1,105 matches
-
acum ascunse sub zăpadă. Ei însă nu îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își croia propria cărare. Mergea înspre nord, departe de lacul înghețat. Pașii îi erau înceți și nesiguri. Fiecare mișcare îi provoca un nou junghi de reumatism care îi trecea direct prin încheietura șalelor. De câte ori se apleca să adauge un gătej în coșul de lemne de foc, se îndrepta la loc cu oarecare efort și durere. Se gândea însă la cea mică tremurând acasă și la sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru - deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale - iar problemele legate de domeniul său mă interesau mai mult decât altele. În plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca să mă simt bine în preajma lui. Avea o inteligență la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. „Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase”, râse el. „Lasă asta”, interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întâmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrânului: „Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se umflă bălăriile după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era amenințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâmă între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
casa. Dau o mătură după masă și spălat pe jos. Trăiesc acolo, cine să vină să-mi facă curat? Fac curat, tată, deși e frig, rece de la betoane, trage a rece. Stau la papuci, bine, și eu sunt terminat cu reumatismurile, de la betoane. Dimineața deschidem pe Prima televizorul, muzică, n-ai la ce să te uiți... Ascult știri, cine a mai mierlit-o... - pe la șapte, umpli timpul. Plimbarea e la nouă până la unșpe. Plimbarea ce-o fac... E pusă dimineață, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din legendă... Arthus o Întrerupse. - Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați... Discuția Începu În mod politicos, iar impunătorul bătrîn recunoscu imediat, cu simplitate, că avea Întotdeauna Mésadrol la Îndemînă pentru a ușura crizele de reumatism articular. - Desigur că știi acest lucru, fetițo, mama dumitale, menajera noastră, Îi strecură el lui Lucas, e cea care Îmi face injecțiile. Marie nu știa, dar rămase impasibilă. - Farmacia castelului este la dispoziția tuturor, inclusiv a angajaților mei. Totuși, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În panică. - Nu doar tu ești implicat În istoria asta! GÎndește-te la consecințe, te implor! - Tocmai, au fost prea mulți morți. - Alo! Alo!... Închisese. Gwen era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei. MÎna Yvonnei, tăbăcită, deformată de reumatism articular, ca o gheară puternică de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o chinuia atît de tare și se duse să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cum scârțâie și când stau la soare simt cum mi se răspândește prin oase o căldură și încep să mă doară. - Te doare rău? - Câteodată nu pot să dorm. Trebuie s-o pun pe mama să-mi facă frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dorm. Trebuie s-o pun pe mama să-mi facă frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii... - Da. Iar am tăcut. - Mai aveți mașina aia de scris? a întrebat deodată. - Da, o mai avem. - Mi-ar plăcea și mie să scriu la ea, dar... - Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frecție. - Ai reumatism de la vârsta asta? - Și mie mi-e cam frică. Și nu înțeleg de ce, că amigdalele mi le-am scos, și doctorul a zis că din cauza amigdalelor am reumatism. - Și acum nu mai ai amigdale, dar tot ai reumatism. - Da. - Doctorii... - Da. Iar am tăcut. - Mai aveți mașina aia de scris? a întrebat deodată. - Da, o mai avem. - Mi-ar plăcea și mie să scriu la ea, dar... - Vrei să ți-o aduc? l-am întrerupt. Ți-o aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
borcane. Aici era puțin și mâna bunică-mii, care ținea partea mamei. - Și ce mai faci, a continuat taică-meu după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele. - Da, are nu știu ce reumatism, și i-am zis să nu mai vină în beci așa dezbrăcat. Du-te sus și te îmbracă cu mânecă lungă! - Nu e chiar așa frig, a remarcat Platon. - Ba e frig, e chiar rece. Ție nu-ți e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost în glumă. N-aș putea să vin, n-aș suporta căldura. - Vezi? făcu taică-meu. - Mă simt oricum foarte bine aici. Mulțumesc de apă. - Cu plăcere. - Aș vrea doar să vă urez sejur plăcut și să aveți grijă de reumatismul lui ăsta mic. Tata m-a ciufulit și pe urmă m-a apucat de ceafă. - Ăsta? N-are nimic, e sănătos tun. Așa, ți-ai luat fâș, bine. - Dacă nu-i spuneam eu..., spuse maică-mea. - Mi-e cald, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Așa că hai să trecem la chestii serioase. Ce-i cu geamantanul ăsta burdușit și de ce ați venit taman la mine? E o pură întâmplare - pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mișcă. Se deschise portiera pentru două-trei secunde, apoi o mână o trase la loc, cu putere. Mașina dădu înapoi, reveni pe traiectoria inițială și demară în trombă. Pensionarul se ridică din balansoar, se îndreptă cu greutate către ușa de la intrare - reumatismul nu-l slăbea o clipă, mai ales în astfel de zile - și intră în casă. Sună la poliție și anunță accidentul. Peste câteva minute, strada fu închisă temporar, iar luminile roșii și albastre însuflețiră cromatic dupăamiaza cenușie. Apăru și un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste fix trei secunde și îți voi fi veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune. Sper că n-ai probleme cu reumatismul. Alta-i chestia. Ți-am spus mereu că viața are ironiile ei. A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să mai socotească, erau multe adunate, de tot felul - altul devenise cîntarul, iar mintea lui Thomas Încă nu se limpezise deplin, zbura acum, mai mereu, spre fii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
loterii de astea, poate veni vremea când toate să se tragă deodată. Atunci trebuie să fii pregătit. Dumneata ești doctor, pentru numele lui Dumnezeu, și știi. Ce e viața? Vax. Ai trecut de o anumită vârstă, încep beteșugurile: ba un reumatism, ba o gută, ba inima, ba rinichii. Într-o bună zi, pac, și nu pică unul, ci toți de vârste apropiate. E statistic, e științific. Ieri l-a pocnit pe Simion (se curăță la sigur, fac prinsoare), mâine pe moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să treacă dincolo, după-amiază. - Spune! zise bătrânul. - Apoi, eu nu știu, se apără Aurica, mama vrea să-țivorbească. - Să-ți spună ce vrea, și vedem noi! răspunse, clipind dinochi, bătrânul. Aglae începu să fie preocupată de sănătatea ei, găsi că are reumatisme și manifestări artritice și află că un tratament cu iod, acum când era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai ales injectabil. Madam Iorgu, care făcea astfel de injecții, îi destăinui că Weissmann, deși tânăr, făcea injecțiile bine și ieftin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părintele. - Domnul! închină paharul popa Țuică, neînțelegînd. După oarecare codire, popa Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac eu cu reumatismele astea care nu mă mai lasă. - Salicilat, fu de părere moșierul, și băi de pucioasă. - Oare? se miră bătrânul. - Dă cu gaz, opină Aglae. - D-apăi c-am dat, arză-l-ar focul și de gaz, și tot mă-mpungeîncornoratul! - Am auzit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se poate însă că era mai lipsit de invidie decât alții, că recunoștea cu multă ușurință meritele altora și nemeritele sale, din care cauză lumea-i zicea că e un spirit observator, deși nu știm ca fineța de observațiune și reumatismul unit cu bătaie de inimă să fi stat vrodată în legătură. Avem cu toate acestea să ajungem la halul moral în care justiția pur și simplu a vederii să treacă drept spirit de observație... dar nu e vorba de asta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]