886 matches
-
fenomenelor culturale autentice și de o valoare reală, o reorientare a privitorului și consumatorului spre o artă ce vizează ”bunul simț estetic”; o reeducare a artistului - părtaș, în egală măsură ca și publicul receptor, la degradarea sau, din contra, la revoluționarea și reorientarea artei, având o responsabilitate etică și morală în demersul cultural egală cu a celor pasionați de artă sau a oricărui membru al societății -, și o reîndreptare a acestuia către o perfecțiune ideatică de expresie culturală, similară ideei de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor europene ale Antantei împotriva „barbariei” Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Dacă avangardiștii români se vor delimita, consecvent, de ideologia fascistă a lui Marinetti - asimilînd doar componenta estetică a mișcării și patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și același dezmăț spiritual. Beția lirică este, adesea, un efect al beției albe sau al beției coregrafice” (v. și E. Lovinescu: „libertate saturnalică de sclav beat”...). În altă parte, autorul afirmă explicit existența unui determinism cauzal între artă și politic: „revoluționarii în artă fac în general politică de extremă-stînga, în vreme ce neoclasicii sînt cu dreapta și extrema-dreaptă”, identificînd printre factorii ce au precipitat emergența modernității literar-artistice războiul (care „a precipitat și a potențat criza”) și bolșevismul (prezentat propagandistic de adepții săi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-se doar, dacă cumva Dumnezeu nu urmărea și el revoluția de la București în direct la televizor, să-și îndrepte atenția și spre treptele vilei lui Burtăncureanu, să facă o minune și să-i alunge pe cei cu armele de la poartă. Revoluționarii fuseseră luați prin surprindere. Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri la silozul de tutun. Câțiva descărcau și la șlepurile din port. Îi privea înduioșat. Băieții, înghețați, săreau de pe un picior pe altul. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
canalizarea capitalei... Câteva luni, aproape un an, a stat deoparte și Burtăncureanu. Nu l-a mai văzut nimeni. Atunci se răspândiseră și cele mai multe povești despre el și Cherhanaua lui. Acolo, chipurile, s-ar fi ascuns teroriștii care omorâseră câțiva dintre Revoluționarii adunați la Revoluție în față la Județeană. Ar fi venit teroriștii cu elicopterele de peste Dunăre, sau cu submarinele, sau chiar în bărci pneumatice. Au stat la Cherhana, i-a organizat Chirul acela, i-a instruit, le-a arătat tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aproape toate considerațiile asupra revoluțiilor despre "speranțele înșelate", despre "jertfele inutile" ale maselor? Acest pesimism obligatoriu, dar revoltător, uită un lucru care ține de psihologia maselor și de teoria revoluțiilor. Toate revoluțiile mari s-au născut dintr-un sentiment escatologic. Revoluționarii au pus atâta pasiune și au vărsat sânge, fiindcă ei trăiau revoluția ca un moment final al istoriei, așa încît tot ce-i urma n-avea să mai fie istorie, ci paradis terestru. Pentru orice mare revoluționar există o soluție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Structura socială a societății socialiste 102 Structura socială în perioada tranziției 107 Constituirea noii clase politice 108 Activizarea politică a tehnocrației 109 Oamenii politici din partidele desființate de regimul comunist 110 Segmentul de intelectuali angajați în producerea ideologiei tranziției 112 „Revoluționarii” ca un grup social 113 Geneza instituțiilor politice în România 114 Prima problemă a noii democrații: cum să produci partidele politice? 114 Constituirea structurilor politice în România 117 Constituirea Frontului Salvării Naționale (FSN) 117 Apariția partidelor politice: efectele defazajului temporal
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în 1996. Eșecul guvernării CDR a creat o confuzie profundă în programul formațiunilor „civice”, marginalizând opțiunile lor politico-ideologice. Mesajului lor, puternic ideologic și moralist, dar deficitar din punct de vedere constructiv, dă semne că intră într-o fază de epuizare. „Revoluționarii” ca un grup socialtc "„Revoluționarii” ca un grup social" Factorul motor și foarte vizibil al Revoluției l-a constituit mulțimea neorganizată care a ocupat strada, punând regimul comunist în imposibilitatea de a supraviețui prin represiune. Evenimentul nu a fost produs
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a creat o confuzie profundă în programul formațiunilor „civice”, marginalizând opțiunile lor politico-ideologice. Mesajului lor, puternic ideologic și moralist, dar deficitar din punct de vedere constructiv, dă semne că intră într-o fază de epuizare. „Revoluționarii” ca un grup socialtc "„Revoluționarii” ca un grup social" Factorul motor și foarte vizibil al Revoluției l-a constituit mulțimea neorganizată care a ocupat strada, punând regimul comunist în imposibilitatea de a supraviețui prin represiune. Evenimentul nu a fost produs de vreun grup organizat, ci
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin recompense și privilegii. Toate forțele politice erau înclinate să utilizeze grupurile răzlețe de „revoluționari” ca masă de manevră în stradă, dar nu erau interesate să le accepte în structurile lor politice. Lupta politică postrevoluționară a exclus din viața politică „revoluționarii” într-o modalitate dezonorantă pentru aceștia. Poate cel mai demoralizant lucru a fost sufocarea grupurilor de revoluționari rămași activi de către o masă de profitori care au obținut titluri de „revoluționari” prin abuz. O nouă clasă politică a „revoluționarilor”, orientată exclusiv
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fusese declanșată grevă generală), reprezentanți ai Armatei fraternizează cu protestatarii, iar gestul acestora este înțeles simbolic ca o capitulare a armatei în fața revoluției care nu mai putea fi negată; trebuie precizat însă că nu Armata în general a pactizat cu revoluționarii, ci ostașii simpli, conducerea Armatei rămânând în expectativă, adică prudentă și încă loială, parțial, lui Ceaușescu (Mioc, 1995, p. 19). În 20 decembrie, trupele MApN sunt retrase în cazărmi, pentru că la Timișoara lucrurile luaseră o turnură inevitabilă; unele voci (Costache
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și deloc mitizată a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a anunțat trecerea Securității în subordinea Ministerului Apărării Naționale, tocmai pentru că Securitatea ajutase la căderea și arestarea lui Ceaușescu. Echipa lui Iliescu a fost creată în 22 decembrie, dintr-un număr dinainte constituit de persoane, aflându-se în opoziție cu revoluționarii care luptaseră în Piața Universității în 21 decembrie 1989. Fără nici o explicație, Ion Iliescu a fost recunoscut ca lider, pentru a fi propulsat la conducere; echipa lui Iliescu a fost susținută nu doar de puciști, ci și de angajați ai
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
conjurație internă prin intermediul căreia au funcționat chiar comandouri speciale, cu misiunea de a-i ucide pe tinerii revoluționari din fosta clădire a Comitetului Central, astfel încât Armata și Securitatea să preia controlul absolut asupra revoluției. Acesta este și motivul pentru care revoluționarii au fost, mai târziu, trimiși acasă, luându-se la nivel înalt decizia ca Armata și Securitatea să controleze evenimentele fără amestecul unor civili care ar fi monitorizat activitățile celor două instituții. Atmosfera revoluției era însă, admite autorul, haotică: la comandamentul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fie pro-sovietice, fie naționaliste, au devenit interesate de o posibilă schimbare a lui Ceaușescu. Conspirația nu ar fi izbutit fără o susținere politică din partea Marilor Puteri, URSS și SUA. Destinul României s-a jucat în ziua de 22 decembrie, când revoluționarii dezorganizați și fără un plan strategic (care au intrat în fosta clădire a Comitetului Central), exaltați, dar și derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați, ofițeri din Armată și Securitate; cu timpul, revoluționarii au fost izolați, disidenții s-au retras, așa încât puterea a revenit conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după 22 decembrie 1989 au fost instrumentate de noua Putere și au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nici un caz nu ar fi tras în populație la întâmplare. De aceea, Cernăianu afirmă că „teroriștii” au fost confecționați din cadre militare și securiști aflați la ordinele grupării Iliescu (prin diferiți generali), pentru a crea falsa impresie că armata și revoluționarii luptă împotriva unui inamic puternic pe care îl vor înfrânge împreună. Misiunea „teroriștilor” a fost explicită: să ucidă civili ori chiar cadre militare (care luptau alături de civili) la întâmplare și nu în număr foarte mare. 9. Cel mai radical susținător
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
precum și acțiunea de intoxicare a militarilor (înaintea scoaterii lor în stradă) cu informații false care îi considerau pe manifestanții anticomuniști niște „huligani”, „iredentiști”, „fasciști” ori „legionari”. În mod special, Durac face portretele unor ofițeri zeloși în a-i lichida pe revoluționarii timișoreni, apoi subliniază cameleonismul acestor ofițeri, după epuizarea revoluției. Dezamăgit de impuritatea morală a Armatei, autorul a făcut parte din Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), al cărui scop principal a fost tocmai înlăturarea ofițerilor din MApN compromiși în timpul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lașității. Din ce s-a născut această dezafectare generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dacă pentru Hegel răspunsul la scandalul violenței ținea de reconcilierea speculativă a tezei cu antiteza printr-o formulă de extracție gnostică 1, pentru Marx era evident că numai lupta de clasă reprezenta șansa ieșirii din contradicțiile inerente ale societății burgheze. Revoluționarii dintotdeauna și de pretutindeni vor atribui proletariatului (sau, după caz, minorităților) șansa de a pune capăt infinitului rău al existenței, actualizat în dialectica „stăpân” versus „sclav”. Orice grup de presiune are însă nevoie de consultarea oracolului cu ajutorul experților care cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dintâi. Dacă banii sunt folosiți pentru a măsura puterea de cumpărare, nu există un standard compatibil de valoare pentru diferite dimensiuni ale puterii politice și, mai ales, pentru a face o sumă totală. Deși mulți teoreticieni politici au contribuit la revoluționarea analizei conceptului de putere, în ultimii cincizeci de ani, foarte puțini au corelat-o cu relațiile internaționale. Max Weber definea puterea ca "probabilitatea în care un actor în cadrul unei relații sociale poate fi în poziția să-și îndeplinească voința sa
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]