568 matches
-
cineva care a ținut neapărat să bea o cafea. I-am pregătit-o și cînd i-am adus-o, m-a gîdilat pe la spate și... Am simțit că mi se face rău. O durere teribilă ce pornea parcă de la ochi reverberă În craniu, țintuindu-mi ceafa și mi se fixă ca un nod În gît. — Și individul acesta era tot o himeră legată de soțul dumitale ? — Da, presupun, mai ales dacă mă gîndesc la gîdilat. — Îmi plăceau mai mult celelalte perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era cu nimic deosebit față de alte dați. După toate probabilitățile, și oamenii și mașinile dispăruseră doar cu o clipă În urmă. Am aruncat o privire gurii de metrou. Aceeași liniște de moarte. Nu se auzea nici măcar ecoul curentului de aer reverbera În tunelul lung. Prin apropiere am dat de un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe o masă, o farfurie cu karēraisu din care ieșeau Încă aburi. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prin orice trecea în momentul de față, era cu siguranță o încercare destul de grea fără să-l mai împovărez și eu. Hotărâtă, am apăsat „Trimite“ cu degetul arătător și o văpaie de durere țâșni din unghia în plină regenerare și reverberă pe toată lungimea brațului. Dumnezeule, va trebui să o las mai moale cu tastatul în stil dramatic cât timp aveam cele două degete cu unghiile paradite. Durerea a fost așa de intensă încât mi s-a făcut greață și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
amintisem - ai murit. M-am trezit brusc. Eram pe canapea. Luminile care băteau dinspre stradă învăluiau camera într-o strălucire violetă și se auzeau zgomote de afară: oameni care strigau și basul profund al unei limuzine de petrecăreți, care a reverberat sub mine până când s-a schimbat culoarea semaforului și a pornit mai departe. Am închis ochii și am reluat același vis de unde-l lăsasem. Aidan nu mai zâmbea, era tulburat și confuz și l-am întrebat: — Nu ți-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu - pentru butic. Nici un răspuns. — Mărită-te cu mine. Fă-mi copii. Ne-am putea muta - oh, s-o ia dracu, asta ea - Închide ochii! Nu durează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putere de tocurile ei cui. Ciorapii unuia se Încurcau cu ciorapii celuilalt. Cravata și eșarfa valsau pe hol după muzica lui Strauss. Întreaga garderobă se punea În mișcare. Cămășile, maiourile se agitau foșnind În șifonier. Fiecare mișcare a lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă dinspre centru spre gară și Înapoi... Satanovski desfăcu ziarul 24:ore, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ți găsești calea. —Să-mi găsesc calea? Mai condescendent nici nu se poate. Nu e nimic rău În ceea ce fac... —Bettina? Robert? Unde sunteți? Tocmai au sunat fetele de la cooperativa alimentară și sunt pe drum. E gata focul? Vocea mamei reverbera prin lemnul casei și ne-am uitat unul la altul În timp ce ne ridicam În picioare. Imediat, scumpo, strigă tata. Am pus ambele căni În chiuvetă și am trecut rapid pe lângă tata În timp ce alergam sus să schimb o pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe alocuri stalurile și se trezește așezându-se din proprie voință, o despărțitură de beton separându-l de cea mai apropiată persoană. Pe scenă cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon, vocea sa amplificată reverberând în spațiul acela vast. „Aceasta“ zice el, este o petrecere de familie din Imperiul Englez, prima de la Marele război, când lumea a deschis uimită ochii, ca să vadă un imperiu în care se vorbesc o sută de limbi, cu toate că rasele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând în ecouri triste. Dar, auzit într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el în șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era, în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Adrian Păunescu, odată ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic de alte detalii anatomice. Azi a fost ziua când a dat cu barda. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oară când ia cuvântul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. Zâmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în fața semnelor de carte rămase în prima treime a unui volum, acolo unde o idee mi-a oferit suficient material speculativ. Culmea acestei nervozități o atingeam când mă tulbura vreo problemă efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare că nu se mănâncă nici usturoi, nici ceapă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o mare cu valuri uriașe care părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și pentru tine, iar el strigă, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă; o împing pe Noga în lift, ușile se închid în fața pumnului său strâns, dar blestemul lui se cuibărește în interiorul ascensorului gol și se aude reverberând, lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fugit și noi, eu și Luci, îngroziți. Tremur și acum, suspin și acum, când îmi amintesc scena aceea din camera fochistului. Aud și acum, spărgîndu-mi urechile, țipătul de spaimă al Iolandei la auzul tropăitului nostru, țipăt care ne-a urmărit, reverberând printre cazane și țevi, până afară. Nu ne-am oprit decât la Scara Unu, pustie la ora aceea. Nu ne puteam privi, nu puteam face nimic. Luci tremura ca un apucat, a făcut și febră în zilele următoare. La prânz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sufletului a incandenscentei dorințe pentru saltul spre abisurile divine, revelația insignifianței așezării în freamătul istoric ireversibil raportată la descoperirea veșniciei sublimului transcendent și fundamentala reînnoire, resurecție apocaliptică la nivelul conștiinței individuale. Aici apare respingerea adeziunii la iureșul de senzații ce reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul de a răspunde strigătului primar ce răzbate din fluiditățile organicului. Așadar, reînnoirea, resurecția mistică ce vizează propria fire și conștiință nu permite adoptarea liniștitoare a unei forme de echilibru între dăruirea spre imanent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin albia morții ce stă să survină, prin drumul care-și deschide șerpuirea spre stingerea sa întru final agonic. Dar aici corporalitatea nu este intermediar al suferinței sufletești ci stânca ce se fragmentează întru ruinare sub eroziunea pulsațiilor negative care reverberează dinspre spirit. Aceste suferințe ale sufletului ce sunt numai de ordin spiritual reflectă poate, cel mai fidel, dramaticul paradox de neputință și totodată mereu înălțare ce caracterizează destinul sufletului uman ancorat în potirul de materii active denumit trup. Neputința de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
S-ar fi putut să fie vorba de o bruscă încetare a supunerii, de o lipsă de respect care avea să le aducă față-n față pe ele două, într-o înfruntare inimaginabil de crudă și de dureroasă? Casa posomorâtă reverbera ecouri și Alex o auzea pe Ruby, noapte de noapte, zăvorind ușile și punând lanțurile de siguranță. Să fi fost numai o închipuire că Ruby devenise în ultima vreme mai gălăgioasă și mai brutală, că trântea și bufnea cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mijlocul bazinului, printre micuțele forme înotătoare și brațele ude, protectoare, ale mamelor, se afla Nesta Wiggins, oferind ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi de cacofonie stridentă, plăcută pentru urechile Nester ca ciripitul păsărilor. Nesta sperase să le îndoctrineze pe câteva dintre mămicile gânguritoare. Dar, în ciuda dezaprobării teoretice cu care privea căsătoria și procrearea în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]