1,370 matches
-
nu mai fusese în LA, dar era foarte sigură că șoferul trecuse de hotelul ei. — Domnule? Mă scuzați, cred că tocmai ați trecut de Peninsula. Nu acela era Bulevardul Santa Monica? El tuși și se uită la ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că va trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea să merg mai întâi la hotel. Oricât de nerăbdătoare era să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se grăbi și ea să urce în mașina ei închiriată și porni pe urma lui. El a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și a trecut pe lângă hotel făcându-i lui Leigh un semn în oglinda retrovizoare ca să i-l arăte. Strada principală era absolut minunată. Erau tot felul de prăvălii pitorești, taverne, piețe cu produse proaspete și printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trebui să-ți faci un control. Făcu o pauză. —Sam, tu ești doctorul. Spune-i să-și facă un control la tiroidă. Pe mine nu mă ascultă. Știi, nu-i rea ideea, zise Sam, uitându-se la Buddy În oglinda retrovizoare. —N-am nimic. Nu vă mai agitați. Era cald acolo, atâta tot. — Știi, continuă Irene, poate ai dreptate cu murăturile. Arătau superb, totuși. I-am și spus lui Ruby ce bine arătau, nu-i așa, draga mea? — Așa este. Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
n-o așteptasem să mă scuz, mă ascunsesem ca un vultur să-i sar în spate, s-o prind din nou. Ajunsese aproape lângă mine. Ar fi trecut fără să mă observe. Aș fi lăsat-o să dispară din oglinda retrovizoare și aș fi plecat. Fără să mă mai întorc vreodată. Am aplecat capul și mi-am privit mâinile așezate pe genunchi, ca să-mi amintesc mie însumi că eram un bărbat cumsecade. Abdomenul i se opri în fața portierei. Se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scuturat-o, ai cuprins-o ca o furtună blândă. Bucuria ta i-a alungat melancolia. Și pentru prima oară ne-am întors acasă fără tine. Tu erai în spate cu scuterul, urmăreai mașina noastră care mergea foarte încet. În oglinda retrovizoare îți vedeam casca roșie. Îmi aduc aminte că am spus: — Nu putem trăi cu frică, trebuie s-o lăsăm să crească. Și mă temeam să gândesc: trebuie s-o lăsăm să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îndreptat spre mașina mea avea picioare de plasă neagră și o față perfectă pentru comerțul pe care îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate o înjurătură, în timp ce o lăsam să dispară în oglinda retrovizoare. Era. În noaptea aceea era. Ușa se deschise încet, câinele ieși pe prag, veni să mă miroasă, să dea din coadă între picioarele mele și păru să mă recunoască. Italia era acolo în fața mea, cu mâna foarte albă sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe cer, împreună cu primele raze de soare, se ridica un albastru intens. În claritatea aceea totul era extrem de vizibil. Dacă noaptea mă protejase, ziua redându-mă lucrurilor, mă reda mie însumi. Mi-am întins gâtul spre micul dreptunghi al oglinzii retrovizoare și mi-am regăsit chipul. Barba îmi crescuse fără să-mi dau seama. Am coborât din mașină, am ocolit gardul, am trecut printre trestii și am ieșit pe plajă. Nu era nimeni, numai marea. Am mers până la mal și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
O zice fără să mă privească, ghemuită pe scaun, fixând strada. Sacul ei patchwork e plin cu cutiuțe de miere și dulceață de la micul dejun, pe care le-a pus deoparte în fiecare dimineață. Zâmbesc, întind mâna și aranjez oglinda retrovizoare. Capul mi-e plin de gânduri confuze, care se amestecă între ele, fără nici o legătură precisă. Azi dimineață a telefonat Elsa, apelul ei m-a găsit în cameră, aveam deja bagajele pregătite, credeam că este recepția, așa că am răspuns fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu geamuri întunecate, i-am luat mâna și i-am sărutat-o. — Nu-ți face grijă, e un fleac. S-a întors și și-a luat sacul patchwork. — Mă duc. Coboară și merge direct spre intrare. Întorc mașina. În oglinda retrovizoare îi văd pașii, mai nesiguri ca de obicei, poate din cauza pietrișului. Dar știu că nu va cădea, este obișnuită cu tocurile acelea prea înalte, cu sacul prea lung care-i intră între picioare. Dar cade, un ultim pas și brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alergat spre mașină, am așezat-o pe Italia înăuntru. Femeia mă urmase în papuci și cămașă de noapte, speriată și fără motiv, doar pentru că nu știa ce să facă, doar pentru a-mi însoți furia. Am văzut-o în oglinda retrovizoare acoperită de praful pe care i-l aruncasem în față când am plecat. Indicațiile erau imprecise și puține, iar eu eram atât de agitat, încât nici măcar pe acelea nu mi le aduceam aminte. Dar dacă trebuie să mergem, viața este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar nu am oprit. Am parcat în fața bisericii Sf. Mihail, dar statuia lui Isus pe cruce, unde, așa cum îmi strigau băieții în batjocură în copilărie, îl pusesem chiar eu, m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza întâi și aproape că m-am ciocnit de o altă mașină în graba mea de a o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Führerului, în care noi credeam, nu, în care eu, cu netulburatul meu obicei de a nu pune întrebări, am crezut până atunci când, așa cum o spusese de la bun începutul cântecul, totul s-a făcut țăndări. Așa mă văd eu în oglinda retrovizoare. Toate astea nu se pot șterge, nu sunt scrise pe o tablă de ardezie, lângă care așteaptă, la îndemână, buretele. Lucrurile acestea rămân. Încă îmi mai sunt fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
perete o imagine a stării mele de atunci. Prea puține fapte sunt sigure. Am optsprezece ani. Nu sunt sub greutatea normală la momentul eliberării. Fără păduchi, mă mișc pe tălpile de cauciuc al ghetelor americane cu șireturi și, în oglinda retrovizoare, nu arăt rău. Dar, dacă obiceiul juvenil de a mă tot strâmba mi-a trecut pe parcursul vieții cotidiene din lagăr, asta rămâne incert. Numai ceaiul englezesc pus deoparte, pe care cel în continuare nefumător l-a primit la schimb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Și-a murit. Fără să mai apuce să urmărească nivelului de trai concav al poporului din care tocmai renunțase să facă parte organică, citind ca de obicei În Anunț de la A la Z ce se mai vinde prin România: oglindă retrovizoare plastic, tacîmuri inox, cărucior invalid, celofan, chitară copil, șampon Germania, burlan, discuri Dan Spătaru, damigene, criptă Cernica, verighetă, dopuri de plută, zdrobitor, chiuvetă, ceai de ghimpe. Being There. În afara căruia n-am văzut nimic cît de cît notabil, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
roșu În spate - i se păru că Îl văzuse și la motel. Acceleră și trase o tură pe lîngă locuința lui Cindy. Nu văzu acolo nici mașina De Soto verde, nici sedanul roșu. Porni spre Silverlake, studiind tot timpul oglinda retrovizoare. Nu Îl urmărea nici o mașină. Era doar o Închipuire. Vendome, 9819 arăta ca un loc virgin - un apartament cu garaj În spatele unei căsuțe tencuite. Nu se vedea nici un reporter, poliția nu Împrejmuise locul, și nici un localnic nu ieșise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plec din Connecticut, să mă mut - singură, ca un adult În toată puterea cuvântului - În Manhattan și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte mulțumesc. Numai că duc fetele de la Elias-Clark cu mașina de colo-colo de doisprezece ani și nu sunt atât de drăguțe. Tu ești foarte drăguță, a zis el cu un accent pronunțat, dar greu de identificat, privindu-mă În oglinda retrovizoare. I-am zâmbit, cuprinsă brusc de neliniște. Dar momentul a trecut și am continuat să ne Înfulecăm amândoi sandviciurile cu file de curcan În timp ce așteptam blocați În trafic și ascultam CD-ul lui preferat, pe care mie mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu trebuie să mă alătur oamenilor de rând din metrou, și am zis cu voce răgușită: — Madison 640. Repede, te rog. Taximetristul m-a privit În oglinda retrovizoare - cu oarecare milă, aș putea să jur - și a zis: — A, da. Elias-Clark Building. Am luat-o la stânga pe 97 Street și din nou la stânga pe Lex, am trecut ca-n zbor de semafoare, toate pe verde, până pe 59 Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crezi așa ceva? — Mai Întâi, hai să hotărâm unde mergem. N‑am făcut nici o rezervare, dar pot să sun și să folosesc numele Mirandei. Oriunde vrei tu. Ea Își dădea pe buze cu ruj Kiehl’s și se uita În oglinda retrovizoare a șoferului. — Oriunde? a Întrebat cu un aer absent. — Oriunde. Poate la Chicama, să bem un mojito? am sugerat eu, știind că, pentru a o convinge pe Lily să aleagă un anume restaurant, trebuia să fac reclamă la băuturi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lăsă pe vine. — Ai grijă la urzici! strigă el În urma ei; dar direcția vocii era imprecisă, pentru că nu-și dădea seama pe unde o apucase, și n-o vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încerc să cobor geamul și să-mi scot capul cum fac câinii. Nu merge geamul, Îmi spune cu afabilitate șoferul, pe un ton sec și fără regret. — Și centura? — Nu merge. — Îți dai seama că e ilegal, nu? În oglinda retrovizoare, Pegas Îmi aruncă o privire plină de milă care-mi dă de Înțeles să-mi văd de treaba mea. Faptul că nu a venit taxiul comandat m-a enervat atât de rău, Încât am avut o ceartă tare stupidă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care merg la serviciu și care-și Înscriu fetele la academii ale stresului. Poate e singura perspectivă pe care o mai putem Înțelege. Stres. Succes. Chiar rimează. 09.28: — Ce probleme are femeia aia? —Poftim? Winston mă studiază În oglinda retrovizoare. În ochi, atât de căprui că sunt aproape negri, are picățele de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
râcâie pieptul, ca și cum aș avea o pasăre Înăuntru care Încearcă să scape. Atuncea toate mămicile și tăticii ar fi cu copiii lor mai mult. —Emily, te rog să vorbești corect. Nu mai ești un bebeluș. Îi surprind privirea În oglinda retrovizoare și mă uit În altă parte. —Mami, mă doare burtica. Mami, mă duci tu la culcare diseară? Mă duci? Da, Îți promit. Nu-mi dau seama ce a fost În capul meu când am lăsat-o pe Alexandra Law, Stareța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a lui Pegas, Încerc să citesc Financial Times ca să mă pun la punct pentru ședință, dar nu mă pot concentra. Scutur din cap cu putere ca să scap de amintirea plânsetelor lui Ben. Îl văd pe Winston studiindu-mă În oglinda retrovizoare. Suntem la sensul giratoriu de la Old Street când Îmi vorbește În sfârșit: —Cu cât te plătesc, cucoană? — Nu e treaba ta. —Cincizeci? O sută? —Depinde de primă. Dar anul acesta nu vom primi primă. După prestația din iunie, sunt norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și pentru atât de mult timp trupul lui Richard. Cu acest trup te venerez. Mă gândesc când l-am văzut ultima oară. Când l-am văzut cu adevărat, vreau să spun, nu doar cum vezi umbra unei persoane În oglinda retrovizoare. În ultimele luni, eu ies și el preia sau el pleacă și eu preiau. Schimbăm instrucțiuni În hol. Spunem că Emily a mâncat bine la prânz, așa că nu-ți face griji pentru ceai. Spunem că Ben trebuie să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]