385 matches
-
Bacăului, deși e cam la fel de vechi în funcție. Țărăniștii au supraviețuit politic numai acolo unde condițiile economice au fost apropiate economiei de piață și acum încearcă o relansare tocmai din această poziție. Ciuhandu nu mai promovează vechiul anticomunism revanșard și revolut, nu vrea să-i excludă pe foștii comuniști și securiști din viața publică. Anticomunismul său e aplicat societății noastre de tip oligarhic-mafiot, cu tendință sud-americană. Dincolo de mesajul generic către „omul care lucră“, el are mesaje specifice pentru fermieri, și nu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să se poată opri în fața intrării pentru a-i debarca pe invitați și să poată ieși apoi pe o a doua poartă. ori de cîte ori mă duceam la Casa monteoru în creierul meu se nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
orice îndoială că Filigran a pierdut mult ca forță a semnificației nefiind publicat la momentul potrivit. Citit cu un ochi atent și detașat, degajă o impresie puternică de desuetudine (idei, adevăruri, crâmpeie de viață, mentalități, informații benigne aparțin unui timp revolut). Ultimii 15 ani din istoria actuală a României au produs mutații adânci în structura societății noastre, de la schimbarea sistemului politic până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține ori. Sunt evocați, astfel, scriitori mai cunoscuți sau cu o prezență mai discretă în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biete teorii, în vogă pe-atunci: audiția colorată! Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ. Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionară - se desfășoară în excepționala bucată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tumba la școală a doua zi, fiindcă nu-mi ieșea nicicum, eram stresată de nu se mai putea la gândul că mai stăteau și golanii de băieți să mă măsoare. Sigur, voi fi întrebată: și ce propui? Școli separate? E revolută vremea aceea... Poate, dar măcar la sport puteam fi diferențiați. Pentru că și cei mai înrăiți feminiști tot acceptă că potențialul fizic al femeii față de al bărbatului nu e chiar același. Sau la tehnologie, acest fascinant - acum, când privesc în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
funcționând după chipul și asemănarea acesteia, cum e mătușa Zumi. Simbioza celor două tipuri de personaje invocate plasează sub semnul legitimității un adevărat cronotop, genuin scriiturii lui Tumanian, întrucât sub asemenea auspicii autorul aglutinează și contopește fapte, oameni, spații, timpuri revolute și totuși, cum lesne se vede, readuse în lumina conștiinței de acel demon epic ale cărui tentacule îl cuprind, fatalmente, pe cititorul îndrăgostit de acest tip postmodern de literatură ce decantează sau, la rigoare, sublimează ceea ce, cu o alăturare destul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
duceau destinele facultății. Decanul de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens folclor studențesc (el e cel care rostea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens folclor studențesc (el e cel care rostea an de an la cursul lui celebra frază
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o formă sau alta. Sperăm că un alt timp, mitic sau nu, ne poate readuce acel ceva pierdut, fie și numai pentru o clipă, fie și dacă nu-l înțelegem ce este. Cu alte cuvinte, amândoi am căutat acel timp revolut pe care credeam că l-am găsit în acest parc. Noi știm că am existat întotdeauna, deși nu reușim să ne amintim nimic. Ne căutăm în disperare memoriile printre povestirile acestor ființe fabuloase, căutăm în ele indiciile unor stări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după sine sterilizarea și chiar anularea ei. Rezistenta acestor elemente se va face simțită mai ales ,în cursul anilor următori. Erau oameni care acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28 mai - se generalizase asupra oricărei specii de politică. În naivitatea lor, acești oameni credeau că o revoluție se poate mărgini la o bună administrație, și așteptau de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și așa, cum românul care se respectă în materie de istorie, nu face nici un fel de economie la detergenți și înălbitori, și de la negru complet, istoria anilor 20-30 a fost albită din greu, toate zoaiele, rapănul și mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci direct peste noi, două decenii de zvârcoliri până să ne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se implice sufletește în ceea ce parcurge cu ochii și cu mintea. Se întâmplă în această situație să am momente în care uit cu totul că este vorba de pură ficțiune sau de umbre rămase în ceața rece a unui timp revolut (ca în cazul narațiunii lui P.H.L.). Devin „personaj” alături de personajele din carte, încât m-aș îndrăgosti eu însumi de Teodora, aș iubi la fel de mult ca Domnul R. și m-aș emoționa până la lacrimi ținând copilul în brațe. Nu exagerez deloc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
timpurile sau trecuse pe lîngă ele ușor indiferentă, era una din posibilitățile de nesluțire, de a-ți menține identitatea. Frunzărea revistele pentru așezarea unui melancolic echilibru; erau acolo fotografii Înfățișînd obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni În fracuri, doamne În strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum În vîrstă de 17 ani, le răsfoia În vacanțe, cu lacomă curiozitate, Îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă În schimb cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atît. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mînecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a Îndreptat de șale, În toată arătarea făpturii lui Înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda U., în cărțile ei). Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se va trage în plin. În așteptare, nimeni nu mai părăsește postul și toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a psihologiei sociale din c�mpul cercet?rîi. �n schimb, s-a evitat reducerea acestei puneri �n situa?ie istoric? la prezentarea unei tradi?îi na?ionale (cea din care face parte naratorul, �n majoritatea cazurilor) sau a unei epoci revolute (�timpul precursorilor ?i a fondatorilor�), cum se face adesea. Astfel, nu vom reg?și referin?a obligatorie la filosofii Antichit??îi, nici la filosofii politici ai Rena?terii sau ai �Luminilor� secolului al XVIII-lea, care s�nt trimi?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
înapoi reprezintă un fel de a transforma insatisfacțiile în grandoare. Coborîrea pe verticala istoriei oferă un traseu structurant care conduce la negarea neplăcerii de a aparține unei culturi periferice. Greutatea nu stă în contradicție, cît în contrastul între sublimarea timpurilor revolute ale epocilor de aur și ale paradisurilor pierdute și denigrarea prezentului, perceput ca degradare sau ca decadentă. NOSTALGII Istoria românilor este, așadar, profund conservatoare în privința valorilor trecutului. Trecutul este nostalgia, mai degrabă decît modelul, nostalgia a ceea ce ar fi trebuit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reducă la amintirea și la vestigiile pe care le păstrăm din bogăția multiformă și din producția ei intelectuală liberă și supraabundentă, În vreme ce mizeria, angoasele, constrângerile de tot felul Înfrâng sau descurajează inițiativele spiritului, Bergson pare deja să aparțină unei vârste revolute, iar numele său să reprezinte ultimul mare nume din istoria inteligenței europene. După cum se vede, Valéry nu se poate abține să nu Încheie cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume din istoria inteligenței europene” nereușind decât cu greu să atenueze
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Valéry nu se poate abține să nu Încheie cu maliție, formula entuziastă „ultimul mare nume din istoria inteligenței europene” nereușind decât cu greu să atenueze duritatea celei care o precedă și care Îl plasează binevoitor pe Bergson Într-o „vârstă revolută”. Ne putem teme, citind-o și cunoscând pasiunea lui Valéry pentru cărți, că acesta nu a luat act de faptul că opera filozofului e depășită În istoria ideilor decât ca să se dispenseze de a-i mai deschide volumele. * Această practică
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]