331 matches
-
Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez, destăinuindu-i suspiciunea. Și recunoscînd că suprem admirativ textul nu voise decît să-i amplifice legenda. Da, da, dar cum... veni imediat hipnotizantul rictus. De revenit n-ai încotro la inevitabila periferie. 3 mai De plecat, perifrastic, de la constatarea lui Sorin Alexandrescu, peremptorie, că femeile noastre sînt din ce în ce mai frumoase. Acceptată, prompt simptomatic, de Horia Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea grațios. Astfel tot chipul le rămânea transfigurat. Sprâncenele li se arcuiau ușor, ovalul feței se alungea. Spuneau „petite pomme” și o undă de fericire îndepărtată, de vis, le voala privirea, trăsăturile, lăsând să plutească pe clișeu lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu efecte rizibile. Despre comicul caricaturii, Bergson spunea: "Oricât de regulată ar fi o fizionomie, oricât de armonioase ar fi trăsăturile, oricât de suple ar fi mișcările, niciodată echilibrul nu va fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra unui rictus care se anunță, desenul unei posibile grimase, pe scurt, o deformare preferată în care să se transforme cât de curând natura. Arta caricaturistului este de a sesiza aceasta mișcare ușor imperceptibilă și de a o face rizibilă tuturor ochilor, mărind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental avându-l ca subiect pe Eminescu, pentru care sculptorul strângea subvenții în 1913-1914, proiect care nu avea să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ochii dați peste cap, care lasă să se vadă albul scleroticei, de gesticulația exagerată prinsă în atitudinile cele mai bizare din faza tetanismului. Aceste atitudini, în care corpul pare rupt în bucăți, în care trăsăturile feței apar deformate în rictus sunt lipsite de un corespondent cognitiv sau afectiv. De aici, probabil, senzația că ele răspund unui control și unei intervenții străine în corp. În cazul atitudinilor pasionale, avem două dimensiuni ale fenomenului, una "veselă" și una decepționistă. Rigiditățile, contracțiile sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunde pe deplin licențioasei senzualități decadente. Vampirii femeli devoră o tânără victimă masculină, una poartă o floare în păr, o alta ține o floare în mână cu un gest delicat, floare a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar florile sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]