3,467 matches
-
sută de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (editorial) • Mihail Sadoveanu. - Eminescu • A. Toma. - Lui Eminescu • Dan Deșliu. - Sfărmat-am rânduirea cea crudă • A. Ciurunga. - Ești lângă noi • Ben Corlaciu. - Noaptea de la Ipotești • Geo Dumitrescu. - Itinerar eminescian • Din notațiile de revizor ale lui Eminescu. 10. Cuprinsul revistei Viața românească, III, nr. l, ian.1950: Radu Boureanu. - La moartea lui Lenin (25 de ani - n.n.) • Nicolae Tăutu. - În gospodăria colectivă „Vladimir Ilici Valeriu Câmpianu. - Lângă Ilici • Heinrich Simonis. - Pe drumul lui Lenin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cărturar. A învățat mai întâi la Sibiu, urmând apoi gimnaziul la Blaj și Odorhei, filosofia la Cluj și teologia la Pesta. În afara funcțiilor bisericești care i s-au încredințat, a fost profesor și director al liceului din Beiuș, cenzor și revizor al cărților românești pe lângă Tipografia Universității de la Buda (1842). După revoluția de la 1848, va fi translator la „Foaia legilor” din Pesta, iar după aceea translator român pe lângă Locotenența imperială din Buda. În 1855 se afla canonic și rector la seminarul
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
succesive. În cadrul discuțiilor s-a arătat însă convingător că ele sunt două laturi ale actului motor uman. La noi nu se știe adesea destul de limpede că generalul trebuie exprimat printr-un personaj extrem de individualizat. Să luăm un exemplu: Primarul din Revizorul lui Gogol e semnificativ pentru o anumită categorie socială. Totuși el are toate nuanțele psihologice, toate particularitățile de caracter, de înfățișare și de costum ale unor inși anumiți (...). Se vede din aceste câteva observații importanța extraordinară a individualizării, a contopirii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi și un vajnic susținător al Unirii, ales deputat în Divanul ad-hoc al Țării Românești în 1857, dar și mai târziu. A fost administrator la „Românul”, „Buciumul”, „Pressa”, director al Arhivelor Statului, director al Domeniilor Statului, director la Imprimeria Statului, revizor școlar. Duce o viață agitată - în 1862 este iar închis, pentru cinci luni, la Văcărești -, pe care o va povesti, cu aere de martir, în versuri și proză. Format în epoca pregătirii mișcării de la 1848, A. este unul dintre cei
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
ani este capelan în Ieud, apoi avansat la Episcopia din Gherla, unde i se încredințează diverse funcții administrative. La cerere, se întoarce în satul natal, consacrându-se unei activități prodigioase de ridicare a stării economice și culturale a țăranilor. Ca revizor diecezan, președinte al Reuniunii docenților români din Maramureș, vicepreședinte al Astrei, despărțământul Maramureș, a contribuit la dezvoltarea învățământului, a întreprins studii de istorie bisericească, a tradus literatură universală și a impulsionat cercetările de folclor în ținut. De un interes mai
BUD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285908_a_287237]
-
BĂNESCU, Nicolae (16.XII.1878, Călărași - 11.IX.1971, București), bizantinolog. După studii secundare și universitare la București, face o specializare în limba greacă și literatura bizantină la München (1910-1912), unde își trece și doctoratul (1914). Revizor școlar, profesor secundar, profesor universitar de bizantinologie la Cluj (1919-1938), apoi la București (1938-1947), rector al Universității din Cluj (1924, 1926), devine membru corespondent (1920), titular (1938) și vicepreședinte (1938-1947) al Academiei Române; în 1964, primește titlul de profesor emerit. A
BANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285604_a_286933]
-
și 1929-1930, de specializări la Paris, ca membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses. Liceul la care preda fiind desființat, din 1 noiembrie 1930 B. trece temporar la Școala Normală de Fete din aceeași localitate. Din 1931 până în 1932 funcționează ca revizor școlar pentru județele Brăila, Covurlui, Tecuci și Bacău, pentru ca în 1932 și 1933 să obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
să plece la Viena. Un timp, a fost redactor la ziarele bucureștene „Românul”, „Pressa”, „Trompeta Carpaților”, iar mai târziu, la „Timpul”, alături de M. Eminescu, I. L. Caragiale și I. Slavici, și la „Țara de Sus”. Între 1881 și 1884, a fost revizor școlar în județele Neamț, Suceava, Botoșani și Dorohoi. Scurt timp director al Școlii Normale din Galați, revine în Botoșani, unde, stabilit definitiv din 1886, redactează ziarul „Curierul român” (1886-1904). Preocupările politice ale lui B. au început încă de pe băncile liceului
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
celor întâmplate, a adresat ministrului un raport detaliat, pe baza căruia domnul ministru a făcut un referat către consiliul de miniștri"2070. În cuprinsul raportului realizat de către domnul Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, se arăta că "ducându-se revizorul la școala bulgară din Tulcea (...) a fost întâmpinat de domnii Panceff, Donceff și Stoian Stoeff (...) însoțiți de un număr de alți cetățeni români de naționalitate bulgară. Numiții trei domni i-au spus că legile noastre sunt nenaturale și că aplicarea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a adăugat: "Oricine va îndrăzni să se amestece în instrucția familiilor noastre, revolverul în piept i se va pune!""2071. În aceste condiții, "fiind apostrofat într-un mod atât de îndrăzneț în momente în care se afla în exercițiul funcțiunei, revizorul părăsi repede localul și, foarte iritat de scena petrecută, se prezentă la prefect și procuror spre a le comunica"2072 cele petrecute. Pentru a evidenția neregulile constatate în procesul de învățământ desfășurat în școlile bulgare din Tulcea și Babadag, Spiru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
distanțate de reședințele plășilor"2920. Având în vedere aceste considerații, I. C. Atanasiu aprecia că "se impune o nouă împărțire administrativă"2921, arătând că "în ziua de 9 octombrie am convocat la prefectură pe domnii subprefecți, domnul medic primar, medicul veterinar, revizorul școlar, inginerul județului și comandantul companiei de jandarmi, pentru ca, în înțelegere cu toții, să stabilim o nouă împărțire a județului în șase plăși, precum și circumscripțiunile lor, pentru a da subprefecților putința de a fi în contact mai des cu administrații"2922
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
organizate cu acest prilej au participat primul ministru Ion I. C. Brătianu, episcopul Dunării de Jos, inginerul Anghel Saligny, domnul Ion T. Ghica, prefectul județului Constanța, domnul Elefterie Nicolescu, primarul orașului Tulcea, domnul Dumitrescu, președintele tribunalului Tulcea și domnul T. Gheorghiu, revizor școlar și prefectul județului Tulcea, domnul I. C. Atanasiu 3042. În discursul său, primul ministru Ion I. C. Brătianu arăta că "la inaugurările de azi n-am făcut altceva decât să fim consecvenți cu ceea ce este programul guvernului nostru. Căci din prima
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
deochi!" Adela, împurpurată și stânjenită, era acum fata de altădată. Grație ospitalității obișnuite la această mănăstire și drepturilor mele câștigate de musafir vechi, dar desigur mai ales grație ochilor Adelei, maica arhondară se purtă cu noi ca și cu un revizor eparhial. Prânzul și cina au fost adevărate banchete, prezidate de ea cu o însuflețire mai vie decât i-o cunoșteam: maica arhondară se înamorase de Adela. Deocamdată, însă, după dulceața de zmeură și cafelele cu rom (Adela trebui să bea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și puteau odihni buza, fiindcă nu te puteau lăsa așa, fără muzică... - Hai să trecem la Inspectorat! Când am cerut noi cea mai grea școală din județ - spune tu, mai departe. - Zice revizorul: Fiindcă sunteți elemente bune și mai ales curajoase, vă dau, nu cea mai grea școală, cel mai greu sat: Mana!» Ziceam noi: «Mana, sat greu? Dar e aici, la zece kilometri de Orhei, nu poate fi mai greu decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grea școală, cel mai greu sat: Mana!» Ziceam noi: «Mana, sat greu? Dar e aici, la zece kilometri de Orhei, nu poate fi mai greu decât cele În care am funcționat până acum...» «De asta vi-l și dau», zice revizorul. Când o să vă speriați, să n-aveți de-alergat până la mine decât zece kilometri...» - Așa a zis inspectorul, dar poate n-ar fi rău dacă i-am povesti băiatului ultimul meu bal de domnișoară, cel de la Scorțeni, când m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și capul și privirea mamei - bineînțeles numai - mereu, mereu, vals. Vals. Vals. Vals. - ... așa a zis revizorul: «Când o să vă speriați, să nu mai aveți de alergat decât zece kilometri!» Maică-ta mă trage mai la o parte, Îmi șoptește: Nu se făcea să-i spunem că ne căsătorim, are să se creadă obligat să ne facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-l cheltuiau cu parii ceia bortiliți și văpsiți! În loc să iasă din hrube, să se Înalțe pe două picioare, ca niște oameni... - Nu Înțeleg, zic. - Nici noi n-am Înțeles, la Început, face tata. Văzându-le prepeleacurile, am crezut că revizorul ne mințise; că satul nu era greu. Crezusem că și casele, dacă n-or fi chiar așa de Înzorzonate și colorate și-mpopoțonate, sunt măcar mai... case. Și când ajungem În sat... - Nu ne mințise inspectorul!, zice mama. - Nu prea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu, la casa mea, printre ai mei, nu? Ce vină aveam eu - așa, În general? Îmi și ziceam: Mie, bolșevicii n-or să-mi facă nimica: bogat nu sunt, politică n-am făcut, n-am fost popă, jandarm, prefect - nici măcar revizor școlar...; nici eu, nici părinții mei - așa că ce să aibă comuniștii cu mine? Drept, o vreme n-au avut: mie nu mi-au făcut nimic. Mă uitam În jur: Înalții funcționari - ridicați; dar eu nu eram Înalt-funcționar; proprietarii, capitaliștii, burjuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Așa a spus atunci boierul, așa a crezut și tânărul Dragoș. Mai târziu boierul s-a căit că l-a adus, iar învățătorul și-a zis că a fost adus aici să fie slugă recunoscătoare. Până ce deunăzi Iuga a cerut revizorului școlar să-i caute un om cu care să se poată înțelege și care să nu-i bage zâzanie între țărani, ca Ion Dragoș. Revizorul îl cunoaște, îl prețuiește și n-ar vrea să-l sacrifice; de aceea șovăie și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zis că a fost adus aici să fie slugă recunoscătoare. Până ce deunăzi Iuga a cerut revizorului școlar să-i caute un om cu care să se poată înțelege și care să nu-i bage zâzanie între țărani, ca Ion Dragoș. Revizorul îl cunoaște, îl prețuiește și n-ar vrea să-l sacrifice; de aceea șovăie și mai încearcă să temporizeze, sperând că bătrânul se va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl prețuiește și n-ar vrea să-l sacrifice; de aceea șovăie și mai încearcă să temporizeze, sperând că bătrânul se va înmuia. Miron Iuga însă nu e o fire care să-și schimbe gândurile și, când va observa tărăgăneala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul său, deputatul Gogu Ionescu, să-i măture pe amândoi. Biata nevastă-sa nici nu bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi-o mai facă, deoarece a fost prins de miliție când vindea lemne din camion și a fost obligat să plece prin demisie. Gelu a ținut să le mai povestească celor de față cum a reușit să scape de un revizor contabil, care venea anual și-i făcea inspecție la depozit. Îl învățase cu nărav. Cât stătea câte trei, patru zile, trebuia să aibă grijă de el: să-i dea de mâncare, de băutură, de culcare și chiar de câte o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dat și i-am răspuns: „Vinul care-ți place! ” I-am închis telefonul și cât am mai stat la depozit, nu mi-a mai venit în control. Îl lecuisem. Cei care au ascultat și năzdrăvănia pe care i-a făcuto revizorului s-au amuzat copios. Apoi a continuat. Nu mi-e rușine să spun. N-am făcut lucruri care să mă ducă în pușcărie. Să fur lemne din depozit. Și pentru mine acasă plăteam lemnele și păstram chitanța, căci mă urmărea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
miraculoasă a întâlnirii și viețuirii lor împreună este recompusă cu talent și 8 fidelitate de fiul Aurel pe baza mai multor mărturii înregistrate în timp. * Nu lipsesc din acest roman document al epocii personajele locului, cele care făceau viața dulce-amară: revizorii școlari, obligatoriu licențiați în umanioare, obtuzi sau generoși; femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cămin era de fapt proprietatea Asociației Județene a Învățătorilor, dar devenise adăpostul celor fără posturi care așteptau să fie numiți în învățământ din zi în zi, iar ziua era mereu înserată. Am aflat că soarta noastră spânzura de doi domni revizori: Neculai Balș, ismailean de origine, uns de către prefect (Ștefan Constantinov), țărănist, iar celălalt, Ion Moldoveanu, revizor școlar inamovabil, că de aia și fusese inamovat de la Dej, ajunsese la la Ismail din porunca fostul socru, senatorul Gheorghe Manu. Dar cum să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]