584 matches
-
zis, iubirea care pătează atît de frumos. Pasărea mea n-a murit, nu putea să moară, am îngrijit-o cu sufletul acela al primei iubiri, dar nu a mai putut să cînte. Citeam trilul în privirea ei mută și el reverbera în mine la fel ca înainte. Repet, eram dependent de pasăre, cum eram dependent de zbor. Cobora ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
participant la procesul de negociere a regulii, el va percepe sancțiunea ca fiind dictată de încălcarea unei convenții pe care și-a asumat-o, și nu de bunul plac al profesorului. În același timp, efectul de undă nu va mai reverbera negativ în rândul colegilor. Pe de altă parte, îi va obliga pe elevi să facă alegeri responsabile pentru care, în viitor, vor trebui să-și asume consecințele (ne vom referi mai târziu la aceste aspecte care vizează managementul clasei). Autoritatea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
semn de vid caligrafic”, disociază între stil („expresia organică”) și procedeu („exterior, mecanic, impersonal”), precum și între moderniștii autentici și „platitudinea poetică modernistă”, afirmând că în timp nu va rezista decât „ceea ce a fost emoție și adevăr”. Opiniile lui Sebastian vor reverbera în câteva luări de poziție ale tinerilor colaboratori de la S., preocupați de situarea lor în peisajul literar al epocii. Versuri publică Ștefan Baciu, Pericle Martinescu, Horia Ghiea, Virgil Gregor, Geo Pavel, Eugen Teodoru, Iulian Dan, iar proză semnează Geo Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290000_a_291329]
-
geograficește identificabile, dar mai ales o ieșire în poem, în lumea cu adevărat liberă a cuvintelor. Celor dintâi li se închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria în libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberând în jurul aceluiași obiect: „Și mă gândesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
diferit, gesturile consecutive micromâncărimilor de pe brațe și antebrațe transmit mesaje cu un conținut la fel de semnificativ. Micromâncărimile sau reprimarea dorințelor Ne mângâiem brațele și antebrațele când ne simțim bine și declanșăm micromâncărimi în aceste zone atunci când în noi izbucnesc contradicții. Acestea reverberează în trup și apar „mâncărimile”. Atunci când trebuința emoțională de deschidere nu este acceptată definitiv, „ne mănâncă”. Două atitudini mentale diferite se exprimă prin două gesturi diferite. Observați evoluția atitudinii mentale a lui Syner între prima și a doua ilustrație. În
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de limbaj în 1910, când în Europa erau doi foarte mari dramaturgi: Strindberg și Cehov, care veneau cu un teatru problematic". Sunt de observat aici câteva inexactități, câteva susțineri discutabile și o idee brebaniană care, într-o măsură sau alta, reverberează în toate romanele din tetralogie și aș spune că în toată literatura și eseistica lui Breban. Mai întâi inexactitățile. Caragiale nu și-a scris comediile în 1910, ci cu treizeci de ani înainte, cum bine se știe: O noapte furtunoasă
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
se simțea obligată să strige ca să-și ia avânt, strigând din ce în ce mai tare, în ritmul sacadat al mișcărilor: "Uite-mă! Uite-mă!..." Țipătul ei isteric se freca de caserole și de obiectele heteroclite îndesate în depozitul manufacturii și în eternul eșec reverbera în auzul domnului Carol ca un reproș târziu; ar fi trebuit să-i scoată cu mâna lui cizmele acestei mici rozătoare în călduri care, odată treaba începută, începea să-și lovească până la sânge tibiile. Cu ochii închiși, își isprăvea opera
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
procedee definitiv epuizate (iată un alt exemplu: poezia „de concepție”, tratată cu rezervă de criticii noștri interbelici, a cunoscut o nouă înflorire majoră sub condeiul unor autori ca Ștefan Aug. Doinaș sau Ana Blandiana), iar pe de altă parte el reverberează o stare de spirit actuală, la intersecția istoriei cu intimitatea eului liric, care-și cere dreptul la expresie. De la Traian Chelariu, Iulian Vesper, George Voevidca, E.Ar. Zaharia, George Drumur, Teofil Lianu, Vasile Posteucă la Nicolae Labiș, Nichita Danilov, Cornelia
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
1975 (am scris vreo 300-400 de pagini), bazat pe jurnalele mele originale, dar comentate, adică cu toate aventurile mele, cu idealismul meu, cel de la 15 ani, pe cînd eram ilegalistă comunistă, un jurnal cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui am pus-o în chenar
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
și citit. Reluând convenții consacrate Ruth Ozeki reinventează convenții vechi (manuscrisul din sticla aruncată în mare, pana de creație a scriitorului, dublul ca alter-ego, vis și viziune, paradoxul călătoriei în timp) și le combină cu dramele ultimului deceniu, ce au reverberat în lumea întreagă: catastrofa de la Fukushima, criza ce a zguduit America la finele deceniului trecut, ziua crucială de 11 septembrie, avertismentele ecologiei și riscul izolării în natură, în comunități închise. Ruth descoperă într-o zi pe plajă, învelită în alge
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
zgură,/ și aș cădean genunche la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție al cărui traseu ar putea fi, dacă nu descifrat, măcar intuit în implacabilul drum al destinului: „Și va veni o seară când voi pleca de-aici,/ fără să știu prea bine unde mă
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
finalmente în Elveția, unde se specializează în arta dramatică. Scriitoare, artistă și promotoare a mai multor grupări artistice experimentale, Aglaja se întoarce după 1989 în România pentru scurtă vreme. Nu reușește să refacă sensul unei copilării pierdute, iar moștenirea familiei reverberează mai degrabă prin mătușă decât prin mamă. De altfel, drama pierderii mătușii este și subiectul ultimului ei roman, Raftul cu ultimele suflări. O scriere testamentară, certificând, o dată în plus, imposibilitatea regăsirii. E ideal ca cele două romane să fie citite
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
sepulcrului legendarului Orfeu sub agresiunea ploilor ce îl șterg de pe fața pământului. Theodor Grigoriu le include într-o aceeași reacție, ce aparține și posibilului arhitect care ar fi fost, dacă nu prefera calea muzicii. Despre Ovidiu, simbol de destin poetic reverberând din antichitate, muzicianul sugerează un alt orizont de trăire în Elegia Pontica. Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
au o conștiință proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări revin speriate/ la cuiburi care nu mai
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Il Gattopardo (Ghepardul, 1963), dar și din Morte a Venezia (Moarte la Veneția, 1971) nu poate să nu sară în ochi, mai ales în folosirea clarobscurului, a alternațelor dintre lungile momente de tăcere și limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un straniu efect de ecou. Ștefan Iordache reușește să confere personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
unde speră într-o iluzorie prosperitate. Cum afirmă însă chiar autorul, cineastul Armando Manni, diferențele dintre Est și Vest s-au pulverizat și coșmarului pustiitor al războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
individului bolnav. Mă gândesc la M. Blecher, Anton Holban, Gib Mihăiescu și, bineînțeles, la Hortensia Papadat Bengescu. Literatura preocupată de patologic urmărește îndeobște felul în care îmbolnăvirea trupului condiționează comportamentele psihice, le modifică și prea adesea le degradează. Răul fizic reverberează nefast, de cele mai multe ori, în plan sufletesc și moral. Este drumul obișnuit de la cauză la efect. Neobișnuită este răsturnarea succesiunii, ca în cazul eroului cărții lui Virgil Duda, a cărui îmbolnăvire fizică este precedată și cauzată de îmbolnăvirea sufletească. În
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare ce-l duce la transcrierea unor stări frămîntate, la mărturisirea unor contradicții. Ele au funcția unor examene pe o cale inițiatică. În
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
p. 109)! Romanul se petrece, totuși, cu puțin înaintea prăbușirii blocului comunist. Cel mai probabil la finele deceniului al nouălea. Or, ura lui Saproșkinov n-are darul profeției. Nu vede-n viitor. Mai degrabă vocea naratorului, actuală, face pasul înapoi. Reverberează până acum mai bine de douăzeci de ani. Schimbul e echitabil. Nu numai naratorul preia în discursul său așchii din discursul protagonistului. Dar iată, și Ivan Mihailovici, își pune la rană vorbe ale celui care-i povestește viața. De la un
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
convenției literare - vârsta de 70 de ani (pe care ați aniversat-o în februarie) cu ideea de zbor frânt? Vă adresez întrebarea amintindu-mi că, într-un alt poem - Porumbeii din Chaillot - ,,zborurile zburlite, casnice, fără de zare" ale acestor păsări reverberau cu tristețea autoexilatului, nevoit să-și trăiască ,,soarta de cârtiță/ ce-și scobește în malul Senei tihna". - Mă veți crede sau nu, doamnă Ioana Revnic, dar nu știu ce înseamnă toate acestea! Este vorba de un poem-interogație; dacă aș cunoaște răspunsul, nu
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
materiei denotative în geometria severă a unui cod. Nu întîmplător ei privesc imaginea și obiectul că pe o formă de scriere directă și fierbinte a lumii, după cum litera, semnul, scrierea, decontextualizate, devin un fel de icoane, de imagini glaciale ce reverberează aceeași realitate. Dacă, finalmente, superficial se despart prin stil și prin materialitatea actului de elaborare, în substrat îi solidarizează natură sensibilității, stilistica privirii și imponderabilitatea actului de creație. P.S. Titlul textului meu din numărul 37 al României literare a aparut
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
Smolensk a avionului polonez cu elita de stat și nu numai, Dan Grigore a ținut o conferință la Teatrul Național din București. A pus acea duminică sub semnul reverenței față de un popor, și unul încercat, plin de demnitate. Anvergura intelectuală reverberează și în detalii, în tușe fine care șoptesc ceva despre un anume fel de sensibilitate. De vulnerabilitate. După un an, adică acum, recent, fugind spre Casa Enescu de pe Calea Victoriei ca să nu întîrzii la un master class Dan Grigore, am auzit
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
a forma noi tipare și rămân permanent deschise spre alte reformulări. Probabil din acest motiv Federman se simte pierdut în laboratorul scriitorului, unde subiectele și personajele, întâmplările adevărate și cele ficționale se combină într-un sistem epuizant de iluzii. Intratextualitatea reverberează: "Se schimbă. Totul devine confuz. Este un haos adevărat. Se răspândește. Se întinde la nesfârșit. Cineva, oricine, ar trebui să facă ceva. Se încinge. Se răcește. Se întoarce în cercuri. Dispare și reapare ca din senin. Vibrează. Pulsează. Scoate sunete
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]