896 matches
-
Republican Popular (Cumhuriyet Halk Partisi). a fost o denumire atotcuprinzătoare pentru diferitele facțiuni clandestine, unele dintre ele fiind numite „Junii Turci”. Numele a fost oficial atribuit unui anumit grup de către Bahaeddin Sakir în 1906. Organizația își luase ca model pe revoluționarii italieni Carbonari. CUP a constituit o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
publicată la mică distanță temporală de romanul "The Secret Agent" (1907) al lui Joseph Conrad. Deși cele două opere literare sunt foarte diferite una de alta, ele au același fundal, extrem de relevant pentru acele vremuri - lupta între Țarul Rusiei și revoluționarii care-l vor răsturna curând de la putere, adusă de exilați pe teritoriul britanic. La începutul povestirii, Watson menționează șase anchete inedite ale lui Holmes din cursul anului 1894: Watson face de asemenea și o referire la ancheta din "Semnul celor
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Granada Television cu Jeremy Brett în rolul principal. Acest episod este al treilea al celui de-al șaselea sezon. Această versiune este destul de fidelă textului original, cu excepția faptului că la finalul episodului de televiziune profesorul este ucis de unul dintre revoluționarii pe care îi trădase, iar rolul dr. Watson este luat de fratele lui Sherlock Holmes, Mycroft. În acest episod nu apare Edward Hardwicke în rolul dr. Watson, deoarece acesta era ocupat cu lucrul la filmul Shadowlands. În schimb, Charles Gray
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
mai târziu la Academie. Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelență. Tabloul său "Libertatea conducând poporul" reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de revoluționarii de la 1830 ghidați de spiritul Libertății (reprezentați aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează metaforic ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele cu o anumită rezervă (reflectând influența burgheză asupra romantismului). Aceasta este, probabil, opera romantică
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova). Documentațiile acestora s-au păstrat la Arhivele Statului din București. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. Gheorghe Lazăr se întoarce bolnav în satul natal, Avrig, unde se stinge din viață în ziua de 17 septembrie 1823. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, în imediata vecinătate
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
cu o frecvență mai mare în Transilvania. Dintre cele princiare, din epoca medievală până în cea modernă, amintim: Evenimentele însemnate pentru poporul român, petrecute în secolul al XIX-lea, au fost însoțite de câte o deviză specifică. Astfel, după ce la 1848 revoluționarii au preluat conducerea Țării Românești, a fost emis un decret (14 iunie) prin care deviza („Dreptate, Frăție”) trebuia să fie înscrisă pe steag, pe monumentele publice și să fie formula de deschidere a oricărui act emis oficial. O medalie conferită
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
altfel, romii ș.a. Dictatura a fost pentru scriitorime, un coșmar paranoi zant, care uneori a distrus destine, familii, a determinat boli psihice grave și sinucideri. „Memoria cretei negre”, una monstruoasă, zace în Arhivele CNSAS, dacă nu a fost arsă de „revoluționarii” securiști infiltrați kagebistic, de generalul criminal Militaru, și de „cosmetizații” securității „recuperabile”... Revoluția a fost mână-n mână cu securitatea, cum însuși dl. Manolescu scria într-un editorial al României literare. „Se ajunsese astfel la renașterea tradițiilor și a fol
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
a lansat o campanie de transformare a civililor în sclavi și trimitere a lor în Egipt, cât și de distrugere sistematică a teritoriului, care urmărea înfometarea supraviețuitorilor. El a adus coloniști arabi, care ar fi trebuit să înlocuiască populația elenă. Revoluționarii greci, care aveau ca motto "Ελευθερία ή θάνατος" ("Eleftheria i thanatos": „Libertate sau moarte”), au rămas pe poziții. Mai mult, au numit ofițeri simpatizanți ai cauzei elene la comanda trupelor revoluționare. În acel moment, forțele terestre și navale ale guvernului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
care erau sprijinite de personalități influente, așa cum a fost George Gordon Byron (care avea să moară pentru cauza elenă în 1824) în Anglia, François-René de Chateaubriand și Victor Hugo în Franța. Comitetele filoelene au strâns sume mari de bani pentru revoluționarii greci, au sprijinit revoluția în presă și au recrutat și echipat sute de voluntari care să lupte împotriva otomanilor. Presiunea opiniei publice s-a intensificat după acțiunile brutale ale lui Ibrahim Pașa din Peloponez. Atrocitățile comise de forțele sale, descrise
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
acestuia, Nicolae al II-lea, și conducătorul Sfântului Sinod din 1880 până în 1895. El îi învățase pe elevii lui imperiali să se teamă de libertatea cuvântului și de presă și să urască democrația, constituția și sistemul parlamentar. În timpul lui Pobedonosțev, revoluționarii au fost persecutați, iar politica de rusificare a căpătat o dezvoltare copleșitoare în tot imperiul. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfințit alianța cu Franța republicană, Rusia bucurându-se de credite importante din această țară pentru dezvoltarea
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales președinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infracțiunile săvârșite care se încadrau la mai puțin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de pușcărie toți cei care au bătut revoluționarii arestați. Ion Iliescu a grațiat și pe membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fuseseră condamnați pentru că au aprobat, în ședința din 17 decembrie 1989, reprimarea revoluției române din 1989. De asemeni a grațiat ofițerii condamnați pentru deschiderea focului în
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
eliminat anumite pasaje critice la adresa creștinismului, multe dintre ele fiind reintroduse în ediția din 1818. Deși Pâine nu s-a descris niciodată drept deist, a scris că: Scrierile lui Pâine i-au influențat puternic pe contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
lui, căci eu nu sunt în niciun caz dispus să [...] acționez printr-o comportare neînțeleaptă și înfierbântată în dezavantajul poporului ro”. Față de Eteria, ale cărei planuri le cunoștea în parte mai demult, Tudor a luat o atitudine prudentă, colaborând cu revoluționarii greci în sensul sprijinirii acțiunii antiotomane, fără a se subordona vreo clipă Eteriștilor. Pentru a asigura controlu asupra țării, pandurii au executat marșul spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare roești au plecat spre capitală
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
lui Veniamin Costache (cel mai luminat spirit ecleziastic al epocii, mitropolit al Moldovei pentru o bună bucată de vreme), iar de acolo bibliotecarul prințului Mihail Sturdza (cunoscător de germană), apoi apropiat de Mihail Kogălniceanu, coleg de lojă masonică cu toți revoluționarii moldoveni de la 1848, y compris Cuza. Se ceartă cu Asachi pe favorurile princiare, iar la sfârșitul vieții, după ce reușește să obțină o slujbă de la Alexandru Ioan Cuza, în 1866, înființează prima școală de sericicultură din România. Începe să crească viermi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
va apărea joile și duminicile; prețul pe an 20 franci, pe șase luni 12; direcția si administrația e în strada Academiei nr. 24 la Tipografia națională. [7octombrie 1878] MIȘCĂRILE ÎN RUSIA "Journal des debats" primește din Petersburg următoarele șiruri: Dacă revoluționarii se abțin pentru moment de la noi acte sângeroase și nu fac să urmeze uciderii generalului Mezențof' alte fărădelegi asemănătoare, ei se despăgubesc dând un avânt mult mai mare literaturii lor; oprite prin legi și înmulțind proclamațiile și broșurile lor, pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui Kovalski, răzbunare esercitată asupra unui nevinovat. Generalul Mezențof a fost condamnat la moarte pentru că a meritat-o el în persoană. în zilele prefectului capitalei Trepof el își permisese procedări crude și ilegale către diținuții politici și a primit răsplătirea. Revoluționarii nu sânt atât de răi, precum ar voi cineva să-i facă în aparență, si nu sacrifică vieți omenești fără deosebire. Ducă generalul Mesențof n-ar fi călcat datoriile sale, nimeni nu l-ar fi făcut răspunzător pentru ofense comise
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în stil sibilinic. „Vibrează diapazon secolul” vrea să zică: mașinism, dinamism, sincronism; „hipism ascensor dactilo-cinematograf” trimite la urbanism; „autobuz”, „transatlantic”, „Paris Londra New York Berlin”, „cablograme cântă diastola stelelor” înseamnă maximă viteză ș.a.m.d. Realizarea unui asemenea program implică și revoluționarea artei. Arta mimetică e respinsă ritos: „Artistul nu imită, artistul creează”. Voronca militează pentru o artă al cărei instrument să fie „linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar”. Esențialul în creație devine invenția: „inventează, inventează”. Doar astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
în articolul Gramatică, din „Punct”. Acest articol e o apologie argumentată a cuvântului „nou și plin de sine”, dorit de Vinea. „Cuvântul - zice Voronca - trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezistă deplin înaintea formelor îmbrăcate în comerț”. Revoluționarea limbajului poeziei și al artelor plastice de către Mallarmé, Apollinaire, Picasso și alții e prețuită pentru motivul că ea „a însemnat o temeinică și violentă zdruncinare a academismului”. Asemenea lui Ion Vinea, Voronca vrea „minunea cuvântului nou”, miracolul expresiei inedite, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
puternică pasiune care i-a motivat pe revoluționari, iar „Poporul”, sinonim cu nefericirea și neșansa, și-a găsit definiția În compasiunea Însăși. Robespierre s-a exprimat astfel: „Poporul, nefericiții mă aplaudă” (ibidem, p. 106), iar Sieyès: „Poporul veșnic nefericit” (ibidem). Revoluționarii considerau că puterea vine tocmai din acest „zel compătimitor” (ibidem), „acest elan imperios care ne atrage Înspre oamenii slabi”, conform Raportului prezentat Convenției Naționale În numele Comitetului de Salvare Publică asupra modului de executare a decretului Împotriva dușmanilor revoluției (15 ventôse1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și senzațiilor inimii sale. Cu siguranță, elevul și discipolul său, Robespierre, a știut-o atunci când a spus: „Vom pieri pentru că, În toată istoria umanității, nu am știut să găsim momentul În care să fondăm Libertatea” (Arendt, 1967, p. 84). Toți revoluționarii de profesie au știut-o de vreme ce, de fiecare dată, Revoluțiile În desfășurare și-au devorat, prin epurări succesive, propriii fondatori și protagoniști. Căci viața În sine Însuși este plasată În adâncul inimii. La asta ne invită Rousseau: „Vă conjur să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Locke individul, singur În fața naturii, este mânat de dorința de a fugi de rău), există totuși În această declarație marca gândirii filosofului englez, În special prin aceea că determinarea drepturilor și Îndatoririlor fundamentale se bazează pe premise teologice. Și chiar dacă revoluționarii francezi Împărtășesc În mare măsură credința și idealul de toleranță al americanilor, totuși, așa cum subliniază Kervégan, „«reprezentanților poporului francez, constituiți În Adunare națională», le revine sarcina de a «recunoaște și a declara drepturile omului și ale cetățeanului»” (Kervégan, 1995, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
p. 254). Într-adevăr, Într-o lucrare din 1840, De l’humanité, el propune această Înlocuire, justificând-o prin necesara trecere de la sensul juridic la o semnificație politică și socială, aceeași pe care urmau să o revendice În mod explicit revoluționarii de la 1848. Totuși, un autor excelent informat, Célestin Bouglé, a contestat prioritatea lui Leroux și i-a atribuit lui Joseph de Maistre paternitatea termenului. Evocând importanța În opera școlii teocratice a noțiunii de păcat originar, el scrie: „Ea a obsedat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Mao etc., care afirma într-un interviu: "Un regim revoluționar trebuie să se dezbare de un număr de indivizi care-l amenință și nu văd alt mijloc decît moartea. Dintr-o închisoare poți să și ieși. S-ar putea ca revoluționarii din 1793 să nu fi ucis destui oameni". Nici Aragon nu este uitat pentru "toate abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doar direcțiile și victimele. El se asfaltează mai departe. Faptele petrecute în cele treizeci și nouă de luni după 23 august 1944 au fost devastatoare pentru români. Ele rămân ca stigmate în viețile eșuate ale multor oameni maturi de astăzi. "Revoluționarii" de atunci, călăuziți de puterea din Răsărit, legitimată de Internaționala Comunistă și Cominform, au înlocuit, prin teroare și violență, pluripartidismul cu partidul unic și parlamentarismul cu dictatura proletariatului. Azi, noii "revoluționari" nu știu decât să-și revendice "drepturile" de la o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
BM, ori ale altor instituții mondialiste, tineri, studenți și elevi, grupuri antimilitariste cuprinzând și reprezentanți ai religiilor se opun proiectelor și acțiunilor distructive de epuizare a resurselor naturale și umane, se condamnă goana după bani, lux și desfrâu. Mulți dintre "revoluționarii anului 1989" din fostele țări socialiste fie au renunțat la vechile idealuri pentru a redeveni "oameni obișnuiți", fie s-au sinucis ori au continuat a fi "opozanți". (10, pp. 431-433) Spiritul mixajelor, al convergențelor conduitelor, mergând până la coincidentia oppositorum, îl
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]