2,703 matches
-
retrăgea în camera sa, la biroul de scris, Ťca să nu le deranjeze pe feteť. Pînă aproape de dimineață se vedea lumina ieșind de sub ușa scriitorului". Pentru cei de azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș fi avut mare nevoie. Îmi place să cred că inițiativa unui astfel de dicționar (mai restrâns, poate, dar comparabil cu dicționarele joyce-iene de tipul celui al lui Don Gifford, Ulisses Annotated sau al lui Roland McHugh, Annotations to
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
atipic. Într-o lume a improvizației locvace și a mimetismelor de tot felul, care creează iluzia confortabilă a unei existențe pline de vitalitate și ale cărei proiecte sînt mai mult enunțuri decît finalități, el a optat pentru construcția solidă, pentru reveria aplicată și pentru lucrul dus pînă la capăt. Așezat decis în categoria celor care înțeleg creația artistică drept o cercetare continuă a realității fizice și a imaginarului, a materialelor, a tehnicilor și a tehnologiilor, și nu în aceea care formulează
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm și în alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit cu gândul e "poetic" și neconvingător. Valoarea lui pare mai mult contrastivă, reliefând
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
de zburători". Din această speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un acoperiș fierbinte, sub ochii "arși de reverii" al voyeurului de lucarnă. La vederea delicatei împreunări a uliului violet cu Lili (scenă amintind izbitor de Leda lui Michelangelo) privitorul-estet trece de la contemplare la empatie: "Simt cum îi frige tabla spatele, / pulpele, coastele, coatele ...". Să fie, totuși, Lili o
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
pe altul într-un act care devine act artistic și care excită ca acesta nu știu ce sursă a infinitului personal"). Zeitatea iubirii poate fi, în egală măsură, făptura concupiscentă, Dionysos cel cu picioare de țap, sau Venus cea grațioasă, îndemnînd la reverie, inspirînd o iconografie elevată. în zilele noastre, afirmarea carnalului cunoaște o oră fastă. Lumea globalizată înregistrează un erotism tot mai dezinhibat, precipitat, nefiltrat printr-un cod al "bunelor moravuri" sau cel puțin printr-unul al analizei, datorită "întîlnirilor" electronice, a
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
au pierdut în uitare, emoțiile și așteptările s-au uscat, companionii de drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât în visele și reveriile sale. Berăria însăși este privită cu ochii goi ca un vast cimitir virtual (birtual). Vechii clienți s-au retras discret, unul după altul, definitiv, spre a fi înlocuiți din mers de alții, convinși pentru o clipă că lumea începe cu
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
niciodată materia nu a fost mai urîtă" (21 martie 2006). Alteori ea inspiră nevoia tulburătoare a stabilirii raporturilor dintre sensibil și suprasensibil, operație pe care avea s-o săvîrșească abia Platon. Consemnarea diaristică sugerează în simplitatea-i vag compasională o reverie fiolosofică: "Astăzi 31 martie 2006 o femeie/ din salonul 342 de la Spitalul/ de Urgență nu vroia să moară// cu toate că Moartea/ era în mod evident acolo// a fost prima oară cînd am înțeles/ de ce are nevoie carnea de spirit și spiritul
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
ianuarie 2006). în locul florilor, atenția acestui bard sever e solicitată de inflorescența conceptelor: "Pentru prima oară// după Renatus// azi dimineață// în iarba înghețată// au înflorit// toate conceptele" (16 decembrie 2005). Așadar avem a face cu o filosofie în stadiu de reverie conceptuală, din care decurge o sensibilitate congelată. N-avem intenția, caracterizînd-o, a-i diminua semnificația lirică, ci doar a-i sublinia natura intrinsecă, aptă de-o valorificare la antipodul curentei formule expansive, afectiv invazive, întemeiată pe satisfacția disciplinei de sine
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
oricărei iubiri sau prietenii adevărate. Firi bovarice, dar conștiente că fericirea nu poate fi găsită în cărți (și aici romanul poate fi suspectat de didacticism), deoarece propria fericire nu seamănă niciodată cu a altcuiva, cei doi nu se mulțumesc cu reveriile și își oferă un timp al răsfățului, cu sau fără asentimentul oamenilor, ignorând moralitatea unei vieți construite pe norme exterioare. Într-o lume în care vrei, nu vrei, se află tot ce mișcă, dragostea nebună le este descoperită și "simandicoșii
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
mituri oficiale" (p. 9 în primul volum). Pe lângă aceste dimensiuni, desfășurate pe zeci de pagini de istorie subiectivă și sociologie afectivă, există, după cum afirmă Petru Poantă, inspirat de Gaston Bachelard, și "casa mea onirică, locul unde au fost posibile câteva reverii culturale originare". Casa de Cultură a Studenților devine în acest mod un personaj fabulos, încărcat de istorie, politică, viață cotidiană și cultură - cultura în cele mai diverse manifestări ale ei, de la Festivalul "Primăvara studențească" din 1966 până la "Cântarea României" din
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
teatru la ansambluri folclorice etc. Scriitorul, un prozator ingenios dublat de un sociolog speculativ, e cu adevărat cuceritor când descrie plăcerea de a trăi din anii '60, reflectată în ofertele de mici și bere ca "ofrande ale trupului carnavalesc", în "reveria duminicală a individului domestic", printr-o relație specială dintre omul social și omul festiv (în capitolul 3 din primul volum). Al doilea volum, consacrat anilor șaptezeci, înseamnă o revenire subtilă a criticului literar Petru Poantă, ce se insinuează sub masca
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
a unor modele culturale deja consumate. Descoperind lumea, Daniela Chirion descoperă forma, iar această descoperire este consecința unei observații directe, a unei documentări la sursă, mediul cultural nefiind de-cît un catalizator al limbajului. Combinație foarte specială de rigoare și de reverie, de acuratețe geometrică și de predispoziție pentru visare în absolut, cu o tenacitate de luptător gata oricînd să-și testeze limitele și cu o capacitate de a vibra în fața lumii pînă în pragul disoluției, artista își găsește suficiente argumente în
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el, în Sierra sau
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
ca autorul să alcătuiască inventare de noțiuni al căror efect e de ordin aproape suprarealist: "un pas greșit, o pasă rea, o pasarelă prăbușită, o pasageră visătoare, un paso doble, o pasiune (pe franțuzește, une passade); ro-ma-nele, șezlongul, siesta sau reveria nubivagă, spectacularul, specularul, înghețul timpului, oglinda, visele, somnul și uitarea (...) Fortuna devenind furtună: furtunul care se întoarce, mpotrivă-ți, și te face leoarcă; acumularea de timpi morți: ambuteiaje, carantine, vămi, deturnări, week-end-uri, grave; criza de timp și, subsecvente, panica rece și
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
inimaginabile, să fim curajoși, drepți, principiali, să avem averi și destine imposibil de atins în viața reală. Un fel de Second life este întreaga lirică a Constanței Buzea. Un refugiu al existenței reale, o lume mai bună născută din cuvinte, reverii și amintiri luminoase. Nu întâmplător, unul dintre volumele cele mai importante ale poetei se numește chiar netrăitele. Obosită și dezamăgită de o existență diferită de cea la care sensibilitatea ei ar fi avut dreptul, Constanța Buzea își construiește din cuvinte
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
în consecință, sînt mecanismele și resorturile adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
fi urmat cursul lin, fără război, fără Garda de Fier, fără Cortina de Fier, fără dictatură sau exil, iar interbelicul nu s-ar fi numit așa, ci ar fi fost doar perioada normală de după Marele Război, primul și singurul. În reveriile mele o văd pe fiica lui E. Lovinescu și asistenta lui Camil Petrescu de la Seminarul de Artă dramatică ajungând o regizoare cunoscută, dublată neapărat de o romancieră. I-am citit cândva un microroman, În contratimp, peste care am dat în
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
deschide porțile visului, instalîndu-te confortabil într-o stare beatifică, cu sentimentul unei detașări trecute printr-un pahar de VAT 69. Cînd de ridici din fața ecranului după ce filmul s-a terminat, îți vine s-o fredonezi ușor, într-o stare de reverie. ...And then/Tommorow was another day/ The Morning found me milles away/With still a million things to say/ Now/ As twilight beams the sky above/Recalling thrills of our love/ One thing I'am certain have returned/I will
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
fantezist și suav-rococo, au dus la "neglijarea" decorației exterioare". Deoarece la Macedonski e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
fantezist și suav-rococo, au dus la "neglijarea" decorației exterioare". Deoarece la Macedonski e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
singur fel: este puțin pentru cei care și-au suspendat funcțiile memoriei și atributele conștiinței, dar este enorm pentru cei care știu că viața popoarelor nu este decît un cumul de fapte, de experiențe, de sacrificii, de aspirații și de reverii.
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]