784 matches
-
titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
scopul elucidării unor sensuri religioase și filosofice prin intermediul ficțiunii literare. Operă a ultimului deceniu al vieții, Poeme filocalice (1999) vin să vorbească despre o citire mistică a naturii, închinând osanale vinului, grâului, florii, ierbii, toamnei, muntelui, mării, toate ca ipostaze revelate ale sacralității, generatoare de „nedeslușite bucurii”. Două piese de teatru, Ruth și Coborâți la prima?, publicate tot postum, în 2003, sunt construcții intelectuale, dezbateri de idei în formă literar-scenică. Între textele recuperate postum se află Floarea de foc (2001) - o
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
reflecta într-un pasionat dialog cu cei care mai jertfesc încă unui „zeu necunoscut”. Dacă ar fi să urmăm modelul patristic al teologiei - un model pastoral și confesional prin definiție, mărturisind „cu timp și fără timp”, „până la marginile lumii”, Cuvântul revelat al singurului Dumnezeu -, va trebui să prelungim liturghia zilnică a existenței noastre în spațiul public. Am uitat astăzi de liturghia mărturisirii prin faptă și cuvânt? Mâine și bisericile care ne-au mai rămas vor fi pustii. În zorii tristeților noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neglijabilă. Patapievici evită o discuție a raportului între virtutea păgână și virtutea creștină (socotite de Nietzsche în mod egal resentimentare)3. În ce fel bunătatea și noutatea Evangheliei aduc o noutate în raport cu paideia grecească? Care este diferența dintre o teologie revelată a Întrupării și o metafizică emanaționistă? De ce raportarea creștinismului la celelalte religii impune o retorică a superiorității clamată mai târziu de eurocentrismul culturii moderne? Cum anume modifică proiectul creștinismului evenimentul nașterii unei noi teologii politice sub auspiciile lui Constantin cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din orice constrângeri ideologice - legate fie de un pozitivism empirist, fie de un dogmatism religios aprioric (cum este noțiunea islamică de revelație) -, fenomenologia întreține cu teologia creștină un raport mult diferit de ceea ce acopereau, în perioada scolastică, noțiunile de theologia revelata și metaphysica specialis. „Paradoxul paradoxurilor” despre care vorbește tradiția patristică și pe care Jean-Luc Marion îl descrie cu minuțiozitate în volumul Fiind dat (1997) trimite la fenomenul arătării divine (mai precis, al teofaniei). Aceasta este o experiență excepțională, echivalentă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
va fi asumată de școala deistă engleză (Herbert von Cherbury, John Toland, Matthew Tindal) și, cu modificări, de tradiția germană (Hermann Samuel Reimarus, Gotthold Ephraim Lessing, Christian Wolff). Mai ales Christian Wolff va refuza orice pretenție de cunoaștere din partea teologiei revelate, reducând mesajul Scripturilor la categoriile morale ale simțului comun. Odată cu forjarea unui concept autonom al raționalității se produce și revenirea la înțelesul aristotelic, non-participativ și atomic al naturii. Viziunea antică despre cauzalitate este pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
implicită la rațiune și la premisele strict matematice ale adevărului și universalității. Reciproc, definiția rațiunii presupune o înțelegere prealabilă a ordinii naturale. Date fiind aceste premise general acceptate, miza polemicii părea să fie definirea raportului dintre „religia naturală” și „religia revelată”. Replica antideistă a teologilor a rămas foarte puțin ascultată, iar în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-al treilea ordin, sesizat prin organul invizibil al „inimii”, până la încercările apologetice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Din .punctul de vedere al învățatului, cel mai frumos omagiu care poate adus creștinismului este evidențierea acordului său cu „credința morală pură”. Kant își încheia răspunsul precizând că se va abține pe viitor să facă referiri la religia naturală sau revelată, atât în scrieri, cât și în prelegeri pentru studenți. Judecățile asupra reacției lui Kant sunt destul de diferite. Unul din biografii săi, Karl Vorländer, formula îndoieli cu privire la consecvența purtării omului Kant cu principiile filosofului, remarcând că în prima parte a scrisorii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
succesiunea lor istorică, drept o educație progresivă a neamului omenesc 12. Ca și Kant, Lessing a considerat creștinismul drept cel mai de seamă pas care a fost făcut spre adevărul lăuntric pe care îl exprimă parțial și imperfect toate religiile revelate. În notele sale privitoare la „geneza religiilor revelate” această idee va fi exprimată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit: Toate religiile pozitive și revelate sunt, așadar, în egală măsură adevărate și false. În egală măsură adevărate deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
neamului omenesc 12. Ca și Kant, Lessing a considerat creștinismul drept cel mai de seamă pas care a fost făcut spre adevărul lăuntric pe care îl exprimă parțial și imperfect toate religiile revelate. În notele sale privitoare la „geneza religiilor revelate” această idee va fi exprimată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit: Toate religiile pozitive și revelate sunt, așadar, în egală măsură adevărate și false. În egală măsură adevărate deoarece pretutindeni a fost în egală măsură necesar ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
făcut spre adevărul lăuntric pe care îl exprimă parțial și imperfect toate religiile revelate. În notele sale privitoare la „geneza religiilor revelate” această idee va fi exprimată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit: Toate religiile pozitive și revelate sunt, așadar, în egală măsură adevărate și false. În egală măsură adevărate deoarece pretutindeni a fost în egală măsură necesar ca oamenii să se pună de acord asupra a numeroase lucruri și să realizeze înțelegere și unitate în religia publică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucruri și să realizeze înțelegere și unitate în religia publică. În egală măsură false deoarece toate acelea asupra cărora se realizează un acord nu stau atât alături de ceea ce este esențial, cât îl slăbesc și îl înlătură. Cea mai bună religie revelată sau pozitivă este cea care conține cele mai puține adaosuri la religia naturală, cea care limitează cel mai puțin efectele bune ale religie naturale 13. Mesajul unei asemenea viziuni nu poate fi decât îndemnul la o deplină toleranță religioasă. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de a fundamenta în acest fel religia naturală. Evidențierea caracterului iluzoriu al argumentelor deiste nu înseamnă însă renunțarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fel, religia nu va mai fi fundamentul moralității, ci doar o consecință de neevitat a acceptării dictatului necondiționat al legii morale. Dacă credința religioasă nu are voie să contrazică rațiunea și dacă progresul conștiinței religioase constă în ridicarea de la religia revelată, centrată pe cult, la religia rațiunii, al cărei nucleu îl constituie moralitatea, rezultă că străduințele autorului Criticilor vor fi îndreptarte spre o interpretare morală a religiei creștine, iar concluzia va fi că ea trebuie să fie curățată de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecate în raport cu contribuția pe care o aduc la educația morală a credincioșilor. Chiar dacă numai credința bazată pe rațiunea practică poate răspunde preocupării morale, va trebui să ținem seama de slăbiciunea ființei omenești și să apreciem tradiții religioase întemeiate pe dogme revelate în măsura în care ele nu resping interpretarea morală a acestor dogme și, în acest fel, progresul emancipării religioase. Kant aprobă, bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste. Filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Prin urmare, una dintre afirmațiile tari își păstrează valabilitatea, indiferent de doza de subiectivitate și de cedările înregistrate în permanenta negociere dintre scriitor și cititor. E vorba de felul în care scriitorul e capabil să-și motiveze construcția epică: „Odată revelată, soluția trebuie să fie inevitabilă” (Chandler, 1977, p. 65). Ușor de spus, greu de demonstrat. Nu e cazul să intrăm într-o discuție filozofică despre destin sau despre controlul existenței prin sofisticate mecanisme de promovare sau autoprotecție. Termenul trebuie luat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s.v.) (lat., „sub cuvânt” - referire la citarea unui cuvânt dintr-un dicționar”); sui generis (lat., „propriu”, „unic În felul său”); summa summarum (lat., „suma sumelor”); tabula rasa (lat., „tablă ștearsă, curată”); tale quale (lat., „ca atare”, „așa cum este”) Tempus omnia revelat (lat., „Timpul le descoperă pe toate”); terra incognita (lat., „ținuturi neexplorate” - exprimă problemele nerezolvate Încă de știință”); Tertium non datur (lat., „a treia soluție nu există, nu se dă”); That is the question (engl., „Aceasta-i Întrebarea”); The rest is
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă se caracterizează prin retragere în fața amenințării, ca în cazul regresiei revelate de ipohondrie. 2) Cea de-a doua clasă reunește mecanismele care încearcă să excludă amenințarea conștiinței: refuzul, reprimarea (sau înlăturarea), raționalizarea, proiecția și introiecția. 3) Cea de-a treia clasă este constituită din mecanisme în care se încearcă dominarea, controlarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care simbolizează mai ales interioritatea și constituie încălțămintea sedentară prin excelență; ei exprimă atașamentul față de pământ, de familie și de cămin; - pantofi decupați, de tocuri înalte, ce cresc semnificația feminină și sexuală a încălțămintei; în vis, pot fi expresia sexualității revelate sau refulate; - sandale sau sandale de plajă, care, dezgolind piciorul, reduc protecția, expunând și eliberând persoana în același timp. Șireturile reiau simbolistica Firului și a Nodului (vezi aceste cuvinte). Șef, patron, director Apariția în vis a șefului, a patronului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
valoarea eforturilor și a rezultatelor. La fel ca în povestea celor trei purceluși, este vorba fie de menajarea forțelor (cabană, colibă) sau, dimpotrivă, de a nu-ți cruța eforturile (casă, castel). Protecția și profitul obținute nu sunt totuși aceleași, lucru revelat de poveste în defavoarea primilor doi purceluși. Șantierele reprezintă, pe de o parte, dezordinea și haosul («ca un șantier!») ce domnesc în viața persoanei; pe de altă parte, semnifică munca în desfășurare. Elementele construcției (macara, betonieră, cărămizi) evocă instrumentele aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
București, 1969; Demostene Botez - viața ca roman trăit, București, 1983; Profiluri literare contemporane, București, 1987; De la Eminescu la Emil Cioran, Pitești, 1996; Chemarea străjerilor, Cerașu-Prahova, 1996; Marea iubire (Mărturisirile lui Adrian Doinaru), Pitești, 1997; Cuvinte nemuritoare. Sublima eschivă a limbajului revelat, Cerașu-Prahova, 1999; Simion Stolnicu sau Despre tentația efemerului, Ploiești, 2002; Introducere în opera lui Al. Piru, Pitești, 2002; Ca o barcă împinsă de vânt, Brașov, 2003. Ediții: Simion Stolnicu, Șerpuiri între lut și torțele de aur, pref. Vladimir Streinu, București
BARBULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
problemă de relație, de acord, pentru cei care vin În contact cu mine. Acordul dintre persoane nu este posibil decât printr-o cunoaștere interpersonală. Dar acest lucru Îmi arată că, deși sunt unic, eu am sau port În mine dualitatea (revelată metodologic de reflecție În câmpul conștiinței meleă naturii mele ca ființă umană: cel ce sunt și cel care Îl gândește pe cel care sunt. Eu sunt unic ca natură, dar ca ființă, În planul conștiinței mele sunt dublu. Din acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]