, serotonergică și dopaminergică. Apelând la datele furnizate de D.J. Stein și colaboratorii săi (2000), menționăm că triciclicele noradrenergice se adresează simptomelor de retrăire a experienței și de hiperexcitabilitate, agenții serotonergici (îndeosebi SSRI) sunt un antidot pentru trăirile de desensibilizare și de anxietate. Inhibitorii MAO (mono-amino-oxidază) sunt utili în alternativa pacienților rebeli la tratament, dar și-au probat utilitatea, așa cum menționează și M. Lăzărescu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei gestații toxice („uter rău”), el se va confrunta cu imagini distorsionate psihotic, cu elemente paranoide și ape întunecate, pline de mocirlă și otravă. în plus, inconștientul arhetipal îi va acompania experiența cu personaje înfricoșătoare, ceea ce supralicitează alura ei terifiantă. Retrăirea unei tentative de avort sau pierderea iminentă a sarcinii aduce pe scenă imagini apocaliptice, inoculând persoanei o senzație sufocantă, de amenințare iminentă, destabilizatoare. Matricea perinatală II (MPF II) Această matrice inaugurează debutul nașterii propriu-zise. Comparativ cu secvența anterioară care, în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dureroase petrecute, la înțelegerea reacțiilor celorlalți, la înțelegerea schimbărilor care apar și la regăsirea copilului, a unui loc al său printre ceilalți. Poveștile se cer spuse de multe ori, nu o singură dată, ci până la golirea de emoțiile negative asociate retrăirii evenimentului. Ca o melodie pe care, dacă o cânți prea mult, își pierde atractivitatea. Sunt câteva reguli care se impun atunci când sprijinim copilul pentru a-și internaliza evenimentul prin povestire: copilul trebuie să stea corporal aproape de adultul cu care povestește
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de protecție atunci când trăirea emoțională e prea intensă, nu mai poate fi suportată); copilul poate să întrerupă cu întrebări (întrebările pot fi semn al interesului, al dorinței de a înțelege mai bine, dar și semn al dorinței de a evita retrăirea emoțională, atunci când nu se referă la subiect); dacă sunt poze, este bine să fie folosite pentru ilustrarea povestirii; dacă povestirea se face în grup de copii (când e vorba de un grup de copii care au fost expuși unui eveniment
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care exprimă teme sau aspecte legate de trauma suferită; 2. vise supărătoare cu privire la eveniment. în cazul copiilor, pot fi vise înfricoșătoare, fără un conținut recognoscibil; 3. acționează și simte de parcă evenimentul traumatic s-ar petrece din nou (un sentiment al retrăirii experienței, iluzii, halucinații și episoade de flashback disociativ, inclusiv episoade de acest fel care apar la trezire sau în situații de intoxicare. Copiii pot avea gesturi specifice traumei; 4. tulburare psihologică intensă la expunerea la aspecte ce simbolizează sau se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe Cezar?”. Cauza evenimentului constă deci în ideea din capul persoanei prin intermediul căreia a avut loc evenimentul (Collingwood, 1956). Într-un spirit mai pozitivist britanic, Collingwood mută însă accentul de la trăit la „idee”, la rațional. Pentru el, înțelegerea nu înseamnă „retrăirea”, ci „reacțiunea”, adică reconstituirea gândului actorului istoric. În mod explicit, el pornește de la ideea că starea de spirit, trăirea subiectivă, este dificil de reconstituit. Ea rămâne individuală și greu de comunicat, însăconținutul de idei este posibil de pătruns printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istoric și-a pus în minte un anumit scop, el trebuie să treacă dincolo de suprafața conștiinței acestuia și să refacă procesul „spontan” de geneză a conținutului conștiinței acestuia. O asemenea analiză nu se poate realiza însă cu mijloacele intuiției, empatiei, retrăirii. Aceste mijloace sunt la același nivel (au aceeași putere) cu suprafața conștiinței actorului. Utilizând astfel de mijloace, automat istoricul va tinde să se înșele în același mod cu actorul pe care vrea să-l înțeleagă. Până acum am analizat procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de acumulare a fiecăruia. Sunt utilizate, în general, mai multe componente. Evitarea este foarte frecventă: aproximativ 50% dintre persoanele care au suferit un traumatism important evită să vorbească despre acesta. Emoțiile sunt, totuși, retrăite în mod involuntar, sub forma unei retrăiri a traumatismului în stare de veghe. Terapia îl ajută în mod progresiv pe subiect să înfrunte factorii stresanți și să modifice emoțiile care l-au copleșit prin povestirea traumatismului cât mai detaliat posibil. Relaxarea permite intrarea în terapie și oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consumă mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este necesar să provoci retrăirea senzațiilor corporale care au însoțit traumatismul. Managementul stresului permite combinarea reactivării factorului stresant cu un dialog intern ghidat, situație care reduce intensitatea emoțiilor schimbând gândurile automate în legătură cu pericolul. Au fost dezvoltate succesiv șapte etape. Cele șapte etape ale managementului stresului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prisma proceselor legate de menținerea și creșterea stimei de sine (auto-evaluare pozitivă sau negativă). Stima de sine poate fi definită ca percepție valorisantă a sinelui fundamentată pe trăiri personale. Gradul stimei de sine reprezintă o dimensiune importantă pentru ceea ce însemnă retrăirea și exprimarea furiei. Cercetările care au încercat să stabilească o legătură între stima de sine și agresivitate au ajuns la concluzii neașteptate. În mod tradițional, se spune că o stimă de sine scăzută presupune o tendință crescută a agresivității. Unii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la efectul imaginilor sau scenelor de violență pe care le vor vedea. Creativitatea agresivă: o realitate sau o fantasmă. Un factor care întărește efectul scenelor de violență asupra agresivității se referă la calitatea oamenilor de a-și imagina ceea ce văd. Retrăirea mentală a violenței observate contribuie la sporirea propriilor manifestări agresive. Cu cât copilul își imaginează mai mult acte de violență, cu atât mai ușor va folosi pe viitor strategiile agresive identificate. Un studiu longitudinal de 3 ani realizat în mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
acțiuni care începe printr-o serie de reacții impulsive la diverse provocări și degenerează în acțiuni controlate și deliberate indică modul în care agresivitatea se înserează în repertoriul comportamentelor umane. Personalitatea, sexul și apartenența socială influențează comportamentul agresiv astfel învățat. Retrăirea zilnică a unor scene de violență, reală sau mediatizată, îmbogățește repertoriul individului, conferindu-i statut de expert în ceea ce privește comportamentele agresive și făcându-l mai puțin sensibil la suferințele altuia. Sentimentele induse de violență pot declanșa sentimente de furie. Pentru a
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atitudini, așteptări și scenarii, dar ele pot induce și o desensibilizare emoțională și cognitivă față de agresivitate, dar mai ales față de suferința victimei. Asocierea proceselor pe termen lung cu cele pe termen scurt ar putea duce la o corelație pozitivă între retrăirea activității zilnice și creșterea comportamentului agresiv. Capitolul IV Procesele ce influențează comportamentul agresiv Chiar dacă obiectivul acestei cărți constă în a explica rolul factorilor psihosociali asupra comportamentelor agresive ca manifestări sociale, trebuie totuși să ținem cont de contribuția factorilor biologici asupra
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cercetători au propus ipoteza conform căreia emoțiile negative nu sunt singurele în a influența comportamentul agresiv. Emoțiile pozitive precum empatia sau simpatia față de o persoană ar putea diminua sau chiar împiedica agresivitatea. Vederea victimei suferinde poate induce o reacție "vicariantă" (retrăirea experienței unui eveniment), o stare emoțională negativă, reducând astfel probabilitatea atacului imediat (Feshbach, 1970). Dar empatia față de victimă se poate uneori transforma în furie empatică față de o a treia persoană atunci când se constată că ea a cauzat suferința. Unele studii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
În plan psihologic ea poate deveni o victimă a acestui sistem, deoarece noua familie, prin alianță, nu Îi poate oferi dragostea și Înțelegerea familiei de sânge. Într-o asemenea situație, În care Întoarcerea nu este posibilă, singura alinare stă În retrăirea clipelor de altădată, În Întoarcerea imaginară la căldura căminului și a familiei În care a copilărit. Aceste trăiri sunt exprimate prin imaginea dorului, concretizare a dragostei familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avem două căi: fie se întâmplă ceva, dar cu mare ironie narațiunea e zeflemisită (v. Huxley, Orwell, Burgess, Lodge, Bradbury), fie prezentul nu mai contează ca prezent (fiindcă nu aduce nicio schimbare, niciun viitor), ci ca un prezent trecut, o retrăire perfectă (v. Ishiguro, Swift, Ackroyd, Barnes, Lessing, Gray, Ondaatje, Rushdie). Mai pe înțeles, există autori clasici care au în minte un viitor, și autori Desperado, pentru care viitorul nu există decât ca o distopie. Iar acest viitor se ofilește tocmai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru / 247 1.5. Craig și supramarioneta / 251 1.5. Baletul obiectelor de Oskar Schlemmer / 256 2. Un teatru sacru / 258 2.1. Artaud și "teatrul cruzimii" / 258 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" / 265 2.3. Grotowski și "teatrul sărac" / 270 3. Un teatru politic / 274 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" / 274 3.2. Distanțarea brechtiană / 278 Concluzie / 288 Glosar / 291 Cronologie. Teoreticienii esteticii teatrale / 295 Bibliografie / 301 Tabla ilustrațiilor / 302
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a teatrului este să împace creația cu repetiția. Pentru a o rezolva, el elaborează "sistemul", adică o nouă metodă de formare a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-un asemenea demers, Stanislavski recurge uneori la ceea ce el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]