1,947 matches
-
doi tâmpiți”. Firește că cititorul neantrenat ar putea rămâne perplex în fața unei asemenea mărturisiri. Ba mai mult, nu e exclus ca vreo doamnă cu naturelul simțitor să sune la Protecția copilului. Răzvan Petrescu nu se ferește niciun moment să amendeze ridicolul din jur, iar morfologia absurdului a devenit pentru el obiectul unei cercetări amănunțite. În cele din urmă, evaziunea ideală. Nu poți ști niciodată când scriitorul trece granița în ficțiune și când revine la răspunsul unei întrebări banale. Maestru al artei
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
nu numai că dispăruse. Murise de-a binelea. Ucis de James. Și murise fără să lase vreun testament. În teorie, statul este cel care moștenea toate bunurile aparținându-i lui „noi“. În practică, desigur, nimic atât de suprarealist și de ridicol nu avea să se întâmple. Acum vă rog să-mi dați ferăstrăul ăla! Vedeți voi, eu eram ferm convinsă că există o singură metodă de a face față situațiilor neplăcute- și cum putea fi descrisă situația mea altfel decât neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu va fi posibil, l-a provocat, preconizând că se va da bătut, dar și mai mult, ca să-i dea un spectacol de fatuitate. Oh, Îl cunoștea bine, bătrânul conte, știa că la oamenii din părțile acelea Încăpățânarea și simțul ridicolului Înving până și teama. L-a obligat să ridice sfidător tonul și să zică „nu“ În mod definitiv. Iar ceilalți, din aceeași temere, au preferat să-l ucidă. Pierdeau harta - le rămâneau secole Întregi s-o mai caute -, dar salvau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pichetau ceva ce se numea Conferința Coaforilor din Vestul Angliei. Auzind că scopul lor era reciclarea cantităților de păr pe care coaforii le lăsau, în mod normal, pe podea, Alice și-a simțit temerile risipindu-se. Totul suna așa de ridicol încât, pur și simplu, trebuia să fie adevărat. În plus, oare Jake mai avea timp, în viața lui, de o aventură? Lui Alice i se părea că nu. Așa cum nici căsuța lor nu mai avea loc pentru alte materiale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În formă de cioc de rață. Și era și monstruos de greu. I-am spus fermierului să-mi zică un preț, iar el a emis o cifră care era cam o zecime din ceea ce eram eu dispusă să-i dau. „Ridicol“, am zis, pregătindu-mă să plec. „Hei, hei, hei!“, a strigat el, eu m-am Întors și am pronunțat o sumă care era o treime din cea inițială. A dublat-o, iar eu i-am replicat că, dacă era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obiectivă și de imparțială. Dar nu mă pot reține de a nu constata că atitudinea aceasta a Iașului de azi, psihologia aceasta de boier scăpătat pe care o acuză nu sunt lucruri lipsite de oarecare frumusețe, chiar dacă ele contribuie la ridicolul în care cad uneori cei care cântă osanale Iașului după ce l-au părăsit, chiar dacă ele alimentează și excită ironia lipsită de generozitate a celor care privesc de la distanță toate aceste lucruri. Nu mă pot opri să nu constat, de asemeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
autorii nu s-au dat deloc înapoi când a fost vorba a pune punctele pe i. Domniile lor ne prezintă lupta unui grup politic împotriva altui grup politic. Până aici n-am nimic de zis. Dar d-lor nu extrag ridicolul și imoralitatea grupului advers pentru a ni-l reprezenta ca ridicol și imoralitate omenească, ci pun pe scenă chiar grupul și oamenii lui, ca atare d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a pune punctele pe i. Domniile lor ne prezintă lupta unui grup politic împotriva altui grup politic. Până aici n-am nimic de zis. Dar d-lor nu extrag ridicolul și imoralitatea grupului advers pentru a ni-l reprezenta ca ridicol și imoralitate omenească, ci pun pe scenă chiar grupul și oamenii lui, ca atare d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce e vorba, n-au avut adică încrederea în talentul d-lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
junimist, Jochey Club, Scuza, etc. au făcut întocmai ca pictorul care simte nevoia de a scrie "Cal" sub tabloul în care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul d-lui P.P. Carp (care ar fi "ridicolul", "grandomania") și ai talentul să-l zugrăvești, n-ai nevoie să pui eticheta: Petrache Crap. Închipuiți-vă acum că "Irozii" se joacă la Teatrul întreținut de toți cetățenii. Este evident că cetățenii insultați în piesă nu vor admira; piesa va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu vor putea admira "deux". Apoi cetățenii în chestie vor putea reproșa, domnule președinte, și cu drept cuvânt, căci ei nu susțin o instituție pentru ca să fie insultați într-însa. Ia să ne închipuim însă, că d-lor ar fi priceput "ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
catastrofa vieții lui Paul: iubeam să-i văd buloanele desprinse, articulațiile sărind din nituri, ansamblul prăbușindu-se de la mari înălțimi. Mă simțeam solidar cu neputința lui. Puțini oameni au voluptatea de-a merge până la capăt, de-a se scufunda în ridicol cu cea mai blândă seninătate. Paul se număra printre ei. Eu rămăsesem doar martorul silențios al căderii sale, îngerul cibernetic veghând ca secretele minții să nu rămână ascunse și nepătate. Îi adnotam viața, făcându-i corectura sub ochii tuturor. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Într-un fel, mințeam în continuare, pentru că, dincolo de catedra de la înălțimea căreia le înșiram studenților povești, rămăsesem tot un fel de „critic literar“: aduceam cărți, decupam citate, făceam observații, spumoase și inutile. Când venea vorba de „analiza de text“, întregul ridicol al situației ieșea la lumină: cadavrul zăcea acolo, pe masa de operație, iar eu forfoteam cu mâinile până la cot în el. Ce să „analizezi“, la urma-urmei: de ce-i pusă o virgulă după versul doi? ce-a vrut să spună poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu puține excepții, n-am știut să le cream. Am fost Întotdeauna mai talentați În a face metaliteratură, intertextualitate, post-roman, post-nuvelă, considerând că a te Înscrie Într-un gen limpede este, din start, un soi de demodare, de cădere În ridicol, de spirit comercial sau, În cel mai bun caz, de naivitate. De aceea, autorul recunoaște, fără complexe, că a Încercat să redescopere o naivitate de care avem cu toții nevoie, o naivitate vindecătoare, fără alunecări postmoderniste și fără etalări inutile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
roșie tot de patronul "Liberalului " actual, prin cari declară că voiește să bea sângele lui Tausig și altele asemenea. Închipuiască-și cineva daca noi, luând la serios calomniile "ștafetei " și dând firma Goldner în judecată, nu ne-am fi espus la ridicol! Fotografii, scrisori, necontestabila deținere la casa de nebuni a autorului acelei calomnii ne-a dispensat de la orice urmare a cărei necuviință ar fi purtat-o nu nebunul, ci cel ce s-ar fi pus cu nebunul. A intenta însă procese
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
probă de completa lipsă de idei în privirea măsurilor ce cată a se lua în contra invaziei. Foaia guvernamentală constată invazia, arată relele ei, se plânge de ea și totuși nicăiri nu indică un singur mijloc pentru a întîmpina răul. Culmea ridicolului e desigur apelul ce-l face evreilor împămînteniți de-a opri imigraținea din Rusia. Dar iată-l aproape întreg. Ex ungue leonem. ... indicarăm zilele trecute datoria ce credem că au, după noi, acei dintre evrei cari se zic români, cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cât volumul I e cea dendîi încercare reușită a unui dicționar comparativ al limbilor romanice luând de temei limba română. Îndoit merit. Câte exemplare au vândut autorul român în Romînia? Două sau trei ni se pare, un număr cu totul ridicol. Toată ediția a fost cumpărată de franceji, engleji, germani. Dar întrebe-se Alecsandri ce-a câștigat cu operele lui, din cari multe sunt nemuritoare, și câți l-au citit? Întrebe-se Odobescu ori Hasdău câți cititori află în Romînia? Oamenii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eroarea lor, fie voluntară, fie involuntară, dar una știm: că în contra evidenței lupta e absurdă și ridicolă ca și acea a celebrului erou de la Mancha. Absurzi sânt oamenii adeseori, ridicoli însă nu vor să fie nici când, și teama de ridicol, pe care confrații trebuie s-o fi având, ne deschide perspectiva de-a vedea dispărând din dicționarul nostru politic cuvântul "reacționar", căruia-i lipsește orice temei istoric, precum nu are nici o îndreptățire socială. [ 15 mai 1880] FRANȚA ["SÎNT ACUM NOUĂ
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
le vor înțelege și vor părăsi pedantismul lor ca să se apuce serios de muncă și să răspundă la așteptarea patriei! "Presa" ar pierde prinsoarea, pentru că scriitorul revistei din "Timpul" nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei" față cu declararea limpede ce facem că autorul articolilor din "Timpul" nici e ardelean, nici neam de neamul lui n-a fost ardelean! Ce gratuite sânt toate gingășiile adresate Maioreștilor și Laurianilor, precum și bietului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încăpățânare. El spunea: "nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Pe această cale spinoasă a formei fără fond și a unui balamuc născut din trăncăneală, cu care Caragiale nu încheie pacte, ci dimpotrivă îl hărțuiește cu arma ridicolului, Theodor Codreanu se apropie, fatalmente, și de orașul "utopiilor negative" pe care Caragiale l-a numit, direct, Tâmpitopole, ca să nu mai existe nici o îndoială asupra poziției sale etice. Prin ricoșeu, parabola ajunge până în lumea reală, în cea de la 1880, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
madam' Popescu). Cu alte cuvinte, o maturizare precară e o adevărată catastrofă. Aplicată la "moft", ea devine paradoxală. Ar trebui ca acei care au depășit "moftul" să stea pe loc să-i ajungă din urmă infantilii? "Nivelarea vârstelor" cade în "ridicolul simetriei de contrast", "oamenii rămân într-o vârstă a narcisismului secundar", reflex "al spaimei de singurătate și de moarte", după autor (p.118). Caragiale dezvoltă o adevărată teorie a vârstelor, exprimând ideea că atâta vreme cât "lumea merge", omul nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prețul unei spălări de creiere generalizate. Tot ce am fost sau am realizat în istorie ține de domeniul mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cu mult calm analitic și tact critic imbatabil, în cele două cărți, mai sus numite, Transmodernismul și A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali, în esență, ci să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca metodă, fie ale antinaționalismului, devenit furibund, pe teza naționalismului organic și deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine mai ia în serios viața sentimentală a celor trecuți de cincizeci de ani?) și stării fără timp, atunci când devii caloric ca o mică planetă la apropierea unirii cu alta la fel de fierbinte. 11 septembrie. Ziua de naștere a Birgittei (Trotzig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]