1,913 matches
-
umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie. Această dependență reciprocă impune niște reguli, un anumit respect pe care omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește din umbra lui, nu este niciodată prezent acolo. Numărul 2 face trimiteri la tot ce ține de dublu, narcisism, bovarism. Cât privește umbra, aceasta are semnificații ce țin deja de gravitație, împrumută din calitățile celui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îndepărtat, scria acasă rar și, în rest, nu mai scria aproape deloc, parte din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând să-i recompună trăsăturile, gesturile, ticurile verbale, nuditatea, anecdotica, biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde și pe seama lui, măcar din când în când? Altora li se pare totul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
omis o asemenea întâmplare fierbinte și zemoasă de însemnătate, dacă nu am ști că la vremea când se năștea Anna Freud ar fi putut avea deja toate răspunsurile și nici o întrebare, dacă nu ar fi întârziat istoria să-l înregistreze. Ridicolul situației apare la mult timp după ce cartea fusese publicată și extrem de bine primită, spre liniștea lui Nicolaevici Tolstoi, care, deși animat de cele mai curate sentimente, era, pe de altă parte, de un orgoliu nemăsurat. Aproape de finalul vieții, mulțumit de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
indulgentă cu noii veniți. Un diplomat care își ia postul în primire devine un punct de atracție asupra căruia se concentrează toate privirile societății în care el tocmai a pătruns. Dacă, din întâmplare, printr-o anume acțiune, el va friza ridicolul, atunci ar trebui să fie sigur că nu va fi niciodată menajat. Am văzut oameni distinși, judecați fără indulgență, pe toată durata misiunii lor, doar pentru că făcuseră imprudența de a fi snobi. Nu sunt încă îndeajuns cunoscute efectele (negative) ale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
XII / 139 Capitolul XIII / 149 Capitolul XIV / 161 Capitolul XV / 171 Epilog / 179 MIGUEL DE UNAMUNO, MAESTRU AL AUTOIRONIEI ÎNTRISTATE Unamuno își ironizează egocentrismul în acest microroman filosofico-moralizator în care aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
strigau unui geniu? Și-și continuă drumul purtând cu el imaginea epilepticului, imagine care, fără să știe cum, îi aduce în minte o doctrină pe care o auzise de ceva timp expusă de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o doctrină pe care o auzise de ceva timp expusă de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez... demisionez... și așa ridiculitatea mea se va sublima... demisionez... Dar mai-nainte, fă copii, Apolodoro!". Ajunge acasă, intră în cameră, deschide o carte și în fața paginilor, demonul familiar îi spune: "Tatăl tău este un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
taburet și pregătește o sfoară tare atârnată de tavan; se agață de ea și se lasă pentru a vedea dacă îl ține; face nodul glisant și o pune la gât, urcat pe taburet. Îi trece prin cap o clipă ideea ridicolului, cum poate să apară atârnat asa, ca un cârnat; dar la sfârșit își spune: "E sublim!" și împinge taburetul cu picioarele. Ce sufocare, vai ce sufocare! Intenționează să prindă cu picioarele taburetul, cu mâinile coarda, dar se pierde pentru totdeauna
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tăiem coșciugul. Asta e... Și și-a scos biblia din buzunar ca să-i ureze lui Matei drum bun. Cu toții Își țineau capetele În pământ, fiindcă evenimentul Îngropăciunii Îi copleșea, le aducea aminte că ei Înșiși vor juca În scheciul ăsta ridicol, nu mai conta cine și cum sau de ce a murit, mortul era pretextul sublim pentru această falsă reculegere, semnul de respect cel mai sobru pe care Îl puteau ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din care par a face parte, nu-i mai forțezi să intre în cadrele înțelegeri tale, ci începi să găsești persoane. Din păcate nu durează decât puțin această smulgere din fluxul lumii; iar recăderea în impersonalul "se" ne salvează de ridicolul propriilor judecăți prin uitare. Să gândești până la limita tuturor posibililor tăi! Aceasta este împlinirea! Când mă gândesc cât am dormit până acum... Abia sensurile pe care ni le oferă filosofia limbajului ne deschid către o înțelegere adecvată a importanței artei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe Napoleon. Amânase această întâlnire de fiecare dată când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise momentul. Parcă și el, după ani și ani, cu bune și mai puțin bune, putea să spună ca Împăratul: "De la sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ani, cu bune și mai puțin bune, putea să spună ca Împăratul: "De la sublim la ridicol nu-i decât un pas". Își trăise sublimul personal. Probabil că în iubire acesta era legat de Clotilde, dar acum nu că intrase în ridicol, dar oricum, cu vârsta, cu problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia. Monumentul îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să le urmeze, a mijloacelor și resurselor. Teama de eșec este o cauză importantă a rezistenței la schimbare. Procedurile de rutină nu dau satisfacție, dar sunt lipsite de teama pierderii respectului de sine și al celorlalți, salvează "onoarea" și evită ridicolul. Dar introducerea de noi tehnologii induce rezistență tocmai pentru că indivizii se tem de pierderea stării de echilibru. Teama de eșec poate fi atenuată sau chiar înlăturată dacă managerii îi pregătesc din timp pe salariați pentru a accepta ideea schimbării; și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
mărunt cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21). Un om cu judecata întreagă și ființa debilă visează la răsfățul cu apă chioară, apa care-l otrăvește, în vreme ce infirmiera lui visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te cu nimicuri, să nu pricepi nimic din "gravitatea clipei în care moare un om" (p.26). Viața contemplativă, mai cu seamă cînd obiectul contemplației e o persoană care se dezlînează, nu se suportă pe
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21). Un om cu judecata întreagă și ființa debilă visează la răsfățul cu apă chioară, apa care-l otrăvește, în vreme ce infirmiera lui visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te cu nimicuri, să nu pricepi nimic din "gravitatea clipei în care moare un om" (p.26). Viața contemplativă, mai cu seamă cînd obiectul contemplației e o persoană care se dezlînează, nu se suportă pe sine
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
în care alcătuiesc un chip, devenit, apoi, o emblemă. Ion Cucu a făcut portrete uluitoare ale marilor noștri scriitori. Perspective și ipostaze ce pot vorbi, inepuizabil, despre cel privit. Despre momentul vieții sau al creației, despre anturaj, despre călătorii, despre ridicol, despre tristeți, melancolii și extaz. Despre lumini și umbre, despre timp, despre el însuși. Fotografiile lui sînt documente prețioase. Sînt un fel aparte, anume de a mărturisi despre creație și creatori. Fotografiile lui sînt un suport viu, neliniștit și neliniștitor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
gândit că aș putea să propun neterminatul drept categorie estetică. De aceea, îmi imaginez opera mea ca o pânză a unui pictor în care un colț rămâne alb... Iubirea?... Acum riscul cel mai mare este acela de a cădea în ridicol, în penibil. (Crezi că mi-a fost ușor să nu-ți mângăi umărul?... S-a apropiat de mine și mi-a atins umărul stâng. Acum te am aici - mi-a spus, ținând palma strânsă, ca și cum ar fi ascuns în ea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
e tare. în foc se preface în jar. Și jaru-n cărbune mocnește, și vântu-n flacără-l face/ iar și iar". (A. M. Slăvoiu, Pitești) * "La sfârșitul anului trecut, într-un moment de netemeinică îndrăzneală, lăsând la o parte obsedanta teamă de ridicol ce mă marcase atâta amar de vreme, am decis să adun într-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem în ultima perioadă (ceva mai puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori instruiți, și-au
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Urmează textul, imposibil de reprodus aici: un moto de patru versuri, un prolog de 16 versuri, plus alte trei strofe, referitoare la trei tipuri, trei vârste, trei atracții diferite după trei conformații specifice ale sexului feminin. Nu o să cad în ridicolul de a face comentariul didactic al poemului (deși cineva, pentru amuzament, îl poate realiza) și nici analiza lui stilistică. Nu e necesară o competență deosebită de istoric literar pentru a face expertiza acestui text și a stabili clar că nu
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a reeditat, parcă anume spre a oferi calea ieșirii din absurd, monumentala sa lucrare Brâncuși în România. Apărută cu mai mult timp în urmă, la Editura ALL, în condiții grafice excelente, cartea lui Brezianu aduce la zi
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
cum or să mă sfîșie, cum or să rîză..." Rîsul (lui Merlin) nu-i nimic altceva decît o diferență de avizare. Rîde cel care știe mai mult, care are o idee despre ce-o să urmeze. Iată cum onoarea, drama devin ridicole. Cum e chiar diferența. În Triumful talentului diferența e un joc de-a un nume ce-i? În Căldură mare, a percepe diferența revine la a fi sau a nu fi idiot. Detaliu care, pînă la urmă, are doar o
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]